8,805 matches
-
care, la supărare (și când nu e el supărat?) prietenul meu Gicu Chiriță nu mai știe de curge la vale sau la deal. Totuși, imaginea cea mai percutantă - nici oftată, nici semeață - despre ceea ce este Basarabia o dă un cantautor straniu, cu o voce mai behăită, mai plină de falsete decât cea a lui Serge Gainsbourg și cu înfățișarea unui raket mucalit. Născut în 1970 în satul Nișcani, raionul Călărași, Pavel Stratan nu filozofează la nesfârșit în legătură cu ceea ce ar fi putut
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
faci, Aurel? Cum te simti? Cum vă merge?”. „Dorine dragă, mulțumesc lui Dumnezeu, suntem bine”. Am simțit că nu-mi spune adevărul. Reîntors la Washington dintr-o călătorie, am aflat de moartea lui. A fost înmormântat la Washington. Uneori am straniul sentiment că Aurel e încă în preajmă, gata să despice toate firele în patru și să-mi descrie capitolele cărții sale de memorii. Nu sunt sigur că a scris-o. Mi-e teamă că a dus cu el dincolo tot
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
și ei își apărau patria, a murdărit imaginea ofițerului român în război. Cred că e datoria noastră să denunțăm fără preget și să înfierăm asemenea excese care nu mai pot fi calificate de eroism. Indulgența autorului se explică poate prin straniul hazard care face ca fiica "Hatmanului" să fi devenit după război soția autenticului erou aviator Tudor Greceanu, care fusese răsplătit pentru faptele lui glorioase prin 16 ani de temniță grea și de torturi, de către regimul comunist de la București. Se mai
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
atunci 23 de ani a obținut brevetul de pilot. La vremea aceea, puține femei se puteau lăuda cu astfel de performanțe. Și atunci ca și astăzi Mariana era o femeie timidă și totodată plină de energie și de curaj. Această stranie îmbinare de trăsături ale personalității au ajutat-o poate să depășească marile încercări ale secolului pe care l-a străbătut. Mă primește întotdeauna gentil. Discutăm. Răscolim trecutul, încercăm să-l reînviem... Privim multele fotografii de pe pereți. În toate, ea apare
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
erau și alti soldați) a ajuns la destinație 2. "Am defectul că nu mă orientez bine. Am intrat, mi-aduc aminte, într-o cameră cu podele pe jos, nevopsite. Erau acolo niște aparate de radio-transmisie... Și îmi amintesc un detaliu straniu: se spunea că Hatmanul le tăia o ureche partizanilor comuniști pe care îi captura. Ei bine, am văzut acolo o sfoară, pe care erau înșirate aceste urechi tăiate... Le păstra ca pe niște trofee. Am trecut în altă cameră, cu
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
că era imposibil ca fratele meu să fi născocit acest gest neobișnuit, că despre acest gest trebuie să fi fost vorba [...] când se pomenea în romane de săruturi pe buze". Nici nu apucase Clara să se obișnuiască bine cu gândul straniului gest, că este la rându-i supusă la același botez al focului. Căci cei doi băieți se înțeleseseră să-și sincronizeze practicile inițiatice. În timpul următorului dans, Marcel o informează râzând pe Clara că fratele ei tocmai o sărutase pe Lisbeth
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de latență, de vacuitate care caracterizează existența unei fete tinere. Ea accede la un nou statut, cel de stăpână a casei, de soție și mamă. În ciuda tuturor acestor aspecte, situația persoanelor căsătorite, bărbați sau femei, se apropie uneori în mod straniu de cea a domnișoarelor. Adesea, adulții sunt, ca și fetele tinere, măcinați de contradicții. Prinși ca într-o menghină între dorințele, regretele, fantasmele lor nedomolite, constrângerile morale și imperativul, de data aceasta nu al virginității, ci al fidelității. În perioada
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și de asemenea o marcă a recunoașterii și a excluderii. Prin urmare, atunci când flirtează, o fată tânără face să cadă acel zid de conveniențe care separă categoric purtările burgheze de purtările populare, considerate ca fiind vulgare și amorale. În mod straniu, flirtul nu evocă în niciun fel în spiritul contemporanilor practicile țărănești folclorice, evantaiul larg al apropierilor permise uneori în zonele rurale. Aceste rituri cât se poate de reale par să le rămână complet necunoscute orășenilor, care au o viziune destul de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu năduf scriitoarea. Trupul îi era în așa măsură străin, încât la șaptesprezece ani nu știa nici măcar "să recunoască sentimentul de tulburare". În timpul lecțiilor de dans, "când instructorul mă strângea în brațe și mă lipea de pieptu-i, încercam o senzație stranie, care aducea cu o tulburare în stomac, dar pe care-mi era mai greu s-o dau uitării. Odată ajunsă acasă, mă trânteam în fotoliul de piele, toropită de o senzație de jinduire care aproape mă făcea să plâng". Această
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să se apropie și mai mult unul de altul. Dacă atracția este puternică și reciprocă, cei doi parteneri caută o mai mare intimitate, un ungher ferit, o canapea moale, la adăpostul unei lumini difuze. Și astfel începe flirtul, această legătură stranie, la jumătatea drumului dintre relația sexuală și abstinență. Se schimbă cu necunoscutul sau necunoscuta "sărutări anonime", ușoare sau lacome, care pot fi tandre sau "mușcături sângeroase"95. Prin haine, mâinile mângâie sânii, șoldurile, gâtul, fața... Dacă doresc să se bucure
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nazistul acela. "Delicios" deoarece visul îi domolește o dorință nebună, de un erotism violent. După ce în seara precedentă se prăbușise, ca un bolovan, pe patul ei de scânduri, Sofia se pomenește singură pe "o plajă una atât familiară, cât și stranie, ca toate plajele din vis". E îmbrăcată, dar se simte ca și cum ar fi goală, provocatoare. Curând, tânăra femeie se aventurează, de una singură, de-a lungul unei poteci care pornește de pe plajă, simțind "că o urmărește un bărbat, că ochii
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de grozăvia Holocaustului. Însă el arată de asemenea, ca o oglindă care mărește, reversul, fața ascunsă a multor flirturi așa-zis nevinovate. Pune în lumină intensitatea, violența dorinței care transpare adesea îndărătul unui joc aparent benign. Subliniază forța extraordinară și straniul neliniștitor al viselor, care adesea ne dezvăluie nouă înșine lucruri pe care nu îndrăznim să ni le mărturisim. În teoriile sale asupra subconștientului, doctorul Freud a atins firește și această problemă. El a arătat că și noi purtăm în suflet
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
scumpului ei André. Ea speră că acesta are o părere bună despre ea, că o consideră o tânără "așezată și nu prea nebună". Fantezista Bab rezolvă această contradicție fundamentală între dorință și teamă, între cutezanță și prudență într-un mod straniu: îndrăznește când e vorba de cuvinte, dar nu și de gesturi. În relațiile cu cei apropiați, tânăra este în stare, ca să șocheze și ca să se defuleze, să spună orice. Să declare de pildă că prietenele ei care practică flirtul suferă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
față de războiul din Coreea, armele atomice și generalul Ridgway. Militanții, care scandau "US, go home!", se opun forțelor armate cu bâte, cozi de sapă, bucăți de tablă și pietre. Legat de acest episod zbuciumat din istoria Franței, lucrul cel mai straniu este că, adversari înverșunați pe plan politic, conservatorii și comuniștii sunt aliați pe planul moravurilor. Deoarece conservatorismul, dacă nu cumva o anumită formă de puritanism moral, domină în rândurile Partidului Comunist Francez, ca și la Moscova. În anii '20 totuși
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pe cea a tovarășilor. Asemenea unei serenade, se cântă în taină, în cea mai mare intimitate. Nu mai este vorba aici de un ritual, de un joc colectiv, ci de un duo al iubirii, de povestea unui cuplu. Un cuplu straniu, unit fără a fi căsătorit, carnal fără a fi sexual, stabil și totuși nomad, lipsit de un cămin adevărat. Un cuplu inovator, dar care respectă de asemenea tradițiile. Un cuplu "de-adevăratelea" și în același timp "din joacă". "Eram, își
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mod spontan, în fața culorii și a luminii, cred ca pot compensa, uneori cu succes, lipsa unei documentații serioase sau a unor studii aprofundate. De aceea îmi port pașii prin sălile palatului Venieri și mă las inundată de culori și forme stranii care poartă semnături celebre ale secolului nostru zbuciumat, raze de lumină între zidurile cetății mînjite de zorzoane și de false produse "artistice". Aș vrea să am un catalog al expoziției, dar mai am un drum lung în față și prețul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
lumea occidentală cu toată gama de mirosuri posibile și imaginabile. Și apoi, oricum, totul era minunat, nimic nu-mi putea tulbura fericirea de vagabond. Insula Capri, pentru mine, nu fusese azurie, așa cum mi s-a tot povestit, dar sub valurile stranii ale furtunii era violetă. Doamne! Cît de violetă era! Mama avea o rochie de culoarea asta, pe vremea copilăriei mele. Peste Napoli se lăsase seara, umedă și răcoroasă. Trecînd prin fața unui birou de schimb, mi-am amintit că nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
nu mai există printre ramuri. Și deodată tăcerea se frînge. E o senzație aproape fizică de sfîșiere, atît de violentă, încît simt un fior rece în trup. E nevoie de cîteva secunde pentru a ne da seama că acea chemare stranie, sfîșietoare izbucnește din înaltul minaretului. Cu fața spre Mecca, muezinul își trimite mesajul spre orizont, peste deșert, spre Allah și Profetul său, într-un strigăt ce pare a aduna în el toată disperarea lumii în fața Nemărginirii, fără lumină, fără blîndețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
am văzut și în muzeele de folclor uzbec, instrument ce seamănă cu o mică tobă de piele întinsă pe un cerc de lemn. Tînărul îi acompaniază la un acordeon care sună ciudat în compania celorlalte instrumente, dar care în mod straniu împrumută sunete și modulații de orgă. Ceea ce rezultă este tot atît de fascinant ca strigătul muezinului, trecînd de la o monotonie adormitoare la acute sălbatice ca un strigăt de atac. Din cînd în cînd, unul dintre muzicieni obosește, lasă jos instrumentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
timpul trece pe nesimțite și Sandan ne amintește că mai avem cale lungă de făcut. Mulțumim frumos pentru ospitalitate și facem astfel cea mai mare gafă a vieții noastre, căci un asemenea obicei i se pare Mongolului tot atît de straniu ca a mulțumi pentru aerul pe care-l respiri. Ganjur, în schimb, se ridică în picioare, cu capul acoperit, în semn de respect și înalță spre petecul de cer ce se zărește prin acoperișul iurtei, vasul plin cu airak, strîns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
focului lîngă care zadarnic vom încerca să ne încălzim. În schimb, aveam să călătorim pe o Cale Lactee care-și pierduse aspectul lăptos pentru a se transforma într-o cale pavată de milioane de stele strălucitoare... Și abia în fața flăcărilor stranii, sub cerul care ne acoperea ca o iurtă uriașă bătută în diamante, aveam să întreb: Ce-ai rostit acolo, în iurtă, înainte de plecare, Ganjur? Suna atît de frumos! Parcă ar fi fost o poezie... Era, într-adevăr, o poezie... avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
într-o grădină de vis, nu numai ca vegetație, ci și ca faună. În lac, o mulțime de pești se zbenguiau în sunetul orăcăiturilor pe cele mai diverse tonuri ale broscoilor sau brotăceilor; păsări de tot felul dădeau cele mai stranii concerte, în timp ce nori de gîze colorate și elegante zumzăiau făcînd tumbe sau rotindu-se în văzduhul din jurul nostru. Cînd ni s-au înmînat cheile, m-am trezit cu un obiect medieval, adevărată operă de artă, de vreun kilogram, după zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
către vîrful chiparosului nu se mai sfîrșește. Parcă mă aflu într-o barcă, pe o mare în furtună. N-am crezut niciodată că o cămilă poate fi atît de înaltă. Nisipul lunecă undeva, departe, sub ochii mei, în valuri mișcătoare, stranii și calde. Cămila simte om în spinare, simte chemarea deșertului și pornește legănat, alene, fără grabă, cu unitatea de măsură "secol" pentru măsurarea timpului și a spațiului. Mi-e frică: teama unui biet european care măsoară timpul cu propria sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
răspunde scurt: șacalii. Din străfundurile copilăriei mele, ale cărților de aventuri, de povestiri fantastice, explicația îmi strecoară în suflet o undă rece, asemănătoare unui suspense dintr-o poveste de groază. Catedrale de nisip pe care pașii de șacal au desenat stranii ornamente, cresc amenințătoare în jurul nostru. Soarele insuportabil și eforturile săltărețe ale mașinii fac ca lumea să pară dăltuită pentru vecie în nisipul imuabil, într-o definitivă înmărmurire. Cerul e spălăcit, îngălbenit de reflexele terestre. Aerul e greu, plămînii parc-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
țară ca să vină, când și când, cu câte un balot de fân sau paie ce ajungea pe 10-15 zile. Spre primăvară, și oameni și animalele ce mai rămăseseră parcă erau arătări. Era în aer și în inima oamenilor ceva negru, straniu, era presimțirea marii drame ce se pregătea să înceapă. Mergeam la școală după-amiază și într-o zi, ieșind de la cursuri, cam pe înserat, văd la unele ferestre de la unele dughene, lumânări aprinse, cruci și icoane, ajung acasă, la noi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]