8,469 matches
-
nisipoase. Mreana se întâlnește în râurile Europei: la nord de Pirinei și Alpi, de la Adour (Franța) spre est până la Neman (Lituania, Rusia), în râurile care se varsă în Oceanul Atlantic, Marea Nordului, sudul Mării Baltice, nordul Mării Negre (de la Dunăre, Nistru, până la Nipru), în sud-estul Angliei la nord de Yorkshire și aproape în toate râurile din Franța care se varsă în Marea Mediterană. În România, trăiește în toate râurile de deal și șes (Prut, Siret, Jiu, Olt, Argeș, Tisa, Mureș, Cerna, etc.); în Dunărea propriu zisă
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
URSS, iar linia de frontieră a început să separe România de URSS. În anul 1939, ea avea o lungime de 349 km. La sfârșitul lunii mai a anului 1919, Armata Română a ocupat fostul teritoriu habsburgic Bucovina și partea de sud-est a Galiției, delimitate la nord de o linie care unea râurile Nistru și Tisa. În Bucovina locuiau români și ruteni, în timp ce în Galiția sud-estică populația era majoritar ruteană, cu excepția orașelor care aveau populație poloneză. Armata poloneză a ocupat teritoriul rămas
Frontiera între Polonia și România () [Corola-website/Science/319149_a_320478]
-
(în , în , în ) este o trecătoare (pas montan) prin Munții Carpați din Ucraina, localizată în partea de sud-est a regiunii Ivano-Frankivsk. El este unul dintre cele câteva trecători care leagă regiunea Transcarpatia cu restul țării, fiind situat în Huțulșcina (Țara huțulilor). Pasul montan, aflat la o înălțime de 931 metri, separă Munții Cernohora de Culmea Gorganelor. În partea
Pasul Iablonița () [Corola-website/Science/319191_a_320520]
-
dunăreană a Podișului Casimcea este puternic fragmentată de văi adânci și asimetrice tributare Dunării, cu versanți supuși eroziunii torențiale. Spre sud, marginea litorală a Podișului Casimcea este marcată de doua trepte de abraziune marină formând litoralul Mării Negre. În partea de sud-est a Podișului Casimcea, rocile calcaroase au permis dezvoltarea reliefului carstic reprezentat prin lapiezuri, doline, polii, peșteri, de mici dimensiuni ( de exemplu peșterile La Adam și Gura Dobrogei) și văi în chei (Cheile de la Gura Dobrogei). În Valea Casimcei, între localitățile
Podișul Casimcei () [Corola-website/Science/319227_a_320556]
-
alături de numele credincioșilor din obștea satului, pe slujitorii dintru început al bisericii: Păun erei, Dumitru erei, Vladu, Pavel și Tudor, care au contribuit la desăvârșirea importantului act ctitoricesc, după moartea dascălului Ilie. Testamentul în limba greacă incizat pe latura de sud-est a absidei altarului, în interior, relevă destinația atribuită de Ilie dascălul moșiei cumpărate de el în București: împroprietărirea țăranilor lipsiți de pământ care veniseră într-un număr apreciabil din Oltenia și se stabiliseră în acest loc, proveniență confirmată, de altfel
Biserica de lemn din Drăganu-Olteni () [Corola-website/Science/319340_a_320669]
-
Băeții, Mădălin Sorescu, Alexandru Sorin Vîlcu, iar din 2015 Iustinian Radu Mărtoiu. De asemenea, printre cântăreții biserici s+au aflat Vasile Popescu, Constantin Popa, Ion Petrescu, Ion Blăjan, Gheorghe Ducu, Gheorghe Cristian Pătru. Cimitirul parohial este situat în partea de sud-est a bisericii. Parohia a susținut Fondul Central Misionar, Filantropia și Asistența socială; a dezvoltat fondul bibliotecar; a catehizat copiii și tinerii prin proiectul „Hristos împărtășit copiilor”. Parohia se încadrează în categoria a III-a. Satul Bărbălătești este format din 56
Biserica de lemn din Bărbălătești () [Corola-website/Science/319342_a_320671]
-
Svobodniya territoria"; ori Mahnovșcina (în rusă: Махновщина), ori Ucraina anarhistă (ianuarie 1919 - 1921) a fost un teritoriu controlat de o armată revoluționară condusă de Nestor Mahno. Acesta din urmă a încercat să înființeze o societate anarhistă nestatală. în zona de sud-est a actualei Ucraina, în perioada care a urmat Revoluției din Februarie. Hatmanul Skoropadski, conducătorul Hetmanatului, nu a reușit să câștige controlul asupra întregii Ucraine, trebuind să lupte printre alții și împotriva lui Mahno și a „Armatei Negre” Ucrainene. Hatmanul a
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
Germane fuseseră organizate și în alte țări cu minoritate germană: Franța (Alsacia), Polonia (Silezia), Cehoslovacia (Sudeți). La 15 martie 1941, Grupul Etnic German a preluat ziarul Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt din Sibiu, i-a schimbat denumirea în "Suedostdeutsche Tageszeitung" (Ziarul german de sud-est) și l-a folosit ca oficios până la 11 septembrie 1944, când a apărut ultimul număr. Grupul Etnic German și-a câștigat un statut de semi-autonomie în cadrul statului român, fiind condus de către "Volksgruppenführer" Andreas Schmidt, ginere al "Brigadeführer"-ului SS Gottlob
Grupul Etnic German din România () [Corola-website/Science/319374_a_320703]
-
a altor misiuni Apollo. În "Cartea Recordurilor Guiness" acest zbor este trecut ca fiind deținătorul recordului de altitudine absolută pentru zborul uman, iar Lovell și echipajul au primit un certificat care atestă acest record. Punctul de amerizare a fost la , sud-est de Samoa Americană, la de nava de recuperare, USS "Iwo Jima". Diverse persoane superstițioase au asociat misiunea cu credința că 13 ar fi un număr cu ghinion. Misiunea a început la 11 aprilie 1970 (11.04.70, suma totală a cifrelor
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
() este numită izgonirea amerindienilor din regiunile fertile cu păduri din sud-estul SUA și obligarea lor să trăiască în regiunile aride în rezervații în regiunea numită Indian Territory, care se află în prezent în statul federal american . Această acțiune de deportare a amerindienilor este o pagină tragică și rușinoasă în istoria nordamericană
Drumul lacrimilor () [Corola-website/Science/315564_a_316893]
-
în industria de lacuri și vopsele decorative din România. În urma unei investiții de peste 20 milioane de EUR, derulate din 2006 până în prezent, compania deține una din cele mai mari platforme de producție de vopsele și lacuri decorative din Europa de sud-est, desfășurată pe 50.000 de m2, cu o capacitate de producție de 250 t pe zi și peste 250 de salariați. Fabryo Corporation se concentrează pe inovație, între 2006 și 2012, compania lansând peste 30 de produse noi, marea majoritate
Fabryo Corporation () [Corola-website/Science/315617_a_316946]
-
Seletin (în și în ) este un sat reședință de comună în raionul Putila din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni (huțuli). Satul este situat la o altitudine de 824 metri, pe malul râului Suceava, în partea de sud-est a raionului Putila, pe frontiera cu România. De această comună depind administrativ satele Halițivca și Rusca. Localitatea Seletin a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului datează dintr-un hrisov
Seletin, Putila () [Corola-website/Science/315643_a_316972]
-
transliterat Burdei și în ) este un sat în raionul Cozmeni din regiunea Cernăuți (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Cotul-Vânători. Are locuitori, preponderent ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 197 metri, pe malul râului Prut, în partea de sud-est a raionului Cozmeni. Localitatea Bordei a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774
Bordei, Cozmeni () [Corola-website/Science/315695_a_317024]
-
un medalion Sfânta Fecioară Maria, redată în chip de orantă. Medalionul Fecioarei este înconjurat de reprezentările celor patru evangheliști. În timpane sunt redați arhanghelii Rafael și Gavril. Pe peretele răsăritean se află desfășurarea Sfintei Treimi la Mamvri. Pe partea de sud-est au fost pictate scenele: Mironosițele la mormânt și Îngerul la mormîntul lui Iisus. Reprezentarea Mironosițelor la mormânt este o temă specifică altarului, fiind legată de speranța în înviere. Pe pereți au mai fost pictate următoarele teme: Trei soldați care își
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
Belăuți, întâlnit și sub forma Bilăuți (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Hotin din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 186 metri, în partea de sud-est a raionului Hotin. Localitatea Belăuți a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Bilăuți. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1459. Prin Tratatul de pace de la București
Belăuți, Hotin () [Corola-website/Science/315829_a_317158]
-
al Uniunii Scriitorilor din Germania și România, Union Mondiale des Écrivains Médecins, American Romanian Academy of Arts and Sciences, al Uniunii Scriitorilor și Publiciștilor Medici din România, în Balkanromanisten-Verband (Societatea Balcaniștilor Germani) și în Süd-Ost-Europa-Gesellschaft (Societatea Germană pentru Europa de sud-est), Schenk se străduiește să propage culturile germană și română, cât și legăturile dintre acestea în spațiile culturale Est-Vest. Un mare rol pentru promovarea literaturii române în spațiile de limbă germană l-a avut și înființarea editurii Dionysos. Pentru meritele sale
Christian W. Schenk () [Corola-website/Science/315871_a_317200]
-
Nelipăuți (în ) este un sat reședință de comună în raionul Chelmenți din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 250 metri, în partea de sud-est a raionului Chelmenți. De această comună depinde administrativ satul Brăileni. Cercetările arheologice au relevat faptul că zona satului a fost populată încă din cele mai vechi timpuri. Conform legendei, satul a fost înființat într-un loc unde se aflau surse
Nelipăuți, Chelmenți () [Corola-website/Science/315901_a_317230]
-
făcut, iarăși de lăcuitori ...”". a fost așadar întâi ridicată în anul 1766, apoi renovată în 1803. Din vechea biserică apar de sub cercuiala și tencuiala bârnele de stejar încheiate în cheotori bisericești, în coadă de rândunica. La altar, pe latura de sud-est se păstrează o veche fereastră între două bârne. Pe sub ea se văd urmele unui brâu median, ce înconjura odată vechea biserică. Construcția a fost refăcuta și remodelata radical în anul 1887, din vechea biserică păstrându-se probabil în întregime butea
Biserica de lemn din Măgureni () [Corola-website/Science/316530_a_317859]
-
imediat după ce au descoperit că italienii au semnat un armistițiu, au trecut la dezarmarea foștilor lor aliați și au preluat pozițiile defensive deținute până atunci de aceștia. Germanii au ocupat și zonele care fuseseră controlate până atunci de italieni în sud-estul Franței și din Balcani. Pe 9 septembrie, o bombă ghidată germană a scufundat cuirasatul italian „Roma” în apele teritoriale ale Sardiniei. Generalul Antonio Gandin, comandantul garnizoanei italiene de aproximativ 12.000 soldați a insulei grecești Cefalonia (Divizia Acqui) a hotărât
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
parteneriate cu 53 de stații FM din România și are un buget anual de 800.000 de euro. Proiectul de a înființa un pol balcanic prin federarea în jurul RFI România a tuturor filialelor și stațiilor partenere ale RFI din statele sud-est europene a fost pentru moment suspendat. Redacția română a Radio France Internaționale numără 11 jurnaliști (între care scriitorul Matei Vișniec și jurnalistul Luca Niculescu)și dispunea de o rețea de corespondenți permanenți în mai multe țări. Programele RFI România Multe
RFI România () [Corola-website/Science/316531_a_317860]
-
este o mănăstire de călugări amplasată în satul Coșula (din județul Botoșani), la o distanță de 20 kilometri sud-est de orașul Botoșani. Pe aici se ajunge mergând 3 km pe un drum județean aflat la dreapta DN 28 B. datează din anul 1535, când marele vistiernic Mateiaș a construit aici un complex monahal. Ansamblul Mănăstirii Coșula a fost inclus
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
loc în care împăratul primea supunerea inamicilor prizonieri, așezându-le piciorul pe cap, după un obicei oriental. Latura nordică a forului era închisă de domeniul bisericii Sfânta Sofia. Vastele domenii și construcții ale palatului imperial, Marele Palat, se desfășurau la sud-est de "Augusteum". Se întindeau în partea opusă bisericii Sfintei Sofia și la răsărit de Hipodrom, spre Marea Marmara, pe locul de astăzi al Moscheei Albastre (Moscheea Sultan Ahmed) și în împrejurimile acesteia. Palatul era un ansamblu neregulat de edificii adăugate
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
cu marmură sau cu mozaic, cu bolți din mozaic de sticlă, cu o bogăție de metale prețioase, pietre fine și emailuri. Era o etalare de bogății ca în basmele orientale. Drept exemplu se pot cita: "galeria Losiacos" din latura de sud-est a grădinilor, spre apele Mării Marmara și sala numită "Chrysotriclinium", cea mai frumoasă sală a tronului, cu porți de argint, lucrate sub diriguirea împăratului enciclopedist Constantin al VII-lea Porfirogenetul. Apartamentele private ale familiei imperiale se întreceau în eleganță și
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
ruinele bisericii construite la sfârșitul secolului al XIV-lea au fost descoperite vestigiile unei alte construcții, despre care arheologul Florin Hău a presupus că a avut menirea de clopotniță. În apropiere de biserică, la o distanță de 30 metri spre sud-est, domnitorul Alexandru Lăpușneanu, ginerele lui Petru Rareș, a construit între anii 1560-1561 un turn clopotniță cu trei etaje și cu ziduri de doi metri grosime. La baza turnului soclul din piatră cioplită este puțin ieșit în afară. Etajul al treilea
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
se caracterizează prin animale tropicale tipice regiunii de sud-est din Asia, animale ale zonei temperate coreano-chineze și animale siberice subarctice. include și unele specii și relicve nemaiîntâlnite în regiunile înconjurătoare. Acestea populează de obicei Insulele din sudul Kyūshū-ului sau în Insulele Bonin, dar uneori chiar și insula Honshū. În
Fauna Japoniei () [Corola-website/Science/316779_a_318108]