7,856 matches
-
și cavaler, Alexandru Ghica, efor și comisul Panaite Papazoglu, epitrop asupra averilor sfântului mormânt în Moldova; la anul 1846, noiembrie 13.”" În lucrarea sa "Istoria Bisericii Românești" (București, 1908), istoricul Nicolae Iorga (1871-1940) citează tradiția locală cu privire la atestarea bisericii. ""La Scânteia, în părțile Vasluiului, este încă o biserică ce poartă tot semnele epocei lui Ștefan-cel-Mare, a cării inscripție s’a pierdut însă, ori a fost prinsă cumva în zidărie."" Tot el scria că această biserică a fost făcută în grabă, din
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
serie de opinii (printre care și preotul paroh Vasile Mihăilă) acreditează ideea că biserica ar fi mult mai nouă, din perioada domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), mai precis din anii 1636-1637. Istoricul Gheorghe Balș consideră că Biserica "Sf. Voievozi" din Scânteia datează din secolul al XVII-lea, argumentând printre altele că „forma turtită în plan a curburii altarului” nu este caracteristică pentru epoca ștefaniană. Analizând documentele de proprietate, arheologul Stela Cheptea a concluzionat că Biserica „Sf. Arhangheli” din Scânteia nu a
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
Voievozi" din Scânteia datează din secolul al XVII-lea, argumentând printre altele că „forma turtită în plan a curburii altarului” nu este caracteristică pentru epoca ștefaniană. Analizând documentele de proprietate, arheologul Stela Cheptea a concluzionat că Biserica „Sf. Arhangheli” din Scânteia nu a fost ctitorită de Ștefan cel Mare, deoarece moșia Scânteia a aparținut încă din prima jumătate a secolului al XV-lea boierului Duma Negru și a fost păstrată în patrimoniul familiei până în veacul al XVII-lea, iar domnitorii nu
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
altele că „forma turtită în plan a curburii altarului” nu este caracteristică pentru epoca ștefaniană. Analizând documentele de proprietate, arheologul Stela Cheptea a concluzionat că Biserica „Sf. Arhangheli” din Scânteia nu a fost ctitorită de Ștefan cel Mare, deoarece moșia Scânteia a aparținut încă din prima jumătate a secolului al XV-lea boierului Duma Negru și a fost păstrată în patrimoniul familiei până în veacul al XVII-lea, iar domnitorii nu ctitoreau biserici și mănăstiri pe o proprietate boierească, ci doar pe
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
-lea, iar domnitorii nu ctitoreau biserici și mănăstiri pe o proprietate boierească, ci doar pe pământ domnesc. Mai mulți călători străini care au trecut prin Moldova în secolul al XVII-lea au menționat în scrierile lor că au trecut prin Scânteia, drumul care lega orașele Iași și Vaslui fiind considerat foarte dificil, printre dealuri abrupte, iar pe timp ploios cu mult noroi. Unii călători notează că drumul era foarte primejdios, din cauza tâlharilor ce se adăposteau în pădurile din împrejurimi. Un membru
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
printre dealuri abrupte, iar pe timp ploios cu mult noroi. Unii călători notează că drumul era foarte primejdios, din cauza tâlharilor ce se adăposteau în pădurile din împrejurimi. Un membru al soliei lui Jerzy Krasinski relata că în 1636 "„acest sat [Scânteia] era mai de mult foarte mic și în el locuiau numai tâlhari, acum însă s-a mărit mult, s-au așezat în el mulți oameni gospodari și s-a clădit o biserică nouă, frumoasă de zid”". Menționarea într-un document
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
a mărit mult, s-au așezat în el mulți oameni gospodari și s-a clădit o biserică nouă, frumoasă de zid”". Menționarea într-un document intern din 1638, întărit de Vasile Lupu, printre martori a preoților Ștefan și Gorciul din Scânteie duce la concluzia că în Scânteia existau atunci două biserici. Arhidiaconul Paul de Alep, secretarul patriarhului Macarie, care a efectuat o călătorie în Moldova începând din ianuarie 1653, a găsit la Scânteia o "„biserică mare, nouă, construită de sus-numitul domn
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
în el mulți oameni gospodari și s-a clădit o biserică nouă, frumoasă de zid”". Menționarea într-un document intern din 1638, întărit de Vasile Lupu, printre martori a preoților Ștefan și Gorciul din Scânteie duce la concluzia că în Scânteia existau atunci două biserici. Arhidiaconul Paul de Alep, secretarul patriarhului Macarie, care a efectuat o călătorie în Moldova începând din ianuarie 1653, a găsit la Scânteia o "„biserică mare, nouă, construită de sus-numitul domn [Vasile Lupu], făcător de fapte bune
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
printre martori a preoților Ștefan și Gorciul din Scânteie duce la concluzia că în Scânteia existau atunci două biserici. Arhidiaconul Paul de Alep, secretarul patriarhului Macarie, care a efectuat o călătorie în Moldova începând din ianuarie 1653, a găsit la Scânteia o "„biserică mare, nouă, construită de sus-numitul domn [Vasile Lupu], făcător de fapte bune, iubitor de ziduri de biserici în lumea întreagă, și închinată Sf. Paraschiva, cu două turle înalte, avântate și cu două cruci aurite”". Cea de-a doua
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
mare, nouă, construită de sus-numitul domn [Vasile Lupu], făcător de fapte bune, iubitor de ziduri de biserici în lumea întreagă, și închinată Sf. Paraschiva, cu două turle înalte, avântate și cu două cruci aurite”". Cea de-a doua biserică din Scânteia avea hramul „Sf. Paraschiva” și este atribuită domnitorului Vasile Lupu, fiind anterioară anului 1636. În urma unei cercetări arheologice a ruinelor acelui lăcaș de cult în anii '80 ai secolului al XX-lea, arheologul Nicolae Pușcașu a confirmat datarea în secolul
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
trei bordeie săpate în pământ”". Venind dinspre Vaslui, Ruggiero Giuseppe Boscovich, secretarul ambasadorului Angliei la Poartă a văzut în 1762 doar "„o biserică și am aflat că ținea de un sat ce fusese odată pe acel loc și se numea Scânteia, și acum era cu totul distrus”". Biserica "Sf. Voievozi" din Scânteia a fost reparată de mai multe ori în decursul timpului. Lăcașul de cult a fost înfrumusețat în timpul domniei lui Gheorghe Duca (septembrie 1665 - mai 1666; noiembrie 1668 - 10 august
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
secretarul ambasadorului Angliei la Poartă a văzut în 1762 doar "„o biserică și am aflat că ținea de un sat ce fusese odată pe acel loc și se numea Scânteia, și acum era cu totul distrus”". Biserica "Sf. Voievozi" din Scânteia a fost reparată de mai multe ori în decursul timpului. Lăcașul de cult a fost înfrumusețat în timpul domniei lui Gheorghe Duca (septembrie 1665 - mai 1666; noiembrie 1668 - 10 august 1672; noiembrie 1678 - 25 decembrie 1683), apoi refăcut în secolul al
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
cult a fost reparat în anul 1903. În anul 1984, au fost efectuate cercetări arheologice în jurul bisericii de către cercetătorii arheologi Nicolae Pușcașu și Voica Maria Pușcașu. În vederea realizării de lucrări de consolidare-restaurare, în vara anului 1990, la solicitarea Parohiei din Scânteia, s-a făcut o săpătură arheologică în interiorul Bisericii „Sf. Arhangheli”. Sub pardoseala din dale de piatră albă s-au descoperit cinci pietre de mormânt, cu partea inscripționată îngropată în nisipul în care erau montate dalele. Nu au fost găsite oseminte
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
față de edificiul inițial, baza absidei de sud fiind retrasă spre mijloc cu circa 0,20 m, iar cea de nord este evazată tot cu 0,20 m față de paramentul actual. Arheologul Stela Cheptea a concluzionat că Biserica „Sf. Arhangheli” din Scânteia a fost fundată pe loc gol. Ea consideră că biserica a fost ctitorită inițial de Vasile Lupu, iar după un timp, probabil în timpul lui Constantin Duca (după cum menționează inscripția pictată), clădirea a fost demolată până aproape de fundații și reconstruită după
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
luna și care au inscripții cu caractere chirilice. Pe un mormânt se află stema Moldovei, unele tradiții locale afirmând că acesta ar fi mormântul cronicarului Axinte Uricariul (c. 1670 - c. 1733). Alte morminte sunt atribuite comisului Panaite și boierului Ștefan Scânteie. Biserica "Sf. Voievozi" din Scânteia a fost construită din piatră, având formă de navă, cu altar semicircular. Ea este compartimentată în trei încăperi: pronaos, naos și altar. Deasupra pronaosului a fost înălțat un turn-clopotniță. În dreptul naosului, absidele laterale au fost
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
cu caractere chirilice. Pe un mormânt se află stema Moldovei, unele tradiții locale afirmând că acesta ar fi mormântul cronicarului Axinte Uricariul (c. 1670 - c. 1733). Alte morminte sunt atribuite comisului Panaite și boierului Ștefan Scânteie. Biserica "Sf. Voievozi" din Scânteia a fost construită din piatră, având formă de navă, cu altar semicircular. Ea este compartimentată în trei încăperi: pronaos, naos și altar. Deasupra pronaosului a fost înălțat un turn-clopotniță. În dreptul naosului, absidele laterale au fost înlocuite prin rezalite vizibile la
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
necesități tipografice și aparea la cap de rând „ minte, tovarășul ”, atunci se consideră a fi o greșeală extrem de gravă, care bineînțeles era sancționată ca atare. O atenție sporită se acorda alegerii titlurilor fără echivoc. A făcut carieră un titlu din Scânteia: „ Tovarășul Gheorghe Cioară (activist de partid cu grag înalt) s-a întors de la Berlin pe calea aerului ”. Cazul cel mai interesant cu privire la alegerea structurii articolelor s-a petrecut pe 25 ianuarie 1988, cu un an înaintea căderii regimului comunist. Scânteia
Comunismul și presa românească () [Corola-website/Science/318864_a_320193]
-
Scânteia: „ Tovarășul Gheorghe Cioară (activist de partid cu grag înalt) s-a întors de la Berlin pe calea aerului ”. Cazul cel mai interesant cu privire la alegerea structurii articolelor s-a petrecut pe 25 ianuarie 1988, cu un an înaintea căderii regimului comunist. Scânteia din 25 ianuarie a publicat, în cadrul unui grupaj de versuri, poezia „Erou al păcii”. Autorul a dorit prin acele versuri să-și exprime dragostea față de conducător, nu numai prin conținutul poeziei, ci și printr-un artificiu tehnic, prin care trebuia
Comunismul și presa românească () [Corola-website/Science/318864_a_320193]
-
ceea ce zicea acesta era lege. Politicul, mai cu seamă activitățile Tovarășului, constituia subiectul principal pentru gazetari. Contextul politic a influențat cu adevărat evoluția presei. În tranziția de la dictatură la democrație, presa începe să se dezmorțească. Într-o prezentare din ziarul Scânteia, cel care până la Revoluția decembristă a fost „cel mai iubit fiu al poporului”, „geniul Carpaților”, „înțeleptul conducător al României”, devine brusc în același ziar, însă într-o altă perioadă, cea postdecembristă, „odiosul dictator”, „cismarul din Scornicești” sau „criminalul care a
Comunismul și presa românească () [Corola-website/Science/318864_a_320193]
-
Eminescu"(1973), pentru care i se va acorda Premiul "B. P. Hașdeu" al Academiei Romane. Tot în sfera eminescologiei se integrează și volumul "Eminescu și eminescianismul: structuri fundamentale"(1987) și "Eminescu și antinomiile posterității"(1998). Colaborează la România Literară, Luceafărul, Tribuna, Scînteia etc.
George Munteanu () [Corola-website/Science/316197_a_317526]
-
de Iulius Vindex. Trupele sale însă, după cum s-a zis mai târziu, nu au mai ținut cont de nimic și au distrus armata lui Vindex. Acesta a murit pe câmpul de luptă, luându-și viața. Revolta lui Vindex a fost scânteia care a aprins Italia.
Caius Iulius Vindex () [Corola-website/Science/320240_a_321569]
-
a contribuit și studiile asupra fluorescenței efectuate de inventatorii germani Julius Plücker (1801 - 1868) și Heinrich Geissler (1814 - 1879). În 1929, Robert J. Van de Graaff realizează un generator capabil să obțină tensiuni de sute de mii de volți și scântei de câțiva centimetri și cu care se pot efectua experimente și demonstrații spectaculoase privind efectele curentului electric. Generatorul Van de Graaff este de asemenea util pentru alimentarea acceleratoarelor de particule. În 1902, fizicianul olandez Hendrik Lorentz (1853 - 1928), împreună cu asistentul
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
arzând o mare parte din casele din localitate, biserica și casa parohială. Incendiul a pornit de la focul făcut de o credincioasă catolică în curtea casei pentru a încălzi apa și a spăla rufele. Focul nefiind supravegheat, vântul puternic a purtat scânteile către casele din jur care s-au aprins. Din biserică au ars obiectele din lemn (tavanul, altarul și băncile), doar o cruce comemorativă de la misiuni scăpând neatinsă. Clădirea bisericii a fost reparată, primind forma actuală. La 7 iulie 1907, preotul
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
a fost realizată de sculptorul Boris Caragea și a stat în parcul din fața Casei Scânteii din 21 septembrie 1960 până în 3 martie 1990, când clădirea fusese deja rebotezată Casa Presei Libere. În perioada 1952-1957, când se construia Casa Scânteii, conducerea de partid a hotărât că în fața ei trebuia amplasată o statuie a lui Vladimir Ilici
Statuia lui Lenin din București () [Corola-website/Science/321535_a_322864]
-
a fost realizată de sculptorul Boris Caragea și a stat în parcul din fața Casei Scânteii din 21 septembrie 1960 până în 3 martie 1990, când clădirea fusese deja rebotezată Casa Presei Libere. În perioada 1952-1957, când se construia Casa Scânteii, conducerea de partid a hotărât că în fața ei trebuia amplasată o statuie a lui Vladimir Ilici Lenin. Sculptorul Constantin Baraschi, reprezentant de frunte al proletcultismului, foarte apreciat în epocă, a realizat o asemenea lucrare și, fiind sigur că va fi
Statuia lui Lenin din București () [Corola-website/Science/321535_a_322864]