8,833 matches
-
în fața mea, călare și singur! Haide, ieși, mutră de maimuță! țipă Shosuke, în timp ce cobora drumul în pantă. Pe loc înjunghie mortal cu lancea un luptător în armură. Fratele său mai mare, Mozaemon, fusese doborât deja; cel mai tânăr, Shobei, încrucișase sabia lungă cu un războinic inamic și amândoi se loviră, unul pe celălalt, de moarte. Shobei căzu la baza unui stei stâncos din apropiere. Lângă el, stindardul comandantului zăcea abandonat, de-acum complet înroșit. Din vârful și din josul povârnișului, lănci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
culoarea prunei, intrând nonșalant în bucătărie și strigând ca și cum ar fi făcut parte din familia stăpânului: — Hei! Doamna Maeda e aici? Unde-i? Nimeni nu știa unde era. Toți păreau nedumeriți dar, la vederea bastonului auriu de comandă și a săbiei oficiale, se grăbiră să îngenuncheze, cu plecăciuni. Trebuia să fie un general de mare rang, dar nimeni nu-l mai văzuse prin clanul Maeda. — Ei, Doamnă Maeda, unde ești? Eu sunt, Hideyoshi. Haide, arată-te la față! Soția lui Inuchiyo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mare de flăcări. Hideyoshi ordonă o retragere temporară. Poate fiindcă vedea că progresau foarte încet, retrase toate unitățile. În acel răstimp, alese dintre samurai câteva sute de războinici dârji. Nici unul nu avea să poarte arme de foc, numai lănci și săbii. Acum vreau să văd treaba făcută! Croiți-vă drum în turn! ordonă el. Corpul lăncierilor de elită învălui imediat turnul, ca un roi de viespi, pentru ca, în curând, să pătrundă înăuntru. Un fum negru ca smoala începu să iasă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
anunțe înainte de Luna a Șaptea - înainte de a porni, din nou, la război. Kazumasa ajunsese dincolo de orice admirație; se simțea epuizat. În acel moment, un valet anunță că nava pentru Kazumasa era gata să ridice pânzele. Hideyoshi își scoase una dintre săbiile de la cingătoare și i-o dărui lui Kazumasa: — Poate că este puțin cam veche, dar oamenii spun că e o lamă bună. Vă rog s-o primiți, ca pe un mic simbol al aprecierii mele. Kazumasa o luă, ridicând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a cărui moarte o deplângeau cu toții. Căruța fu mânată pe străzile din Kyoto, apoi îndărăt, în Uji, unde fusese întinsă pe pământ o piele de animal. — Îți poți tăia singur pântecele, îi propuse lui Genba călăul. Îi fu oferită o sabie scurtă, dar Genemon se mulțumi doar să râdă: — Nu e nevoie să-mi acordați favoruri deosebite. Frânghiile nu fură dezlegate și i se tăie capul. Se apropia sfârșitul Lunii a Șasea. — Construcția Castelului Osaka ar trebui să meargă strună, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
al epocii - pe lângă Seniorul Nobunaga - era Ieyasu. Dată fiind propria sa ascensiune la putere, știa că ar fi fost aproape imposibil să evite o confruntare cu el. În timpul Lunii a Opta, îi ordonă lui Tsuda Nobukatsu să ia o faimoasă sabie făurită de Fudo Kuniyuki și să i-o ducă, în dar, lui Ieyasu. — Spune-i Seniorului Ieyasu că mi-a făcut o imensă plăcere vasul vestit și fără pereche pe care mi l-a dăruit când l-a trimis la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l convingeți pe Seniorul Nobuo fie să comită seppuku, fie să devină preot. Ca răsplată, am să vă dau pământuri în Ise și Iga. Nu numai frigul îi îngheța pe cei patru până-n măduva oaselor. Pereții sălii păreau plini de săbii și lănci mute. Ochii lui Hideyoshi sticleau fix, ca două mici puncte de lumină. Acei ochi le cereau vasalilor să spună da sau nu. N-avea să le lase timp pentru a se gândi la ofertă, nici să plece fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
singur încoace. De ceilalți nu știu nimic. — Au semnat și ei declarația? — Au semnat-o. — Și-acum continuă să bea cu vasalii lui Hideyoshi? I-am judecat greșit. Sunt mai josnici decât animalele! Continuând cu ocările, se ridică și smulse sabia lungă din mâinile pajului aflat în spatele lui. În timp ce ieșea din cameră saurobei, fâstâcit, o luă la fugă după el, rugându-l să-i spună unde se ducea. Nobuo se răsuci pe călcâie și, coborând glasul, ceru să i se aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sosit de la un fierar din Sakai. Trecură în altă cameră și, în timp ce Nagato studia muscheta, un vasal al lui Nobuo răcni deodată: — Din porunca seniorului meu! Și îl înhăță de la spate. — E o infamie! gâfâi Nagato, încercând să-și tragă sabia din teacă. Fu însă trântit la podea de atacantul său mai puternic, neputând decât să se zbată neputincios în strânsoarea acestuia. Nobuo se ridică în picioare și o luă la fugă prin cameră, strigând: — Dă-i drumul! Dă-i drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de atacantul său mai puternic, neputând decât să se zbată neputincios în strânsoarea acestuia. Nobuo se ridică în picioare și o luă la fugă prin cameră, strigând: — Dă-i drumul! Dă-i drumul! Dar violenta încăierare continua. Ținând deasupra capului sabia scoasă din teacă, Nobuo zbieră din nou: — Dacă nu-i dai drumul, n-am să-l pot tăia pe ticălos! Lasă-l! Asasinul îl ținea pe Nagato de beregată dar, prinzând un moment prielnic, îl împinse în lături. În aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l pot tăia pe ticălos! Lasă-l! Asasinul îl ținea pe Nagato de beregată dar, prinzând un moment prielnic, îl împinse în lături. În aceeași clipă și fără a-l aștepta pe Nobuo să lovească, îl înjunghie pe Nagato cu sabia sa scurtă. Un grup de samurai, îngenunchind la ușa camerei, anunțară că-i uciseseră și pe ceilalți doi vasali. Nobuo dădu din cap, aprobator. Apoi, însă, oftă adânc. Indiferent ce crime comiseseră, faptul de a fi executat trei vasali superiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
luându-și zborul. Trei zile mai târziu, Sanzo se întoarse dintr-un loc secret. Intră, cu pas grăbit, pe poarta dosnică a castelului și, la fel ca data trecută, se înclină înaintea lui Shonyu, în grădina interioară. Apoi, Shonyu primi sabia înroșită de sânge proaspăt pe care Sanzo o scoase dintr-o învelitoare de hârtie uleiată și o inspectă cu atenție. — Asta este, cu siguranță, spuse Shonyu, dând din cap, după care adăugă pe un ton de laudă: ai făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ochii acelui om, prețuise mai puțin decât un fir de bambus la margine de drum. Privind în urmă, Hidetsugu văzu un nor de praf stârnit de inamic. Dar un grup de soldați călări din diferite unități, purtând lănci, puști și săbii lungi, îl văzură pe Hidetsugu și-i strigară să se oprească. — Stăpâne! Dacă fugiți într-acolo, veți întâlni altă unitate dușmană! Apropiindu-se, îl înconjurară și îl traseră cu ei spre Râul Kanare, să scape. Pe drum, prinseră un cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
al lui Hori Kyutaro era vestit pentru deosebita sa eficiență. Cadavrele oamenilor care fuseseră străpunși de vârfurile acelor lănci împiedicau acum caii comandanților ce încercau să fugă. Într-un târziu, generalii clanului Tokugawa reușiră să scape, agitându-și, în urmă săbiile, pe când fugeau de vârfurile lăncilor ce nu-i slăbeau o clipă. LOVITURA DE MAESTRU Câmpia de la Nagakute era acoperită cu un voal subțire de fum de la praful de pușcă și plină de duhoarea hoiturilor și a sângelui. În soarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kyutaro se împuținau și ei tot mai mult, pe când continuau urmărirea. Deși efectivul principal o luase mult înainte, doi oameni care încă mai respirau, printre cadavre, își încrucișară acum lăncile, după care le abandonară, fiind prea greoaie, și-și scoaseră săbiile. Încăierându-se, desprinzându-se apoi, cădeau, se ridicau iarăși și se băteau la nesfârșit, în propria lor luptă personală. În sfârșit, unul îi zbură celuilalt capul. Cu zbierete aproape demente, învingătorul o luă la fugă după camarazii săi din unitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lor și, odată cu ciocnirea celor două armate, toată depresiunea Karasuhazama se transformă într-o vâltoare de sânge. Împușcăturile nu conteneau o clipă. Era o luptă disperată, într-un loc îngrădit de coline, iar nechezatul cailor și dangătele lăncilor și ale săbiilor lungi răsunau în toate direcțiile. Vocile războinicilor strigându-și numele către adversari zguduiau cerul și pământul. Curând, nu mai rămase nici o poziție neangajată, pe toată întinderea îngustă a zonei, nici un comandant sau soldat care să nu lupte pe viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ridicându-se: — Ei bine, iată că am întâlnit un adversar respectabil. Sunt Nagai Denpachiro din clanul Tokugawa. Pregătește-te! mai strigă el, repezindu-și înainte lancea. Ca răspuns la acest strigăt, ar fi fost de așteptat o rezistență rapidă din partea săbiei acelui general faimos și feroce, dar lancea lui Denpachiro pătrunse adânc între coastele oponentului său, fără nici o greutate. În locul lui Shonyu, căruia îi fusese străpuns trupul, Denpachiro fu cel care se împletici înainte, împins de inerția avântului său nemăsurat. Shonyu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi fusese străpuns trupul, Denpachiro fu cel care se împletici înainte, împins de inerția avântului său nemăsurat. Shonyu căzu, cu vârful lăncii ieșindu-i prin spate. Ia-mi capul! răcni el din nou. Nici chiar acum nu avea în mână sabia lungă. Singur chemase moartea, singur își oferea capul. Denpachiro fusese stăpânit de o transă îngâmfată, dar, când își dădu dintr-o dată seama de ce trăia acel general inamic și de felul cum își întâmpina ultimele clipe, fu cuprins de o emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se luptau să se cațăre primii de dincolo de stânci. — Sunt Ando Hikobei! Pregătește-te! — Numele meu e Uemura Denemon! — Eu sunt Hachiya Shichibei din clanul Tokugawa! Fiecare își anunța numele, în timp ce se întreceau să ia capul lui Shonyu. A cui sabie îl retezase? Mâinile lor însângerate îl înhățară de moț, legănându-l fedeleș. — Am luat capul lui Ikeda Shonyu! țipă Nagai Denpachiro. — Ba eu l-am luat! strigă Ando Hikobei. — Capul lui Shonyu e-al meu! răcni Uemura Denemon. O furtună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
date lui Hideyoshi. Articol: Toate fortificațiile temporare, aparținând ambelor părți în cele două provincii, Ise și Owari vor fi distruse. Nobuo își spuse sigiliul pe document. Ca daruri de la Hideyoshi, Nobuo primi în ziua aceea douăzeci de galbeni și o sabie făurită de Fudo Kuniyuki. I se mai dăruiră treizeci și cinci de mii de baloți de orez din regiunea Ise, ca despăgubiri de război. Hideyoshi se plecase în fața lui Nobuo, îi arătase respect și-i făcuse daruri ca dovezi de bunăvoință. Tratat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care deschisese al doilea sertar cu tacâmuri și văzuse cornetul pentru ornat chiar lângă setul de cuțite Kitchen Devils și lângă ciocanul pentru șnițele, așezat lângă furculițele pentru fondue de care uitaseră și de cuțitele de kebab în formă de săbii în miniatură. Dar o iau înainte cu povestea! Dave 2 n-a fost uimit când ușa s-a deschis și a apărut Carol, doar în cămașă de noapte și halat de pluș. — A, bună, Dave, spuse ea. — Tocmai m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era gravone. Văzând asta, Sir Sugismund, care pân-atunci stătuse á l’écart, înțelese că nu mai era chip de statere degeabas și se-avântă în luptă. Il avait un cal cu șapte capete e coadă del arginto, plus o sabie cu onze tăișuri e mâner format din pizdă de albină. Asta îi sperie-n așa măsură pe oamenii del nisipado, că fură brusc cuprinși de panic și devălmășie, care oricum îi caracteriza din naștere. Chaos era atât de mareones, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
caca on leurs ones. Incredibile. Mirose era grandore, născând del invizible catedrales des mizericordie. Damnado, mii de pistolado, cum s-ar spune. Allahado, ziceau și arabones. În scurt timp, musulmane păreau pierdute définitivement, iar Sir Sugismund urla triumfătore, agitândo sua sabia de-i ziceai că a cucerit del entire universo, nu altcevone. Numa’ că atunci se întâmplă ceva incredible straniones, ceva ce nimeni nu credeabus del posibile no more. În clipa aceea se-auzi un cântec atât de frumușel, încâto all
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
anos. Venea dansândo din burico, en parcurgând all del câmpo del el-luptă, navigând pur și simplo prin cadavres, indreptândusen direct spre Sir Sugismund. Inutilo der spusere, del spunere no more, că Sir Sugismundo era del eminamente completo vrăjitung, scăpând-o sabia del sole, e cu del pula sculându-se imense, sculabo rupândo des armures. Againo, incredibile, frățibus. Arabo jubilando-atunci, conștiento fiind de farmecele binecunoscute ale lu’ fetei lui Behlemberün. Dansando del fericire, căci Sir Sugismundo era incapabile acum de cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
grăunte de nisip căzând în deșert, ca o picătură supărată pe insignifianța ei înfruntând o cascadă. Suntem nebuni. Covorul s-a transformat în mașină roșie, cu roți de motocicletă și țevi uriașe de eșapament curbate până la cer, în formă de săbii japoneze ce gâdilă cu nesimțire învelișul lumii. Farurile luminează brusc și sunt încruntate. Noi nu mai suntem noi, ci fragmente ale superbei țesături a covorului care este una cu aliajul dur al mașinii, cu însăși caroseria ei. Mașina fiind covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]