7,917 matches
-
fel de lume trăiești și poate că simți nevoia de a vorbi cu un prieten adevarat, dar, cu stupoare, descoperi că acesta reprezintă este o raritate în zilele noastre. Unii înlocuiesc ființele umane cu natura, care nicioadată nu ne va trăda și ne va alina durerea prin susurul râului, prin simfonia păsarilor și prin mângâierea soarelui. În natură inchidem ochii, iar vântul ne poartă pe brațe peste toate greutățile de care ne lovim. Universul ne este tovarașul pe care ne putem
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Cimpoca Luiza Ştefania, Lazăr Oana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2047]
-
vibrație wertherianismul lui Grandea. N. BURLĂNESCU-ALIN Boem provincial, alcoolic și tuberculos, N. Burlănescu-Alin (1869- 1912) a cântat singurătatea proletară, făcând un curios apel către Frigga germanică: Frigga, Frigga, Frigga, Amor te cheamă! Lasă tristul rest al vieții umane; Chiar pe-Odin trădează-l: Dragostea noastră Fi-va mai divină cât un Valhalla... și lăsând un interesant testament liric: Face-m-aș o frunză-n vânt, Pîn' la ea s-ajung să-i cânt Doina mea, doină de dor Și în brațele-i
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trudnică și dealtfel mai mult grafică, deși cu încercări lăudabile de arhaizare, îngreuiază mișcarea din Letopiseți, dramă istorică în cinci acte, ce suferă dealtfel de o încetineală structurală. Ideea este originală, mai nimerită într-o epopee. Ion-vodă cel Cumplit e trădat de boieri; toți laolaltă, domn și supuși, suportă fatalitatea istorică a țării. Sub raportul teatral piesa suferă de prea multă mașinărie scenică. Dezertorul e o piesă vie, ocazională, care folosește în chip original mediul mahalagesc pentru un eveniment sublim. A
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a Treia Republică (1870-1940), Regimul de la Vichy (1940-1944), a Patra Republică (1946-1958) și actuala a Cincea Republică (1958). Insistența obsesivă asupra centralizării politice și administrative venită din partea liderilor politici francezi, în special a celor aparținând tradițiilor socialiste, republicane și radicale, trădează o neliniște profundă în interiorul clasei politice, neliniște datorată diversității continue a societății franceze. Opera clasică a lui Eugen Weber Peasants into Frenchmen* ilustrează cum, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al-XX-lea, sarcina de a crea un popor
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și a descris aceste legături astfel: "Prefectul... transmite ordine subprefectului; acesta primarului orașului, orășelului sau satului... astfel încât lanțul ordinelor descrește fără întrerupere de la ministru la subaltern și transmite legile și direcțiunile guvernului... cu rapiditatea curentului electric"! Referirea la curentul electric trădează așa zisa bază rațională și științifică a sistemului, pe care reformatorii au văzut-o ca depășind caracterul "irațional" și confuz al Vechiului Regim. Mitul controlului atotputernic a fost simbolizat prin opulența biroului prefectoral: uniformele spledide și palatele somptuoase (la préfecture
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
suntem în măsură să înțelegem și gravitatea omului care practică, în mod obișnuit, corupția, ce constă în „a nu câștiga pâinea cu demnitate”. Al doilea exemplu implicat este acela al omului corupt care dă „pâine murdară” fiilor „flămânzi de demnitate”, trădând astfel exigența lor de demnitate. 4. Cine plătește corupția Există apoi caracterul corupției care lovește mereu în al treilea, în cel care stă în afara legăturilor stabile dintre cel ce corupe și cel care se lasă corupt. Papa Francisc a surprins
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
obține sprijinul, adeziunea opiniei publice. Pe scena politică, puterea depinde de opinia publică, având nevoie permanentă de legitimare discursivă în fața alegătorilor. Aici, luptele se câștigă și se pierd prin discurs, cuvântul prezintă și reprezintă în același timp, slujește, dar și trădează pe cel care îl folosește. Multiplicarea mijloacelor de comunicare și verbalizarea excesivă a fiecărui eveniment, specifice "societății transparente"52, obligă oamenii politici la acoperirea discursivă a actelor politice pe care le desfășoară și la eficientizarea manifestărilor verbale, printr-o permanentă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cea a emitentului. Mijloc de semnificare a evenimentelor din câmpul politicii și de structurare a modalităților de acțiune ale acesteia, ideologia vehiculează noțiuni care sunt rezultatul unor taxonomii. În acest context, existența unor constante la nivelul conținuturilor și al expresiilor trădează adeziunea locutorului la o ideologie sau alta. În Les discours de la politique, Frédéric Bon analizează ideosistemele care organizează percepția în cadrul câmpului politic, structurează discursurile actorilor săi și, mai mult, promovează o viziune particulară asupra lumii, în funcție de convingerile politice ale locutorilor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
gramaticale, astfel încât ponderea frazelor corecte din punct de vedere gramatical, dar lipsite de sens, devine din ce în ce mai mare în cadrul discursului politic interesat să promoveze o lectură particulară a realității (un exemplu în acest sens îl oferă limba de lemn). Limbajul politic trădează ideologia care îl guvernează printr-o serie de mărci de natură lingvistică care permit identificarea spațiului din care provine locutorul, a sistemului de credințe și reprezentări care îl animă. În acest sens, analiza semantică a limbajului politic ar avea ca
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de soliditate vântului pur"71, atrăgând atenția asupra fenomenului de corupere dintre gândire și limbă. Ideea că limba modelează gândirea și că restrângerea expresiilor verbale atrage după sine limitarea lucrurilor gândite poate constitui o armă redutabilă în regimurile totalitare. Teoria trădează oscilația autorului între concepția instrumentalistă asupra limbajului, centrală în tradiția britanică, de la Hobbes și Locke până la Russell și Wittgenstein, și concepția deterministă. Dacă în cazul primei teorii, limbajul este doar un instrument menit să exprime idei preexistente, cea de-a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
subordonatelor este semnul unei cunoașteri bogate, coordonarea apare mai ales în discursurile "naive și primitive", în genul cronicilor medievale, și în descrieri, imprimând o notă narativă acestora. În limbajele totalitare, folosirea predilectă a raporturilor de coordonare, în detrimentul celor de subordonare, trădează nu numai nivelarea gândirii, ci și lipsa de substanță la nivelul conținuturilor. Topica limbajului politic, succesiunea semnelor verbale, reflectă focalizarea pe un element sau altul al referențialului politic, oferind informații cu privire la importanța pe care o dețin unitățile de conținut în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ideologizante, mistificatoare. Relevant în acest sens este un articol semnat de Zigu Ornea în România literară, în 1997, în care Eminescu este acuzat de xenofobie: "Eminescu considera Partidul Liberal o grupare politică de venetici și fanarioți, străină de interesele țării, trădând-o din această cauză. (...) Printr-o ciudată substituire, oamenii politici munteni, cu deosebire liberali, erau considerați fanarioți, iar cei moldoveni (de obicei conservatori) de origine națională. Această receptare exclusiv xenomană a liberalilor nu s-a oprit, din păcate, aici, transformându
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pentru înțelegerea fiecărui om ar merita într-adevăr acel nume pe care călugării-l dădeau în evul mediu logicii lui Aristotel: medicamentum mentis"305. Tonul vehement vizează în primul rând imperfecțiunile de formă din articolele colegilor de breaslă, carențe care trădează întotdeauna, potrivit gazetarului, viciul de conținut. De multe ori, eroarea este intenționată, mizând pe capacitatea de manipulare și pe ignoranța publicului cititor. Lipsa de cultură a gazetarilor, intențiile de manipulare ale politicienilor, indiferența față de limba folosită în articole sunt doar
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Asistăm acum la o primenire a lexicului politic, prin împrumuturi masive din limbile latină, franceză și italiană. Constituirea unei clase politice contribuie la preluarea din afară a unei terminologii capabile să denumească noile realități ale timpului. Limbajul politic al epocii trădează încă semnele retoricii pașoptiste, marcată de patosul exprimării, o "retorică de amvon"493, care abundă în cuvinte și metafore religioase, cu finalități persuasive. Dincolo de amestecul de vechi și nou, de proliferarea unor clișee de expresie și de conținut, care obligă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ce-mi zidea/ Noaptea se surpa”. Îngrijorat, Manole află dintr-un vis că mănăstirea nu poate fi înălțată decât cu prețul vieții uneia dintre soțiile sau surorile meșterilor. Toți se leagă cu jurământ să împlinească jertfa, dar singurul care nu trădează taina este Manole. În ziua sortită soția sa zorește spre locul blestemat. Deznădăjduit, Manole imploră sprijinul puterii cerești. Piedici de tot felul o fac pe Caplea să întârzie, dar nu reușesc s-o întoarcă din drum. Și, astfel, zidarii dau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
analiza lui Baudrillard conduce la o ruptură față de raționalismul occidental sau, dimpotrivă, este chiar o inflorescență a acestuia. Din perspectiva acestui cercetător, opera lui Baudrillard pare a fi un "simptom al modernității", iar concepția asupra simbolului i se pare că trădează respingerea corpusului social în ansamblu. Pentru alți critici, teoria schimbului simbolic reprezintă o concepție radicală asupra modernității sau se integrează în categoria "modernist-postmodernistă", arătând cum "marile povestiri" ale economiei politice, industrialismului și progresului pot fi deconstruite. Unul dintre aspectele interesante
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
economia politică, producția, codul, sistemul, simularea de cealaltă: potlatch, cheltuirea, sacrificiul, moartea, femininul, seducția și, în ultimul rând, fatalul"415. Această perspectivă asupra schimbului simbolic este astfel dublată de perspectiva asupra propriului demers al scriiturii și analizei 416, care îi trădează grija asupra dezvoltării propriei teorii (împotriva celor care ar crede că scrie lipsit de orice strategie...). A doua imagine care pune în relație semiotica și simbolicul este aceea a plăcilor tectonice, care au uneori și puncte de tangență, dar, în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
doar înainte de 1980, ci chiar și după acest moment, societatea actuală ca "societate modernă", "modernitatea noastră", "timpuri moderne" etc. Acest lucru nu înseamnă că teoriile pe care le susține acoperă ceea ce îndeobște se înțelege prin termenul de modernitate, ci doar trădează inconstanta preocupare pentru ralierea la un curent sau altul sau la un vocabular anume 433 (cuvântul "modern" din diverse texte târzii denotă în special sensul de bază, acela de actualitate). Tocmai de aceea momentul în care și-a descris teoria
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
i-a plăcut lui Dumnezeu, de la care ne vin toate lucrurile bune, și unii și alții s-au adunat împreună și l-au demis, așa că i se potrivea versetul lui Ieremia: I-am considerat aliații mei, dar ei m-au trădat (Pl 1,19). Pentru a putea fi realizată această reuniune a tuturor miniștrilor într-un capitul general, cu scopul de a-l demite pe fratele Elia, s-a implicat mult fratele englez Arnolfo, din Ordinul Fraților Minori, un om sfânt
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
primul rând, trimiterea la Falaris, pentru a sugera aici persoana împăratului. Fără îndoială, o asemenea comparație compromițătoare și dură, chiar dacă indirectă, nu era deloc menită să-l măgulească pe Augustus. Prin asemenea dezvăluiri, care sunt de-a dreptul aluzii, se trădează adevăratele sentimente ale lui Ovidiu față de împărat. Repetăm: nu este singurul fragment din operele de exil ale lui Ovidiu, în care Augustus este comparat cu astfel de tirani și chiar monștri istorici și de legendă. Și nu suntem de părere
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
o realitate convențională, obligatorie chiar pentru un exilat care spera să obțină o îndulcire a pedepsei. Să le abordăm așadar pe cele mai puțin clare, mai puțin transparente, de-a dreptul echivoce, din punctul de vedere al elogiilor, care pot trăda o realitate mai profundă și mai autenică a spiritului lui Ovidiu. Metoda de prezentare ar trebui să aibă ceva în comun cu psihanaliza modernă. Potrivit faimoasei formule, nici un delict nu este perfect. Oricât s-ar dori să se ascundă, până la
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
epitetul Maximus îi unea nu pe Augustus și Jupiter, ci pe Maximus și Jupiter. Acest lucru reiese mult mai clar din faptul că explicarea epitetului de Augustus (augusta = sancta) urmează de-abia în versul 609, într-un context coerent care trădează clar modificările suferite în timpul exilului. Potrivit adnotărilor lui Münzer, neamul Fabia ținea cu siguranță de gentes maiores a Patriciilor, ca și aceea a familiilor Aemilia, Claudia, Cornelia, Valeria. Dar încercarea de a așeza familia aristocratică Fabia printre cele mai aristocratice
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fel de "zeu" trebuia să devină Augustus fără (ceilalți) zei? Puținul care se poate înțelege din aceste versuri, ca să nu le atribuim o intenție rea, este prostul gust al imaginilor și conceptelor. Și tot nu-i destul. Nu-l puteam trăda pe Paulus, pentru că mă atașasem de el și pentru că eram aproape rude: Fabia, cea de-a treia soție a mea, după cum spuneam, făcea parte din domus Fabia, o casă ilustră, cu adevărat, care numără printre membrii săi numeroși consuli și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
-l includă în faimosul său vers. Și realitatea psihologică este tocmai acel resentiment, acea ostilitate surdă, pe care o manifestau față de Augustus, cel puțin unii reprezentanți din opoziție și, cu ei, Ovidiu. Dacă nu greșim, există un element "filologic" care trădează această stare sufletească a poetului: mai exact fato... pari, care ne readuce în minte versul la fel de faimos al lui Naevius cu privire la cei din familia Metellus: Fato Metelli Romae fiunt consules. Cum se știe, Naevius se juca cu dublul sens al
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
I Ienăchiță Văcărescu. Neliniștile spiritului Întemeietor Există la primii noștri poeți o conștiință a scrisului? Foarte slabă, s-ar părea. Alecu Văcărescu, cel mai slobod la gură dintre toți, spunea fără ezitare că scrie nu pentru el Însuși (ceea ce ar trăda un sentiment al gratuității și o conștiință a lirismului pur, de neconcepul la această epocă!), ci pentru nevoile lui sentimentale: „eu n-am fost un stihurgos pentru gustul lumii, decît pentru trebuințele mele”. Notează, În consecință, mici poezii ocazionale prin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]