8,392 matches
-
eu sînt poetă. De ce săpunul lui Leopold Bloom care m-a Însoțit pe tot periplul acestei cărți nu se lasă povestit, vîndut În cuvinte? De ce Îmi alunecă el de fiecare dată din mînă Într-o baie de spumă și se topește acolo Încet În insubstanțialitatea unei revelații? El e lumina care asediază cu nonșalantă toate capcanele și nu poate fi prinsă. E poezia. Iată, nu mă mai interesează ce așteptați voi de la mine. Nu mă mai interesează ce ați vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
șuierător, și mi-au scuturat gâtlejul într-un acces violent de tuse. M-am sufocat și am scuipat printre gâfîieli, icnete și horcăieli de tuse tuse tuse. Din nas mi s-au desprins fuioare de mucilagii. Vederea mi s-a topit prelingându-mi-se într-o ceață încinsă pe obraji. Trecerea violentă de la lipsa completă de aer la avalanșa din plămâni m-a amețit, a făcut podeaua să mi se clatine sub degete. În spatele ochilor, un vârtej ca un roi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
una la alta, descoperiră paharul de votcă din poală. Am încremenit. L-am ridicat cât am putut de încet și grijuliu, străduindu-mă din răsputeri să nu afectez lucrurile care se petreceau înlăuntrul meu. Cele trei cuburi de gheață se topiseră și deveniseră niște pastiluțe cu margini rotunjite, fiecare cu puzzle-ul ei complex de imperfecțiuni, planuri fantomatice și crăpături. În jurul fiecărui cub, apa scursă și votca puțin mai densă se îmbinau în sisteme climaterice miniaturale și fronturi de furtună. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apropiat dintre PC-urile albe și începu procedura de deschidere. — Eric Sanderson Doi, strigă Fidorous, încercând să-și stăpânească vocea. Trebuie să vii aici. Vino aici imediat. Murmurul deveni un zgomot, un huruit tot mai distinct de voci împletindu-se, topindu-se și curgând împreună din cele două amplificatoare - apă apă apă apă apă apă - tot mai tare și mai tare și mai tare. — Iisuse, zise Scout și riscă o privire spre difuzoare și apoi spre mine. Iisuse, Eric, vino. Alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Nimic! se căina domnul Prentice, plimbîndu-se de colo pînă colo prin Încăpere, cu picioarele-i subțiri și țepene. Apropiindu-se de o fereastră, dădu la o parte perdeaua și privi afară. Nu se mai vedea decît o stea - celelalte se topiseră pe bolta din ce În ce mai luminoasă. CÎt timp pierdut! exclamă el. Trei oameni morți, și unul În Închisoare... — Au să găsească ei alți zece În loc! mie Însă Îmi trebuie filmul. Și șeful bandei. În chiuveta din camera lui Poole s-au găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de lectura textelor. În tot atelierul, o singură pipiță acceptabilă: o roșcovană mărunțică În ginși și tricou, răspunzând la prenumele de Emma și autoare a unui poem perfect idiot În care era vorba despre oi lunare. În general, toți se topeau de gratitudine și fericire pentru legătura regăsită - muma noastră Țărâna, tatăl nostru Soarele etc. Veni rândul lui Bruno. Cu o voce ursuză, Își citi scurta creație: Taxiurile sunt niște putori, Nu opresc, poți să mori. — E ceea ce simți..., făcu yoghina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
exces, ci trebuie mâncate cu moderație. Ce vis ciudat! Povestea unui strop de ploaie Bianca Bădărău Iulie. Luna lui cuptor. mă plimbam în parcul din apropiere împreună cu cățeaua mea, Candy. Afară era foarte cald și frumos. Soarele parcă s-a topit și a curs pe pamânt, iar căldura se revărsa în valuri. Dintr-odată cerul s-a umplut de nori plumburii. Când m-am uitat în sus, a început să cadă un strop, ba nu , doi, nu , trei, de fapt erau
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pietrele lucioase. Când am înaintat pe cursul apei cristaline, o uliță îngustă își deschise brațele spre mine. Atunci am deslușit într adevăr frânturi de baladă: vioara lui Ciprian Porumbescu răsuna în desișul munților, care ascultau cucernici. Ecourile muzicii s-au topit încet și tainic. Liniștea domnea peste împărația naturii. Deodată, dangătul clopotelor de la biserica mânăstirii săltă peste portativul pădurii, unduindu-se în depărtări. Era o chemare la rugăciune. Satul, redeșteptat că dintr-un vis adânc, se animă de copii și țărani
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
crescută a afectat capetele de bujii și n-au mai dat scânteie. — Care bujii, dom’le? și-a revenit primul vorbitor, cel cu diplomat, barbă și chelie. Eu conduc o mașină electrică și tot nu pornește. Vă spun, căldura a topit pilele voltaice. În acel moment, un val de oameni s-a revărsat din stația de metrou, aducând vești proaspete și proaste. Nici trenurile subterane nu mai mergeau; unele se opriseră Între stații, În interiorul tunelurilor, iar oamenii fuseseră nevoiți, ca niște
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe nesimțite, ca o șoaptă. Putea să stea minute În șir cu tâmpla sprijinită de umărul meu, iar În secunda următoare ridicării capului să mă privească așa cum te uiți la un străin, ori putea, În decurs de o clipă, să topească ghețarii din mijlocul pupilelor, transformându-i În vulcani mititei aruncători de lavă. Petrecea mult timp la fereastră, fumând și urmărind forfota necuvântătoarelor și, așa cum o vedeam, cu profilul suprapus imaginii orașului dat pierzaniei de miile de mașini, părea o Împărăteasă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
trebui să constituie o structură de rezistență În fața uitării, se descompun. Bezna Înaintează Încet, Înghite și mestecă tacticos. Deja nici nu mai sunt sigură câte fructe de ceară se află În vas, dar știu că unul sau două s-au topit. — De ce nu notezi toate amănuntele astea, dacă sunt atât de importante pentru tine? De ce nu-nregistrezi? — La ce bun? Firesc ar fi ca amintirile să moară odată cu noi, iar mintea să asiste la lenta destrămare a trupului, nu invers. Nu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Galbeni, acolo înfloriseră cornii. În fața casei cobora o livadă cu meri bătrîni, cu vișini și cu nuci. Pătrunserăm în bibliotecă. Între mobilele de coloarea foilor de ceapă trona, îmbrăcat în piele, un fotoliu ponosit. Mirosea a gutui. În ușă se topi un capot și, în aceeași clipă, de dincolo răsună clinchet de ceșcuțe. Un glas plăcut îl anunța pe Alecu să poftim în salonaș. Protocolar, pictorul mă invită prin deschizătura ușii. Încă nu depusesem pe tabla ceșcuța de cafea cînd, preschimbată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fi împăcat cu toate. Ca toți străbunii care s-au petrecut în acest loc, mi-am împlinit o datorie. Fie orice, dar mai ales lumină. Bătrînul avea un glas șoptit. L-am privit bănuitor: nu părea bolnav, dar parcă se topea. - Aș vrea să știu că pot rămîne aici, între copaci. Curînd s-or trezi în foi galbene ploi, de miere Venise toamna și printre picioarele trecătorilor zburau, ca niște șoareci roșii, frunze de castan. Fiecare stradă era spălată de ploaie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe care vrea s‑o scrie. Bărbatul din el spune că trebuie s‑o aibă pe Sophie, artistul spune: rămâi lupul singuratic care ești. Rainer se înconjoară cu o platoșă de gheață, dar ghicești că Sophie e în stare să topească această platoșă. Sophie poartă un costum de tenis, pentru că tocmai trebuie să plece la o partidă de tenis. Rainer mestecă, mișcându‑și ritmic maxilarul inferior și cel superior. Din afară, aceste maxilare ies în evidență prin albeață. Mestecă nici mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
putea. Se putea fâțâi fericită sub nasul meu, asta da. Să-și dezvelească picioarele, să-și așeze decolteul pe tejghea. Și asta. Dar să-mi spună că se Îndrăgostise de Andreea? Asta nu putea. Măcar din delicatețe. Știa că-s topit după ea, ce mama dracului! Dar de-acum, gata cu pudorile. Iat-o pe Andreea luând-o de talie, sărutând-o pe ceafă. Mie mi se făcea rău, lui Sorin i se făcea rușine. Eu sufăr ca un câine, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
atâta timp, în liniștea greoaie a duminicii, deveni neagră, ca și aleile și arborii eliberați de arșița de peste zi. Se ridică în picioare, scuturându-și brațele și umerii pentru a se dezmorți. ...Trupul ei părea că se pierde în îmbrățișare, topindu-se. Devine cu-adevărat nemaipomenită în participare... așa spusese Lucian, înainte de a se despărți. Se întorsese, dintr-odată, spre celălalt, pentru a-i mai relata încă un amănunt. Singura femeie cunoscută astfel : râdea. Lucian ținuse să ducă relatarea până la capăt
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fălcile. Apoi, se calmează. Lasă cuvintelor timpul să se stingă. Până la urmă, vine totuși momentul să ne naștem. Fraze vechi ? Mai curând ocolesc și amână decât ating miezul. Vecinul își potrivește fularul. Străzile sunt acoperite de zăpada murdară, care se topește. Umezeala pătrunde până la ciorapi, în vârful pantofului, la degete, pe toată talpa. — Șeful spunea că ai solicitat un concediu mai lung și te-a refuzat. Nu te-ai arătat afectat. I s-a părut suspect. Lângă cinema, se lungește coada
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
asta sunt trebuincioase cuvintele. Și cât ați stat așa? - Mai schimbă femeile, Enkim! Credeam că știi mai multe despre treaba asta. Am Încremenit atâta vreme cât a trebuit. Până ce... știi tu... Nu-ți dai seama cum a fost, măi, Enkim, măi. Mă topeam ca zăpada și mă amestecam cu ea, de parcă aveam aceeași piele amândoi. Ea respira prin nările mele, iar eu prin nările ei. Când dădea aerul afară, eu răsuflam În locul ei, de parcă nu mai așteptam decât să ne dăm ultima suflare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Minos și ai săi, eu rămâneam toiagul Tatălui, bâta și piatra lui; eu eram fratele de sânge al lui Moru, iar Moru era fiul Psarei, nepot al Milei și scoborâtor din Tatăl din Cer. Eu eram cel căruia i se topea sufletul când Își amintea de Siloa. Eu ucisesem Încă din burta mamei. Eu eram Krog, mutul care știa cele mai multe vorbe. Eu doream să - și să - N-aveam nevoie de sfatul lor ca să știu ce trebuia să fac! Mâine, dis-de-dimineață, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
blănurile alea se făceau ca burțile oamenilor grași și prindeau vântul În ele ca să ducă luntrele de colo-colo. Am mers și mai mult spre Miazăzi, unde am cunoscut oameni care mi-au arătat un fel de piatră rece care se topea dacă o puneai pe foc. Nu știau la ce era bună, dar le plăcea să se joace cu ea și să-i dea tot soiul de forme. Lor le-am arătat triunghiurile, pătratele și tot ce mai știam de la Selat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de cald, iar soarele părea să se Întindă peste un sfert de cer, de parcă dorea să ia În stăpânire văzduhul tot. Pfuuh... Soarele nostru bun, cel pe care Îl așteptam cu nesaț la sfârșit de iarnă... Soarele nostru molcom care topea zăpezi și aducea roșu și albastru În florile mărunte din văi. Soarele care ne cocea merișorii și fragile și corcodușele. Soarele care trezea urșii din somnul de iarnă. Ucigașul de aici, din inima nisipului. Usca și ardea tot. Încingea praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
frate de sânge cu Moru. În mintea mea se scaldă cuvintele lăsate mie de Tatăl ca să le Împart tuturor, iar carnea și oasele mele sunt moștenite tot de la el, de când l-a legat pe Kron cu vorbe ce s-au topit În trupul lui, ajungând astfel din tată-n fiu, până la Psara, fiică a Milei, și apoi la mine. Scept se sumeți. Avea barba lungă și plete negre ca pana corbului ce fâlfâiau, grele, În bătaia vântului de Miazănoapte. - Te știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un trenuleț astral, în care unii văd mari și grave necazuri. Nu le pasă, nici de greaua lovitură la adresa turismului românesc dată de această primăvară călduroasă așa de timpuriu, care a făcut ca Hotelul de gheață de la Bâlea să se topească și să fie închis. Nu-i pasă clasei muncitoare nici că aflat pe la Tîrgoviște, cum Berceanu cel zurliu s-a dat la blonda Udrea, spunând că, vezi, dom'le, ministresa asta care se laudă că ar vrea să asfalteze mii
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
a întronat singură - regină. Nu știm dacă mâine nu ne dă afară de la muncă, dacă nu rămânem fără acoperiș, dacă banca nu ne confiscă totul, pentru întârzierea plății debitelor, dacă nu rămânem fără pensii, că de! tezaurul țării s-a topit demult în buzunarele celor puțini dar „aleși". Singurele noastre calități sunt următoarele: mulți, da' proști. Intr-adevăr, grețos de proști! Nici nu mai îndrăznim să ne întrebăm: „De câte ori o poate lua un om de la început într-o singură viață?". Cu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
extraordinar de a-i face nevăzuți, că nu numai hoții nu i-ar putea găsi, dar nici măcar ea. Pune-i oricâți bani la dispoziție și vă veți mira de priceperea ei în a-i face nevăzuți. Secretul e simplu: îi topește. Chiar dacă sunt bancnote de hârtie și pe acelea le topește rapid. Așa că eu nu mă tem în veci, că hoții îmi vor fura banii. Vremea fanarioților second-hand Mulți se simt, ca tot românu', șocați dacă uneori cineva, cumva, devine puțin
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]