7,703 matches
-
principala piedică în ceea ce privește lupta pentru putere din cadrul partidului. A rămas Ministrul Justiției iar inevitabil, mai apoi, a început declinul său. Declinul “Nu vreau să-l scutesc pe Pătrășcanu de acuza gravă că a contribuit în mod criminal la înfeudarea României sovieticilor, dar pot să confirm că Pătrășcanu avea o doză de patriotism și de onestitate față de ceilalți care însă nu îl achită de vinovăție” - Corneliu Coposu Lucrețiu Pătrășcanu cu toate că probabil a crezut cu adevărat, nu a avut nicio sansă să preia
Lucrețiu Pătrășcanu, viața, procesul și execuția unui comunist ucis de propria convingere ideologică by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/102570_a_103862]
-
1940. Drumul spre conducerea comună În septembrie 1940 pierderile teritoriale ce au lovit țara aruncă România într-o gravă criză politică. După cedarea Basarabiei sovieticilor, a urmat Dictatul de la Viena care rupea Transilvania de patria mamă. Pe fondul creșterii impresionante a popularității Mișcării Legionare, se formează un guvern condus de generalul Ion Antonescu care aduce și Garda lui Horia Sima la putere. Astfel, Regatul României
Rebeliunea legionară. Trei zile de lupte sângeroase între Ion Antonescu și Mișcarea Legionară by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/102702_a_103994]
-
vârf ai Armatei Române au fost trecuți în rezervă sau mutați în economia națională la ordinul expres al lui Nicolae Ceaușescu. Acesta avea toate dosarele Direcției a IV a de Contrainformații Militare a DSS în care era documentata activitatea spionilor sovietici (KGB și GRU) pe teritoriul României. Odată cu Penciuc, Ceaușescu i-a scos din Armată și pe generalii Vasile Ionel (desemnat șef al șantierului Canal Dunare-Marea Neagră) și Nicolae Militaru (desemnat ministru adjunct al Construcțiilor Industriale). Dispariția lui Nicolae Ceaușescu i-
Radu Tudor: Cine era spionul sovietic de la Ministerul de Interne by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101894_a_103186]
-
i-a scos din Armată și pe generalii Vasile Ionel (desemnat șef al șantierului Canal Dunare-Marea Neagră) și Nicolae Militaru (desemnat ministru adjunct al Construcțiilor Industriale). Dispariția lui Nicolae Ceaușescu i-a readus în prim plan pe cei trei agenți sovietici. Colonelul Penciuc, generalul Vasile Ionel și generalul Nicolae Militaru au fost primii reactivați sub comanda lui Ion Iliescu în săptămînă 24-31 Decembrie 1989. Penciuc, avansat la gradul de general a fost adjunct al șefului IGP, șef al Trupelor de Pază
Radu Tudor: Cine era spionul sovietic de la Ministerul de Interne by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101894_a_103186]
-
din zonă. Însă, dacă anumite „obiective” ale rușilor putem spune că au fost îndeplinite până în acest punct, crearea unei situații haotice pe întreg teritoriul Ucrainei reprezintă ultima mutare pe tabla de șah. „A fost o încercare de infiltrare declanșată de sovietici și au vrut să destabilizeze țara. Din fericire, guvernul liberal a acționat foarte dur, iar replica militară a anihilat bandele de așa-ziși revoluționari sovietici până să reușească să își pună planul în aplicare și a descurajat o intervenție rusească
Planul de invadare a Ucrainei, STRATEGIE SIMILARĂ exersată în România () [Corola-website/Journalistic/102255_a_103547]
-
reprezintă ultima mutare pe tabla de șah. „A fost o încercare de infiltrare declanșată de sovietici și au vrut să destabilizeze țara. Din fericire, guvernul liberal a acționat foarte dur, iar replica militară a anihilat bandele de așa-ziși revoluționari sovietici până să reușească să își pună planul în aplicare și a descurajat o intervenție rusească. În acel moment, sub-secretar de stat la Interne era Gheorghe Tătărescu, el fiind responsabil de lichidarea bandelor. Însă, în 1944, va ajunge «tovarăș de drum
Planul de invadare a Ucrainei, STRATEGIE SIMILARĂ exersată în România () [Corola-website/Journalistic/102255_a_103547]
-
Erou sovietice, iar pe pereții de marmură sunt înscrise numele a mai multor mii de Eroi ai Uniunii Sovietice din timpul războiului. Sala comemorării de jos conține Cărțile aducerii aminte cu numele a mai mult de 26 de milioane de sovietici morți în război.
Dealul Poklonnaia () [Corola-website/Science/337574_a_338903]
-
Stația radio Galbeni este a doua stație de transmisie de mare putere din România și se află în Comuna Filipești, Bacău. A fost construită în anii '50 de regimul comunist român cu inițiativa sovieticilor pentru a interfera cu Radio Europa Liberă și Vocea Americii. În anul 1969 toate emițătoarele MA au trecut la programe Radio România Internațional și Radio România Actualități (Radiodifuziunea Română) pentru personalul care lucrează pe navele românești care călătoresc în Oceanul Atlantic
Stația Radio Galbeni () [Corola-website/Science/337579_a_338908]
-
(numită in istoriografia comunistă și "Proclamarea Republicii Populare Române", "Ziua Republicii" sau "abdicarea Regelui") reprezintă acțiunea ilegală, de forță, petrecută în perioada 30 decembrie 1947 - 3 ianuarie 1948 prin care comuniștii români, sprijiniți de ocupanții militari sovietici, au impus Regelui Mihai, prin șantaj și amenințare, semnarea unui act de abdicare, au proclamat Republica Populară Română (prin încălcarea Constituției în vigoare la acea dată) și au silit Familia Regală să părăsească țara într-un exil forțat care a
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
Regală să părăsească țara într-un exil forțat care a durat până în anul 1997. Ziua de 30 decembrie 1947 a marcat momentul instalării complete a dictaturii comuniste în România, prin înlăturarea ultimelor obstacole care mai îngrădeau abuzurile regimului adus de sovietici: Constituția democratică din 1923, forma de guvernământ monarhică și persoana Regelui. Schimbările politice fundamentale aduse de lovitura de stat s-au petrecut fără aprobarea națiunii române, care nu a fost consultată printr-un referendum. La 23 August 1944, România a
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
unor condiții de pace mai favorabile, netransformarea teritoriului țării în teatru de război. Totuși, actul de la 23 August 1944 a avut ca și consecință invadarea țării de către Armata Roșie (care nu ar fi putut fi, oricum, evitată). Cel puțin teoretic, sovieticii pătrundeau în România ca aliați și, după 23 August, nu au mai avut loc ostilități între Armata Română și cea sovietică. La 2 aprilie 1944 (deci, chiar înainte de schimbarea taberelor), ministrul de externe sovietic, Viaceslav Molotov a declarat că, dacă
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
sub regimul Antonescu). Respectarea condițiilor de armistițiu era supravegheată de Comisia Aliată de Control (cea sovietică, cu sediul la București), din care făceau parte câte un reprezentant american, britanic și sovietic. Cu toate acestea, din cauza ocupării militare a țării de către sovietici și a Acordului de procentaj (despre care România nu avea cunoștință la acea dată), voința delegatului rus în Comisie a predominat, iar viața politică a degenerat rapid spre abuzuri și dictatură, după modelul stalinist. La 6 martie 1945, reprezentantul sovietic
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
putut fi îndreptată, fiindcă Regele se bucura de o uriașă susținere populară și întreaga națiune ar fi știut că actul de abdicare a fost smuls prin forță. Informații parvenite ulterior au arătat că, în înțelegere cu comuniștii români, ocupanții militari sovietici mișcau pe străzile Bucureștiului tancuri destinate să înspăimânte populația și, pe stadionul aflat lângă Arcul de Triumf, fusese amplasată chiar și o baterie de artilerie ațintită asupra Palatului Elisabeta. Revenit în salon, Regele refuza, în continuare, să semneze actul de
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
a statului nostru, Republica Populară Română, patria tuturor celor ce muncesc cu brațele și cu mintea, de la orașe și de la sate”". Se încerca acreditarea ideii că schimbarea ordinii de stat ar fi fost inițiativa poporului român și nu a ocupanților sovietici. În acest sens, în seara zilei de 30 decembrie are loc în Piața Palatului o mică manifestație a susținătorilor comuniști, de „bucurie” pentru proclamarea Republicii. Se publică, de asemenea, în Monitorul Oficial (nr. 300 bis de marți 30 decembrie 1947
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
liberal-progresiste și moderniste ale intelectualilor albi emigrați. Slonim a susținut, împotriva conservatorilor gen Zinaida Gippius, că exilații trebuie să aprecieze schimbările care au loc în Uniunea Sovietică și a devenit unul din primii critici care i-au popularizat pe scriitorii sovietici în Occident. El a fost, de asemenea, unul dintre principalii susținători (și un prieten intim) ai poetei Marina Țvetaeva. În 1928, convins că literatura rusă din exil era de fapt moartă, Slonim s-a mutat la Paris și, în calitate de antifascist
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
sale politice, unde a afirmat că ideile eserilor au fost înăbușite prin procesele spectacol din 1922. Cam prin acea perioadă, grupul eserilor din Praga a început să fie divizat în două tabere, fiecare acuzându-l pe celălalt de pactizare cu sovieticii. Un grup era condus de Viktor Cernov, iar celălalt (cuprinzând grupul de la "Volya Rossii") era condus de Suhomlin. Slonim a avut și el o ceartă cu scriitorul Vasili Ianovski — potrivit surselor, pentru că a comentat cu privire la folosirea unei limbi ruse precare
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
în mod regulat în alte publicații ale emigranților: "Sotsialist-Revolyutsioner", "Problemy" și "Novaya Gazeta" la Paris; "Russkiy Arkhiv" la Belgrad; și americana "Moskva". Slonim și-a concentrat atenția pe descrierile contrapropagandistice ale realismului socialist, care intrau în discursul politic și literar sovietic oficial în perioada conducerii lui Iosif Stalin. Cititorii textelor sale au realizat comentarii contrastante: Aucouturier consideră că studiul său din 1930 dedicat "Stalinismului în literatură" este „important”; cu toate acestea, potrivit sociologului rus Evgheni Dobrenko, contribuția lui Slonim „depășește limitele
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
a lui Slonim a fost studiul "Sovietic Russian Literature. Writers and Problems" (1964), lăudat de "Revue des Études Slaves" pentru „simțul echilibrului”, dar criticat pentru „natura sa aluzivă”. Istoricul social Lawrence H. Schwartz consemna critica sa „vitriolantă” a Uniunii Scriitorilor Sovietici. Slonim a contribuit, de asemenea, în mod regulat la recenzii și enciclopedii, răspunzând întrebărilor adresate de colegii săi mai tineri și sprijinind programul universitar al colegiului Sarah Lawrence din Elveția. Unele din ultimele sale articole l-au apărat pe criticul
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Festivalul Unional de Film din 1986 și având parte de două continuări. În martie 2016 Maslennikov a dezvăluit planurile sale de a produce cea de-a patra parte bazată pe un scenariu propriu. Valuțki a fost unul dintre puținii scenariști sovietici care și-a continuat cu succes cariera după dizolvarea Uniunii Sovietice. Filmul cel mai cunoscut din acea perioadă a fost drama biografică de război "Amiralul" despre viața amiralului Aleksandr Kolceak. El a obținut încasări de 38.135.878 de dolari
Vladimir Valuțki () [Corola-website/Science/337679_a_339008]
-
România la 27 martie/9 aprilie 1918, fiind inclus în județul Hotin. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o teritorial în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul
Basarabia de Nord () [Corola-website/Science/337677_a_339006]
-
celei mai mari părți a ei'' la România. Guvernul român a respins condițiile de armistițiu la 15 mai. La 20 august 1944, trupele Frontului 2 Ucrainean conduse de mareșalul Rodion Malinovski au declanșat ofensiva pe direcția Iași-Chișinău. Peste două zile, sovieticii se aflau pe linia Târgu Neamț-Huși-Chișinău, făcând o puternică spărtură în frontul germano-român din Moldova. Se demonstra, astfel, că țara noastră se afla la capătul rezistenței. Generalul Friessner a cerut continuarea rezistenței pe linia fortificată Focșani-Nămoloasa-Galați, lucru cu care, în
Al Doilea Război Mondial. 75 de ani de la intrarea României în marea conflagrație by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101060_a_102352]
-
Ca urmare, a fost șocat în luna martie 1944 când a participat la o cină privată care a avut loc în familia Chadwick și l-a auzit pe Leslie Groves spunând: „Desigur, scopul real al producerii bombei îl reprezintă supunerea sovieticilor”. Până la sfârșitul anului 1944 a fost, de asemenea, evident faptul că Germania abandonase planul producerii propriei bombe atomice și Rotblat a cerut să părăsească proiectul. Chadwick i-a arătat lui Rotblat un dosar de securitate în care acesta din urmă
Joseph Rotblat () [Corola-website/Science/336064_a_337393]
-
a doisprezece dintre colegii ei a început pe 31 mai 1950. Acesta a fost destinat să fie un proces spectacol, precum cele din timpul Marilor Epurări Sovietice din anii 1930. A fost difuzat la radio și chiar supravegheat de către consilierii sovietici. Procurorii statului au fost dr. Josef Urválek și Ludmila Brožová-Polednová, printre alții. Procesul a avut un scenariu pe care toți cei implicați trebuiau să-l urmeze, dar în mai multe rânduri atât procurorii, cât și inculpații au reușit să-și
Milada Horáková () [Corola-website/Science/336081_a_337410]
-
Sovietică. La Moscova, Slánský a lucrat la emisiunile Radio Moscova destinate Cehoslovaciei. El a locuit acolo în timpul luptelor de apărare ale Moscovei de atacurile germanilor în timpul iernii anului 1941-1942. Activitatea sa de la Moscova l-a adus în contact cu comuniștii sovietici și cu metodele de multe ori brutale pe care aceștia le foloseau pentru menținerea disciplinei de partid. În 1943 fiica minoră a lui Slánský, Naďa (Nadia) a fost răpită cu forța din căruciorul ei de către o femeie în timp ce fratele ei
Rudolf Slánský () [Corola-website/Science/336090_a_337419]
-
-i permită producerea de bunuri necesare pentru Uniunea Sovietică. În orice caz, Slánský a dobândit o imagine de lider „sionist” (el era evreu, într-o vreme în care, în întregul bloc estic, liderii comuniști evrei care conduceau regimurile instalate de sovietici au fost folosiți ca țapi ispășitori de către Stalin pentru lipsurile și problemele economice). Sprijinul material și diplomatic considerabil acordat Israelului a făcut ca cel puțin unele acuzații să pară credibile. Aceste evenimente i-au permis fostului aliat al lui Gottwald
Rudolf Slánský () [Corola-website/Science/336090_a_337419]