7,730 matches
-
vânzării trupului. Revăzând-o, cu gene false, cu unghii vopsite, cu colier, cercei și brățară, emanând un miros de parfum ieftin, doritorul de trăiri spiritualizate s-a înfuriat, a lovit cu tot ce i-a căzut în mână, vraja se risipise și gândul i-a fost pervertit de amintirea unor experiențe cu femei decăzute... Casilda Armenta, Ximena Ortiz, Castorina... și astfel a revenit la duritatea vieții reale. Maria Paulo Coelho, Unsprezece minute Scriitorul brazilian Paulo Coelho (n. 1947) este posesorul multor
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Caffaro) și în Maxime și reflecții asupra comediei (Maximes et réflexions sur la comédie) din 1694, se arată deosebit de virulenți. După părerea lui Nicole, teatrul, ca oricare altă formă de divertisment, nu poate fi decât nefast, căci fiind ceea ce este, risipește darurile iertării și îndepărtează de Dumnezeu. Cei doi teologi iau în discuție însăși natura teatrului. Această artă este o incitare la păcat, reprezentând "pasiunile vicioase" drept plăcute și exacerbându-le. Nu numai că trebuie să existe pasiuni în Comedii, dar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
toate astea cu menajamente. "Ai în dumneata, îi spuneam, toate mijloacele ca să excelezi în arta dumitale; și, oricât de mare actriță ai fi, ar fi ușor pentru dumneata să te depășești, acordând mai multă atenție mijloacelor acestea pe care le risipești; îmi argumentezi cu succesele dumitale răsunătoare și cu cele pe care mi le-ai adus; susții împotriva mea părerea și sufragiile prietenilor dumitale; susții împotriva mea autoritatea D-lui de Voltaire, care și el își recită versurile cu emfază, și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Alexandru Busuioceanu este unul dintre acestea. Întins, cu unele sincope în timp, între 1939 și 1957, mărturisire „în oglindă” nuanțată și pe alocuri amară, deznădăjduită autoscopie în special în anii exilului spaniol, jurnalul vorbește și despre nume importante de români risipiți în lume odată cu instaurarea puterii populare la București - Emil Cioran, Mircea Eliade, N. I. Herescu, Vintilă Horia, Aron Cotruș, Horia Stamatu, Basil Munteanu ș.a. Născută dintr-un impuls polemic fast, ampla monografie Titu Maiorescu în fața instanței (2002) abordează aspecte din viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
acordată morților a devenit evidentă, deși nu știm cât de răspândită. Pentru Încă 50 000 de ani exemplele cunoscute provin din peșteri, dar acest lucru nu arată decât faptul că peșterile conservă, În timp ce trupurile depuse În exterior tind să se risipească (Leroi-Gourhan, 1964). Persoane de ambele sexe și de orice vârstă sunt Înmormântate În gropi sau sub grămezi de pietre, În interiorul peșterilor sau În râpe. Desigur, aceasta nu este o regulă; altfel, am avea mai mult de o sută de corpuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cadru În care, cel mai adesea, indivizii Își regăsesc valoarea reală. Prin urmare, structura bazată pe templu a religiei, cu rituri, mituri, formule, personal, putere și averi, a căror organizare Într-o realitate unică depinde de stat, pot să se risipească acum Într-o relație simplă și vitală cu divinitatea. Dacă există, așa cum am văzut, cel care chiar nu Îl cunoaște, există și cel care Îl acuză că ar fi introdus nedreptatea În lume, astfel Încât demiurgul trebuie să se justifice și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și iubită a lui Baal, care se află de partea sa În situațiile cele mai riscante; mai ales, ea va fi cea care va săvârși un fel de distrugere simbolică a lui Motxe "Mot", ale cărui puteri se for Împrăștia, risipindu-se pe pământ și pe mare, la fel cum se va Întâmpla și cu resturile sale sfâșiate de zeiță. Personaj războinic, tânără și totodată violentă, Anat este fără dubii cea mai importantă zeiță feminină a panteonului; tot ea va fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la zeii și tradițiile religioase ale canaaneenilor, În ciuda schematizării care lasă totuși să transpară o realitate cultuală destul de clară. Mitologia feniciană și punică este destul de puțin cunoscută din cauza lipsei de mărturii directe; se cunosc doar episoade fragmentare sau scurte Însemnări risipite În izvoarele grecești și latinești. Singura excepție este materialul care ne-a ajuns de la Filon din Biblos; acesta a scris În greacă În secolul al II-lea d.Hr. o „Istorie feniciană”, ale cărei fragmente sunt păstrate de Eusebiu din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
timpului, chiar și atunci când fuseseră deja fixate În formă scrisă, miturile trăiau Într-o pluralitate de variante care, În aparență, nu erau Întotdeauna coerente, dar reflectau variații ale țesutului instituțional, social, cultural și, cu atât mai mult, ale tradițiilor locale. Risipite În Împestrițata panoramă a genurilor literare, atât În poezie, cât și În proză, recuperate până și În istoriografie și oratorie, evocate constant de iconografie, rod ale unor versiuni originare imposibil de găsit, miturile reprezentau limbajul comun al Întregii Grecii, element
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
màchaira. După invocații și rugăciuni și după ce erau așezate pe altar boabe de cereale și victima, oficiantul tăia un smoc de păr din capul animalului care putea abia atunci să fie Înjunghiat. După ce sângele era adunat Într-un lighean și risipit pe altar, se Începea tăierea victimei În mai multe bucăți. Carnea, făcută bucăți și fiartă, era Împărțită Între participanți și, de cele mai multe ori, era consumată pe loc de aceștia, În timp ce viscerele nobile, splànchna, erau fripte pe grătar; oasele, Învelite În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale diferitelor sacerdoții dedicate fiecărui cult În parte. Atunci când cetățenii romani Întemeiau colonii, În conformitate cu o lex coloniae se prevedea ca să fie Înzestrate cu instituțiile lor religioase fundamentale: ansamblul augurilor, al pontifilor și al elementelor fundamentale ale calendarului sacru 1. „Capitolia” risipite În Italia și În provincii făceau evidentă și sub aspectul arhitectonic legătura sacră ce unea coloniile de cetatea-mamă. În acest fel, religia romană se putea răspândi În teritoriile neromane. Pe de altă parte, printr-un transfer cultual practicat atât pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poate de-a lungul secolelor și, probabil, În interiorul cercurilor iranice elenizate din Asia Mică, a erupt către sfârșitul primului veac d.Hr. Într-o formă inițiatică sau ezoterică, răspândindu-se cu același succes În mediile urbane și În taberele militare risipite În teritoriile Imperiului. Cult doar pentru bărbați, lipsit de o dimensiune publică, consumat În Întregime În cercul inițiaților, celebrat În interiorul Întunecoaselor spèlea („grote”) care sunt totuși un simbol al vastului cosmos, mitraismul se dovedește, În chiar structura sa misterică, rod
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
centre naturale ale inspirației supranaturale aveau un loc hotărâtor În ideologia religioasă iraniană (Darmesteter 1892-1893, II, p. 615), fiindcă acestea erau, pe pământ, părțile cele mai apropiate de cer și, de aceea, mai repede luminate de razele soarelui. Alte date, risipite În izvoarele noastre, confirmă de asemenea, calitatea acestora, ca, de exemplu, lauda adusă muntelui, cu care Începe imnul dedicat lui Khvarenahxe "Khvarenah" (Yașt 19): chiar dacă fragmentul poate fi considerat inițial străin de restul imnului, acesta nu este un motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
scrise, păstrate, una Într-un „tezaur regal”, iar cealaltă Într-un fel de arhivă (cf. Humbach, 1991, I, pp. 50-55). Din cauza pustiirilor și a jafurilor care au urmat invaziei lui Alexandru, Avesta s-ar fi distrus sau ar fi fost risipită, iar grecii nu ar fi tradus părțile care le-ar fi putut Îmbogăți cunoștințele. Se pare că un anumit Vologases din dinastia arsacizilor ar fi autorul unui prim efort de culegere, bazându-se pe continuitatea tradiției orale, iar mai apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru că Îi exclude pe nedrept pe zoroastrienii rămași În Iran, din perioada cuceririi arabe până În zilele noastre, care rezistă, În condiții uneori disperate, În atașamentul lor pentru credința strămoșilor. Dacă numărul zoroastrienilor este estimat astăzi la 130 000 de persoane, risipiți pe trei continente - după o estimare făcută În 1976, marea majoritate a acestora trăiește În Asia: În India (82 000), Pakistan (5 000), Sri Lanka (500) și În Iran (25 000); alții În America și Europa: aproximativ 3 000 În Statele Unite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
culte de prin sec. al XVIII-lea. Pompei Samarian reproduce următorul fragment din Dimitrie Cantemir, interesant din punctul nostru de vedere; melancolia: „boală de voia rea, pătimirea Întristărei, fierea neagră”. În Miron Costin, găsim Însă... „Cum se ridică și se risipește o negură Întunecată, așa și ei se curățește de scârbă ce-i zăcea la inimă”, ceea ce constituie o admirabilă metaforă, dar și o realitate științifică. Inima era pentru moldoveni identică cu sufletul: inimă real, sau chiar ca o licență literară
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
de centrul „vinovat” de aderența la europenism. Tentația modernității și refuzul literaturii de factură tradiționalistă, asociate conștiinței eșecului și neputinței, generează la S. o devoratoare ură de sine care se manifestă și în „experimentele” poetice, și în tematica prozei sale. Risipite în presă, articolele critice și de opinie exprimă nevoia unei estetici proprii locului și momentului istoric, care, nerevendicându-se explicit de la nici una din direcțiile ideologice interbelice, continuă într-o oarecare măsură gândirismul. De factură expresionistă, „goticul moldovenesc”, cum a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
Robete, Prunii, Luptele starețului Athanasie cu diavolul din mănăstiri, ce pun în valoare un remarcabil talent narativ, un limbaj hâtru cu subtile trimiteri spre parabolic, autorul având darul caracterizărilor succinte, pline de vervă și culoare anecdotică. Altă categorie de proze, risipite în revistele exilului, au o pronunțată tentă memorialistică, de pildă Fapte și cuvinte din preajma lui Nae Ionescu (proiect al unui volum care nu a ajuns să fie realizat), dar și Însemnări pentru îndreptarea păcătoșilor. Interesul pentru Nae Ionescu e vizibil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
în capitole independente, sporind senzația de dezorientare epică. De altfel, nu puține capitole au fost publicate independent, ca nuvele, majoritatea în revista „Vers”. În fine, extrem de variată se dovedește a fi publicistica literar-culturală și eseistica din exil a lui P. Risipite într-o mulțime de publicații, textele transpun, în bună măsură, episoade memorialistice, reconstituite în lumina adevărului și a obiectivității, cum ar fi, printre altele, Amintiri de la „Iconar”, apărute postum în „Drum” (1975, 1976). Scrisul are nerv gazetăresc, impunând mereu un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
se întâmplă ca cineva să ne spună: „Nu vezi că ești prost?“ Prostia cealaltă, prostia gravă, istorică, ce ne-a angajat viața și ne-a mutilat-o din adânc, în numele căreia ne-am pierdut istoria, ne-am năruit viața și am risipit tot ce am avut mai bun în această parte a lumii, prostia ale cărei victime - proști și prostiți - suntem cu toții, prostia cea mai ofensivă și cea mai nocivă - nimeni nu o recunoaște și nimeni nu se plânge și nu suferă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
care vuiesc aici de veacuri și continuă să vuiască, acolo unde bogățiile sînt atît de ispititoare și pe unde trec drumurile hoardelor (...). Sîntem atît de puțini printre atît de mulți! Orice altă națiune ar fi plecat și s-ar fi risipit (în cele patru vînturi) ale lumii. Dar noi am rămas neclintiți! Iorga, la declanșarea celui de al Doilea Război Au doborît pinul acela bătrîn și falnic pentru că arunca o umbră prea deasă... Rînduri scrise de Iorga înaintea asasinării sale Zorile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acceptat niciodată? Pe goga-cuziști? Goga fusese apropiat de Antonescu și văduva lui, doamna Veturia Goga, era nu numai atunci, dar a continuat să fie și după prăbușirea statului legionar "marea doamnă" a regimului, cea care s-a străduit să-i risipească lui Hitler îndoielile provocate de trecutul francofil și anglofil al lui Antonescu. Deși goga-cuziștii vor juca ulterior un rol decisiv în regimul Antonescu, la momentul respectiv acestuia îi era imposibil să-i dea Legiunii peste nas. Nu putea deocamdată nici
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sale convingătoare, autorul acestei cărți (alături de alți istorici) susține că epoca fanariotă a istoriei României a fost dezastruoasă 18 N. Iorga, Histoire des relations russo-roumains, Iași, 1917. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial chiar și iluziile slave se vor risipi. Nici un popor slav nu a fost atît de prorus ca muntenegrenii. Dar și speranțele lor au fost spulberate în 1948. Vezi Milovan Djilas, Conversations with Stalin, New York, 1962, passim 19 N. Iorga, op. cit., passim 20 N. Iorga, Răsboiul pentru independența
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
motive temeinice să fugă de represaliile sovietice. Mai erau apoi femeile și bărbații aduși de naziști să lucreze În Germania, recent repuși În libertate. Recrutați cu milioanele de pe Întreg continentul pentru a munci În fabricile și fermele germane, ei erau risipiți În toată țara și În teritoriile anexate, formând În 1945 cel mai mare grup de persoane strămutate de naziști. Astfel, migrația economică forțată a fost principala experiență socială pentru mulți civili europeni, inclusiv pentru cei 280.000 de italieni mutați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Biroului Executiv că problema reală nu era comunismul, decât poate indirect. Angoasa europeană era provocată de efectele războiului și de ceea ce Kennan diagnostica drept „epuizare fizică și morală”. Obstacolele cu care se confrunta continentul păreau de netrecut acum, când se risipiseră primul val de speranță și avântul reconstrucției postbelice. Hamilton Fish, redactor la Foreign Affairs (prestigios jurnal ce reflecta vederile oficiale americane În politica externă), Își rezuma astfel impresiile asupra Europei În iulie 1947: Totul e neîndestulător: prea puține trenuri, tramvaie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]