7,943 matches
-
de întindere a membranei este unul cvasistatic, de aceea, această forță este permanent în echilibru cu rezultanta forțelor de tensiune superficială care se opun deplasării spre dreapta. În aceste condiții, lucrul mecanic efectuat de către forța F împotriva forțelor de tensiune superficială este formula 5. Conform relației de definiție a forței de tensiune superficială formula 1; din aceste două relații rezultă expresia lucrului mecanic corespunzător creșterii ariei membranei: Produsul formula 8 este egală cu variația "ΔA" a ariei membranei astfel încât: Lucrul mecanic efectuat asupra membranei
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
este permanent în echilibru cu rezultanta forțelor de tensiune superficială care se opun deplasării spre dreapta. În aceste condiții, lucrul mecanic efectuat de către forța F împotriva forțelor de tensiune superficială este formula 5. Conform relației de definiție a forței de tensiune superficială formula 1; din aceste două relații rezultă expresia lucrului mecanic corespunzător creșterii ariei membranei: Produsul formula 8 este egală cu variația "ΔA" a ariei membranei astfel încât: Lucrul mecanic efectuat asupra membranei contribuie la creșterea energiei potențiale a membranei, adică formula 10, de unde Relație
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
membranei: Produsul formula 8 este egală cu variația "ΔA" a ariei membranei astfel încât: Lucrul mecanic efectuat asupra membranei contribuie la creșterea energiei potențiale a membranei, adică formula 10, de unde Relație din care se scrie o a doua definiție pentru coeficientul de tensiune superficială: Energia potențială E este fracțiunea din energia internă a membranei care pe parcursul unei transformări izoterme poate fi transformat în lucru mecanic. În termodinamică această parte a energiei se numește energie liberă (generalizat: potențialul Gibbs). Ultima relație dă definiția fizică a
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
internă a membranei care pe parcursul unei transformări izoterme poate fi transformat în lucru mecanic. În termodinamică această parte a energiei se numește energie liberă (generalizat: potențialul Gibbs). Ultima relație dă definiția fizică a coeficientului formula 12, și anume: coeficientul de tensiune superficială este numeric egal cu variația energiei libere a membranei superficiale raportat la variația ariei acestei membrane. Conform analizei dimensionale, formula dimensională pentru formula 12 după prima definiție se scrie sub forma: formula 14 Adică dimensiunea fizică a coeficientului de tensiune superficială este
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
transformat în lucru mecanic. În termodinamică această parte a energiei se numește energie liberă (generalizat: potențialul Gibbs). Ultima relație dă definiția fizică a coeficientului formula 12, și anume: coeficientul de tensiune superficială este numeric egal cu variația energiei libere a membranei superficiale raportat la variația ariei acestei membrane. Conform analizei dimensionale, formula dimensională pentru formula 12 după prima definiție se scrie sub forma: formula 14 Adică dimensiunea fizică a coeficientului de tensiune superficială este masa ori timpul la puterea minus doi. În Sistemul Internațional
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
tensiune superficială este numeric egal cu variația energiei libere a membranei superficiale raportat la variația ariei acestei membrane. Conform analizei dimensionale, formula dimensională pentru formula 12 după prima definiție se scrie sub forma: formula 14 Adică dimensiunea fizică a coeficientului de tensiune superficială este masa ori timpul la puterea minus doi. În Sistemul Internațional de Măsuri forța se măsoară în N iar lungimea în m, rezultă că unitatea de măsură pentru coeficientul tensiunii superficiale în SI este: formula 15 Adică: unitatea de măsură a
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
forma: formula 14 Adică dimensiunea fizică a coeficientului de tensiune superficială este masa ori timpul la puterea minus doi. În Sistemul Internațional de Măsuri forța se măsoară în N iar lungimea în m, rezultă că unitatea de măsură pentru coeficientul tensiunii superficiale în SI este: formula 15 Adică: unitatea de măsură a tensiunii superficiale în SI este newon pe metru sau newton ori metru la puterea minus unu. În sistemul cgs ea se măsoară în dyn pe centimetru sau dyn ori centimetru la
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
masa ori timpul la puterea minus doi. În Sistemul Internațional de Măsuri forța se măsoară în N iar lungimea în m, rezultă că unitatea de măsură pentru coeficientul tensiunii superficiale în SI este: formula 15 Adică: unitatea de măsură a tensiunii superficiale în SI este newon pe metru sau newton ori metru la puterea minus unu. În sistemul cgs ea se măsoară în dyn pe centimetru sau dyn ori centimetru la puterea minus unu. După a doua definiție, unitatea de măsură este
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
pe metru sau newton ori metru la puterea minus unu. În sistemul cgs ea se măsoară în dyn pe centimetru sau dyn ori centimetru la puterea minus unu. După a doua definiție, unitatea de măsură este:formula 16 În consecință tensiunea superficială poate fi măsurată în SI și ca jouli pe metru pătrat și în cgs ca ergi pe cm. Echivalența energiei pe unitate de suprafață cu forța pe unitatea de lungime se poate demonstra prin analiză dimensională. Prin egalarea celor două
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
și ca jouli pe metru pătrat și în cgs ca ergi pe cm. Echivalența energiei pe unitate de suprafață cu forța pe unitatea de lungime se poate demonstra prin analiză dimensională. Prin egalarea celor două expresii ale coeficientului de tensiune superficială rezultă relațiile: formula 17 În imaginea animată din dreapta este prezentat un experiment simplu care demonstrează acțiunea tensiunii superficiale asupra membranelor de lichid. O peliculă subțire de soluție apoasă de săpun este întinsă pe „buza” unui pahar, între două puncte diametral opuse
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
de suprafață cu forța pe unitatea de lungime se poate demonstra prin analiză dimensională. Prin egalarea celor două expresii ale coeficientului de tensiune superficială rezultă relațiile: formula 17 În imaginea animată din dreapta este prezentat un experiment simplu care demonstrează acțiunea tensiunii superficiale asupra membranelor de lichid. O peliculă subțire de soluție apoasă de săpun este întinsă pe „buza” unui pahar, între două puncte diametral opuse ale marginii paharului se află legat un fir textil ușor care are o formă oarecare. Inițial, forma
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
apoasă de săpun este întinsă pe „buza” unui pahar, între două puncte diametral opuse ale marginii paharului se află legat un fir textil ușor care are o formă oarecare. Inițial, forma firului este stabilă datorită faptului că forțele de tensiune superficială care acționează de o parte și alta sunt în echilibru. În momentul în care experimentatorul „sparge” pelicula din partea de jos, forțele de tensiune superficială acționează unilateral numai din partea de sus, reducând aria peliculei rămase la minimum iar firul textil este
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
care are o formă oarecare. Inițial, forma firului este stabilă datorită faptului că forțele de tensiune superficială care acționează de o parte și alta sunt în echilibru. În momentul în care experimentatorul „sparge” pelicula din partea de jos, forțele de tensiune superficială acționează unilateral numai din partea de sus, reducând aria peliculei rămase la minimum iar firul textil este întins, luând o formă curbă corespunzătoare ariei minime. Configurația finală, de „semilună”, a ansmblului peliculă-fir corespunde celei mai coborâte valori a energiei potențiale. Cele
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
aria peliculei rămase la minimum iar firul textil este întins, luând o formă curbă corespunzătoare ariei minime. Configurația finală, de „semilună”, a ansmblului peliculă-fir corespunde celei mai coborâte valori a energiei potențiale. Cele două insecte care se împerechează utilizează tensiunea superficială pentru a sta pe suprafața apei. Suprafața liberă a apei se comportă ca o membrană elastică: picioarele insectelor, în contact cu suprafața apei, determină îndoirea acesteia, crescându-i aria. Aceasta reprezintă o creștere a energiei potențiale datorită tensiunii superficiale care
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
tensiunea superficială pentru a sta pe suprafața apei. Suprafața liberă a apei se comportă ca o membrană elastică: picioarele insectelor, în contact cu suprafața apei, determină îndoirea acesteia, crescându-i aria. Aceasta reprezintă o creștere a energiei potențiale datorită tensiunii superficiale care apare în regiunea deformată a apei egală cu scăderea de energie potențială rezultată din coborârea centrului de masă al insectelor; prin aceasta se realizează un echilibru energetic în sensul că variația energiei ansamblului insecte-peliculă de apă este nulă. Fenomenul
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
se realizează un echilibru energetic în sensul că variația energiei ansamblului insecte-peliculă de apă este nulă. Fenomenul se poate explica și din punct de vedere static, prin echilibrarea forței de greutate ale celor două insecte de rezultanta forțelor de tensiune superficială ce acționează din partea peliculei de apă deformată asupra picioarelor insectelor Dacă nu acționează nicio forță normală asupra suprafeței aflată sub acțiunea tensiunii, ea trebuie să rămână plană. Dar dacă presiunea de o parte a suprafeței diferă de cea de partea
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
suprafeței aflată sub acțiunea tensiunii, ea trebuie să rămână plană. Dar dacă presiunea de o parte a suprafeței diferă de cea de partea cealaltă, diferența de presiune înmulțită cu aria are ca rezultantă o forță normală. Pentru ca forțele de tensiune superficiale să anuleze forța normală dată de presiune, suprafața trebuie să fie curbată. Diagrama arată cum curbura unui element de suprafață duce la o componentă netă a forțelor de tensiune, normală pe centrul elementului de suprafață. Starea de echilibru care se
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
unde: Cantitatea din paranteza din partea dreaptă a ecuației este de fapt dublul curburii medii a suprafeței (în funcție de normalizare). Soluțiile acestei ecuații determină forma picăturilor de apă, petelor, meniscurilor, baloanelor de săpun și ale tuturor celorlalte forme determinate de acțiunea tensiunii superficiale (cum ar fi forma urmelor insectelor pe suprafața apei). Tabelul de mai jos arată cum crește presiunea internă a picăturii de apă cu scăderea razei. Pentru picături nu foarte mici efectul este neglijabil, dar diferența de presiune devine enormă atunci când
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
într-un vid perfect perioade lungi de timp din cauza evaporării rapide, suprafața oricărui lichid este o interfață între acel lichid și un alt mediu. Suprafața unui lac, de exemplu, este o interfață între apa din lac și aer. Atunci, tensiunea superficială nu este doar o proprietate a lichidului, ci o proprietate a interfeței lichidului cu un alt mediu. Dacă un lichid este într-un recipient, atunci în afara interfeței lichid/aer la suprafața de sus, există și o interfață între lichid și
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
o proprietate a lichidului, ci o proprietate a interfeței lichidului cu un alt mediu. Dacă un lichid este într-un recipient, atunci în afara interfeței lichid/aer la suprafața de sus, există și o interfață între lichid și pereții recipientului. Tensiunea superficială între lichid și aer este de regulă mai mare decât tensiunea superficială de la contactul cu pereții recipientului. Și acolo unde se întâlnesc două suprafețe, geometria lor trebuie să fie în așa fel ca toate forțele să fie în echilibru. Când
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
alt mediu. Dacă un lichid este într-un recipient, atunci în afara interfeței lichid/aer la suprafața de sus, există și o interfață între lichid și pereții recipientului. Tensiunea superficială între lichid și aer este de regulă mai mare decât tensiunea superficială de la contactul cu pereții recipientului. Și acolo unde se întâlnesc două suprafețe, geometria lor trebuie să fie în așa fel ca toate forțele să fie în echilibru. Când cele două suprafețe se întâlnesc, ele formează un unghi de racordare, formula 23
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
de racordare, formula 23, care este unghiul pe care tangenta la suprafață îl face cu suprafața solidă. Diagram din dreapta prezintă două exemple. Forțele de tensiune sunt prezentate pentru interfața lichid-aer, interfața lichid-solid și interfața solid-aer. În exemplul din stânga, diferența dintre tensiunile superficiale lichid-solid și solid-aer, formula 24, este mai mică decât tensiunea superficială lichid-aer, formula 25, dar totuși pozitivă, și anume În diagramă, atât forțele verticale cât și cele orizontale trebuie să se anuleze exact în punctul de contact. Componenta orizontală a lui formula 27
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
suprafață îl face cu suprafața solidă. Diagram din dreapta prezintă două exemple. Forțele de tensiune sunt prezentate pentru interfața lichid-aer, interfața lichid-solid și interfața solid-aer. În exemplul din stânga, diferența dintre tensiunile superficiale lichid-solid și solid-aer, formula 24, este mai mică decât tensiunea superficială lichid-aer, formula 25, dar totuși pozitivă, și anume În diagramă, atât forțele verticale cât și cele orizontale trebuie să se anuleze exact în punctul de contact. Componenta orizontală a lui formula 27 este anulată de forța de adeziune, formula 28. Componenta verticală a
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
orizontale trebuie să se anuleze exact în punctul de contact. Componenta orizontală a lui formula 27 este anulată de forța de adeziune, formula 28. Componenta verticală a lui formula 27 trebuie să anuleze exact forța formula 31. Întrucât forțele sunt direct proporționale cu tensiunile superficiale respective, avem și: formula 33 unde Aceasta înseamnă că deși diferența dintre tensiunile superficiale lichid-solid și solid-aer, formula 38, este dificil de măsurat direct, ea poate fi calculată cu ușurință pe baza unghiului de racordare, formula 23, dacă se cunoaște tensiunea superficială lichid-aer
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
lui formula 27 este anulată de forța de adeziune, formula 28. Componenta verticală a lui formula 27 trebuie să anuleze exact forța formula 31. Întrucât forțele sunt direct proporționale cu tensiunile superficiale respective, avem și: formula 33 unde Aceasta înseamnă că deși diferența dintre tensiunile superficiale lichid-solid și solid-aer, formula 38, este dificil de măsurat direct, ea poate fi calculată cu ușurință pe baza unghiului de racordare, formula 23, dacă se cunoaște tensiunea superficială lichid-aer, formula 35. Aceeași relație există și în diagrama din dreapta. Dar în acest caz se
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]