10,656 matches
-
pe o experiență cu neputință de conceput. Fuseserăm un scurt timp împreună; și venise la mine ca la moarte, ca la călăul lui. Pe ce stranie cale a întâmplării, plină de atâta alte posibilități, își croise drum către poalele acelei stânci abrupte, de care se căznise iar și iar să se agațe, pentru a se smulge din marea înșelătoare și ucigașă? Ar fi trebuit să-l avertizez, n-ar fi trebuit să plonjez alături de el în prima zi; îl nimicisem pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din soba aprinsă. Mai erau și alte scrisori, dar am simțit că, pentru moment, citisem destul\ corespondență. Am ie[it afară, să văd ce mai avea de gând marea aceea oribilă. Eram calmă și lunecoasă, scurgându-se ca untdelemnul printre stânci. Am înaintat până la cazanul lui Minn, și am stat pe pod. Era vremea refluxului și cazanul se golea într-un torent învârtejit, aprig, de ape repezi, vuitoare, al căror țâșnet alb era înghițit de marea mai calmă de dedesubt. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de abrupți și netezi erau pereții! De bună seamă, nici o forță pământeană nu m-ar fi putut smulge din groapa asta! {i totuși am fost smuls, eram viu, în timp ce sărmanul înotător de vacanță, Titus, era mort. M-am cățărat peste stânci până la turn, și am coborât treptele. Marea lunecoasă se umfla și se dezumfla, dar nu cu violență; valurile erau ponderate și balustrada de fier atingea apa. Am simțit că mi se aprinde în trup, dacă nu încă în minte, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
puțul cu ape clocotitoare, la „cunoașterea“ faptului că mor, la verdele apei de peste creștetul meu, vizibil chiar în lumina tulbure. Și atunci mi-am amintit că numai cu o frântură de secundă înainte de a mi se fi izbit capul de stâncă și de a mă fi cufundat în beznă, văzusem altceva. Văzusem lângă capul meu un alt cap mic și straniu, cu dinți înfiorători, și un gât lung, negru și arcuit. Monstruosul șarpe marin fusese în cazan, cu mine. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
memoria începe să mă lase chiar în timp ce scriu. James m-a salvat. A pătruns, nu știu cum, direct în apă. M-a apucat cu mâinile de subțiori și am simțit că mă înalț ca într-un ascensor. L-am văzut lipit de stânca povârnită, aplecându-se asupra mea, și apoi m-a înălțat, m-a ținut strâns lângă el și am ieșit împreună la suprafață. Dar nu se sprijinea de nimic. O clipă a fost lipit de stâncă, de parcă adera la piatră, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
L-am văzut lipit de stânca povârnită, aplecându-se asupra mea, și apoi m-a înălțat, m-a ținut strâns lângă el și am ieșit împreună la suprafață. Dar nu se sprijinea de nimic. O clipă a fost lipit de stâncă, de parcă adera la piatră, ca un liliac. Pe urmă a stat pur și simplu în picioare pe ală. Și apoi...“ Aici scrisul se termina, pierzându-se în niște mâzgăleli ilizibile. M-am așezat la masă, răsuflând din greu, am citit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o lăsase cântecul lui Lizzie din seara aceea, sau cu amintirea lui Titus zăcând mort, cu singura deosebire că era vorba de amintirea unei imposibilități. Acum revedeam cu claritate ce încercasem să exprim când scrisesem că James stătuse lipit de stânca povârnită, ca un liliac, și că eu m-am înălțat „ca într-un ascensor“. Valul verde se spărsese deasupra creștetului meu, și capul mi-a ieșit o secundă la suprafață; scuipam apă și mă străduiam să strig. Atunci l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înălțat „ca într-un ascensor“. Valul verde se spărsese deasupra creștetului meu, și capul mi-a ieșit o secundă la suprafață; scuipam apă și mă străduiam să strig. Atunci l-am văzut pe James, coborât până pe la jumătatea peretelui de stâncă, parcă în genunchi, lunecând în jos ca un soi de animal. Comparația cu liliacul nu era cea mai nimerită, putea fi asemuit mai curând cu o șopârlă, dar important era că nu se agăța de piatră cu mâinile și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aminti vreunul din gândurile care mi-au trecut atunci prin minte, s-ar părea că îmi revine senzația: „Așadar și James se îneacă“. Numai că nu părea să fi fost un gând dureros. După aceea, James s-a detașat de stâncă întocmai ca o omidă și s-a târât drept în inima vârtejului. A fost ca și cum ceva lipicios și adeziv s-ar fi dezlipit de la sine. Nu a prins mâna pe care încercam să i-o întind, ci s-a aplecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lui, iar trupul mi s-a lipit de trupul lui. Îmi mai aduc aminte și de o senzație de căldură și că abia în acel moment mi-am pierdut cunoștința. Dar asta înseamnă că nu mi-am izbit capul de stâncă și că nu am suferit din cauza traumatismului? Mi-am atins ceafa și am simțit un cucui încă distinct și destul de sensibil. Firește, e posibil să mă fi izbit ceva mai înainte, fără să-mi fi pierdut cunoștința pe loc. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
O fi văzut și James monstrul? Și de ce rândurile mele mnemotehnice nu cuprind nici o referire la monstru? Și ce avusesem oare de gând să scriu când nu am mai fost în stare? Desigur, dacă m-am izbit cu capul de stâncă după ce am văzut monstrul marin, e posibil să fi uitat de apariția lui când am ajuns să pot scrie, deși mi-am putut aduce aminte de felul în care m-a salvat James. Și de ce uitasem după aceea și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
referirea lui James la posibilitatea de a-ți ridica temperatura corpului printr-o concentrare mentală. Nu mi se pare incredibil ca un bizar ascet oriental să învețe meșteșugul de a-și influența temperatura corpului. Dar ca să te târăști pe o stâncă netedă și să stai în picioare sub furia valurilor (sau cel puțin așa mi s-a părut mie) însemna a pune la grea încercare credulitatea unui occidental sceptic. Și totuși îmi aminteam de aceste lucruri. Și exista dovada celor scrise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
brânci în mare, plecase mai departe. Fusese foarte beat și e posibil, într-adevăr, să nu aibă habar de ce s-a întâmplat după aceea. În momentul când s-a stârnit alarma generală, eu fusesem deja salvat și zăceam pe creștetul stâncii, cu James aplecat asupră-mi, încercând să mă reînvie. Pe James nu-l interogasem cum trebuie, pentru că se îmbolnăvise imediat după aceea, avusese un soi de colaps și căzuse la pat. De ce fusese oare atât de extenuat? Din cauza eforturilor depuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și ce-or fi făcut cu trupul lui neînsuflețit? Oare James mai ședea încă în fotoliu, mort, și zâmbind cu zâmbetul lui prostesc? M-am ridicat, îndreptându-mă spre pat, și mi-am adus aminte că-mi pregătisem culcușul pe stânci. Am hotărât să dorm afară. Era o noapte caldă și se întunecase doar atât cât să fi izbucnit o puzderie de stele risipite, și arcul estompat, neclar, al Căii Lactee. Oricum, cerul era scăldat într-o lumină difuză, și mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și arcul estompat, neclar, al Căii Lactee. Oricum, cerul era scăldat într-o lumină difuză, și mi-am adus aminte că trebuie să fie, cu o diferență de o zi sau două, miezul verii. Mi-am croit fără primejdie drum printre stâncile care mi-erau acum atât de familiare, deși, la un moment dat, tot mi-a alunecat piciorul într-un smârc. Apa din băltoacă era caldă. Mi-am descoperit culcușul pietros și m-am întins în pantaloni și cămașă, scoțându-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
deși, la un moment dat, tot mi-a alunecat piciorul într-un smârc. Apa din băltoacă era caldă. Mi-am descoperit culcușul pietros și m-am întins în pantaloni și cămașă, scoțându-mi doar pantofii. Mi-am proptit capul de stâncă, astfel încât să pot privi orizontul marcat de o linie întunecată și de una argintie. Apa plescăia sub mine asemenea vălurelelor iscate de înaintarea înceată a unei bănci. De ce plecase James, de ce hotărâse să plece tocmai acum? Să fi fost vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
suavă cântare. M-am trezit în zorii zilei. Miliardele și miliardele de stele se șterseseră de pe cerul care era acum de un albastru foarte deschis, alburiu, o uriașă, uniformă luminozitate boltită, rece, mută, pe care soarele încă nu se ridicase. Stâncile se conturau distinct, dar fără de culoare. Marea era de un calm absolut, lustruită, cenușie, neîncrețită, iluminată doar la orizont de cea mai fină și mai pală dâră. Era o liniște neștirbită și totuși conștientă de sine, de parcă planeta călătoare respira
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Mi-am întins mădularele, și am început să-i scutur păturile și perna udate de rouă. Și atunci am auzit, ciudat și înfricoșător în tăcerea totală, un sunet venind din apă, un plescăit subit și puternic, de parcă ceva aflat sub stâncă era pe cale să iasă la suprafață și să se târască pe uscat. O clipă m-am simțit încleștat de gheara fricii, m-am răsucit și m-am aplecat către muchea mării. Și atunci am văzut, chiar sub mine, patru foci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
m-am simțit încleștat de gheara fricii, m-am răsucit și m-am aplecat către muchea mării. Și atunci am văzut, chiar sub mine, patru foci privind în sus cu fețele lor canine, pline de curiozitate. Înotau atât de aproape de stâncă, încât aș fi putut să le ating. Le-am cercetat boturile ascuțite, mustățile din care picura apa, ochii rotunzi, iscoditori, și grația spinărilor ude, netede, lucioase. Un timp se curbară, se jucară, înghițind apă, gâlgâind, și tot timpul uitându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Acasă cu mama, scris. Seara împreună până la ora 10. Foarte frig. Miercuri, 5 octombrie/23 septembrie Vremea mai bună, însă mai rece. Ora 10½ cu mama și Elisabeta la castel. Luat prânzul în pavilionul de vânătoare. Promenadă cu mama la stâncile lui Healey. Mai târziu cu Elisabeta la castel. Seara împreună. Foarte frig. Cotroceni Joi, 6 octombrie/24 septembrie. Sinaia-București Vânt rece. Vremea ceva mai bună. Ora 9½ cu mama și Elisabeta la construcție. Șoimii de pe turn terminați. La castel până la
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
1985 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea activității unităților din subordinea Ministerului Industriei Electrotehnice, publicat în Buletinul Oficial nr. 37 din 29 iulie 1985, cu modificările ulterioare; - Decretul nr. 236/1985 privind îmbunătățirea activității Consiliului Național al Apelor, direcțiilor apelor, Întreprinderii "Stâncă" și oficiilor de gospodărire a apelor, publicat în Buletinul Oficial nr. 38 din 3 august 1985; - Decretul nr. 241/1985 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea activității unităților din subordinea Ministerului Industriei Ușoare, publicat în Buletinul Oficial nr. 39 din 9
LEGE nr. 120 din 7 iulie 2000 privind declararea ca abrogate a unor acte normative. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/129268_a_130597]
-
Ronnenberg, Binsenweg 18, cu ultimul domiciliu din România, București, str. Av. St. Protopopescu nr. 3, bl. C5, ap. 19, sectorul 1. 209. Fleischer Elenă, născută la 14 aprilie 1953 în localitatea Făgăraș, județul Brașov, România, fiica lui Dumitrescu Ioan și Stâncă, cu domiciliul actual în Germania, 51702 Bergneustadt, Zur Nordhelle 2A, cu ultimul domiciliu din România, localitatea Sibiu, Str. Șiretului nr. 16, ap. 23, județul Sibiu. 210. Gartner Eveline-Katharina, născută la 2 august 1974 în localitatea Făgăraș, județul Brașov, România, fiica
HOTĂRÂRE nr. 237 din 30 martie 2000 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127780_a_129109]
-
4061 Pasching, Ringstr. 31, cu ultimul domiciliu din România, localitatea Timișoara, str. Ion Ionescu de la Brad bl. A59, ap. 9, județul Timiș. 526. Panazan Ioan-Sorin, născut la 3 decembrie 1967 în localitatea Sibiu, județul Sibiu, România, fiul lui Ilie și Stâncă, cu domiciliul actual în Austria, 8720 Knittelfeld, Schmittstr. 3, cu ultimul domiciliu din România, localitatea Sibiu, Str. Maierilor nr. 21, județul Sibiu. 527. Panazan Ana, născută la 15 august 1974 în localitatea Sibiu, județul Sibiu, România, fiica lui Tolciu Nicolae
HOTĂRÂRE nr. 237 din 30 martie 2000 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127780_a_129109]
-
a acestuia, din prezentul protocol și hotărîrilor Comisiei mixte româno-sovietice pentru Nodul hidrotehnic Stîncă-Costesti de pe rîul Prut, denumită în cele ce urmeaza Comisia mixtă, părțile vor crea organizații care vor fi denumite în cele ce urmeaza beneficiari: - din partea română - organizația "Stîncă"; - din partea sovietică - organizația "Costești". 2. Fiecare beneficiar va coordona și controla, potrivit cu legislația țării sale, întreaga activitate a organizațiilor proprii de proiectare, de construcții-montaj și a altor organizații, precum și a furnizorilor de echipamente, care vor participa la construcția Nodului hidrotehnic
PROTOCOL din 16 decembrie 1971 privind proiectarea, execuţia şi decontarea reciprocă a lucrărilor Nodului hidrotehnic Stîncă-Costesti de pe riul Prut. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127951_a_129280]
-
Albă. 57. Gall Gerhard-Georg, născut la 1 martie 1980 în localitatea Timișoara, județul Timiș, România, fiul lui Gal Iosif și Brighita-Monica, cu domiciliul actual în Germania, 88471 Laupheim, Brigelstr. 8, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Timișoara, str. Ștefan Stâncă nr. 71, ap. 10, județul Timiș. 58. Gross Frank-Guido, născut la 28 iulie 1979 în localitatea Brașov, județul Brașov, România, fiul lui HerbertHorst și Criestel-Elfriede, cu domiciliul actual în Germania, 97723 Oberthulba, Muhlbachmitte 9, cu ultimul domiciliu din România în
HOTĂRÂRE nr. 436 din 25 mai 2000 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128580_a_129909]