8,124 matches
-
1952, p. 48). Ca urmare, populația asuprită declanșă imediat "lupta de eliberare a poporului din Dacia" (Roller, 1952, p. 43), care s-a manifestat pe o cale întreită: i) prin fugă, la care apelau sclavii daci pentru a se alătura triburilor libere rămase în afara ariei de stăpânire romană; ii) prin rezistența activă a "luptători pentru libertate sub numele de latrones", care, retrași în munți și păduri s-au organizat militar și îi atacau regulat pe cotropitorii romani; iii) prin răscoalele populare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
martie-iunie, acest raport anonim notează data fermă 3 februarie, dar mai există un „Raport medico-legal”, semnat de doctorii Șuțu și Petrescu și datat 23 martie 1889 al cărui început este acesta: „Subsemnații doctori în medicină, invitați de domnul prim-procuror Trib. Ilfov, prin adresa nr. 5717, a examina starea facultăților mintale lui Mihail Eminescu, întrunindu-ne astăzi 23 martie la Institutul Caritatea, unde se află de aproape două luni, am procedat la cuvenita cercetare...”. Actul acreditează ideea că poetul se afla
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
liant gnoseologic dintre pământ și cer, pasărea reprezintă o metaforă universală a sufletului. În majoritatea mitologiilor arhaice, pasărea întruchipează sufletul mortului, călător în lumea de dincolo. Simbolul "pasăre-suflet" este prezent în Mesopotamia, Grecia antică, la majoritatea popoarelor Europei, la multe triburi din America și Australia. Această imagine a păsării-suflet o găsim, la români, în colacii ritualici, dați de pomană, și pe stâlpii funerari din Transilvania sau în Moldova. Păsările mitice, specifice diferitelor popoare Phoenix, Garuda, Kokh, Măiastră, Jar-Ptica sunt întruchipări ale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
varietate de căi pe care ajungem la asemenea probleme. Fiecare caz cere o cercetare separată. În cercetări de acest fel ne poate ajuta, de multe ori, examinarea unor limbaje mai simple, limbaje cum sunt cele ale copiilor sau ale unor triburi primitive. Aceasta deoarece aici regulile folosirii expresiilor sunt mai accesibile privirii. Raportându-se la un limbaj mult mai complicat, filozofii au tendința de a sistematiza regulile folosirii expresiilor, de a privilegia unele folosiri și de a uita de altele. Ei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
din aceeași perioadă. Ei își aminteau că nouveniții erau uimiți de modul în care preda Wittgenstein filozofia, și anume ca o succesiune de descrieri ale unor situații concrete. Unele din aceste descrieri priveau activități și exprimări ciudate ale membrilor unor triburi închipuite, altele aspecte foarte familiare. „Aproape orice lucru singular care era spus era ușor de urmărit și nu era din cele pe care cineva le-ar fi putut pune la îndoială («Nu voi afirma nimic din ceea ce nu veți accepta
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Asemenea forme primitive ale limbajului folosește copilul atunci când învață să vorbească. Învățarea limbajului nu este aici explicație, ci instrucție.“ Inventarea și descrierea jocurilor de limbaj ne îngăduie „să vedem mai bine“ ce anume conferă semnificație expresiilor. Ne putem închipui un trib ai cărui membri răspund afirmativ la întrebări de tipul „Poți să urci pe muntele cutare?“ sau „Poți înota peste râul cutare?“ numai dacă ei au făcut deja acest lucru. Un conducător îi va selecționa pentru o anumită misiune tocmai pe
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în măsura în care aceasta susține că existența lui Dumnezeu poate fi dovedită prin rațiune.57 Subliniind că între modurile în care diferite comunități își exprimă convingerile religioase există deosebiri enorme, Wittgenstein spunea că ele toate sunt impresionante, chiar și cele ale unor triburi sălbatice. Credea însă că religia viitorului se va dispensa de clerici. În ceea ce-l privește, accepta că va trebui să trăiască fără consolarea pe care ți o dă apartenența la o anumită confesiune.58 Dar credea că tocmai fiindcă religia
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
dovezi atestă ca primă formă de limbaj între oameni limbajul semnelor, veritabil limbaj gestual al trupului, apărut și dezvoltat cu mult înaintea limbajului verbal. Practic, limbajul gestual a contribuit încetul cu încetul la înțelegerea, apropierea, ajutorarea și coordonarea între membrii triburilor /grupurilor. Faptul că gesturile au constituit un element indispensabil în interacțiunile sociale din trecut, simbolul relațiilor sociale, reprezintă pentru Keith Thomas 2 un motiv întemeiat pentru a studia aceste semne în plan istoric. Cel de-al doilea motiv, ar fi
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
vom porni de la etimologia cuvântului Paris - numele capitalei Franței - și a celor două teorii - cea oficială și cea apocrifă - referitoare la acest nume. Teoria oficială o putem găsi în toate dicționarele și enciclopediile:„Numele Paris provine de la locuitorii săi, un trib galez, cunoscut sub numele de Parisii. Orașul se numea Luteția, în timpul ocupației romane, între secolele unu și șase, însă în timpul domniei lui Iulian Apostatul (360-363) orașul a fost redenumit Paris. “ (trad. n.) Versiunea apocrifă însă este alta. Încă din secolul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pasionat de orice eveniment, informație sau simbol care l-ar fi propulsat în centrul evenimentelor. în continuare vom recapitula pe scurt informațiile expuse în paginile anterioare. Astfel, din punct de vedere istoric oficial etimologia numelui orașului Paris provine de la un trib galez care locuia în Luteția, iar prin edictul împăratului roman Iulian Apostatul a fost schimbat în Paris. Din punct de vedere istoric-apocrif, lângă orașul Luteția se afla un centru religios, pe care era construit un templu al zeiței Is, al
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ducea, a reușit să atragă atenția unui rege tânăr, orgolios, în plină afirmare. Pedeapsa a fost pe măsură, Fouquet fiind măturat de furia regelui de pe scena politică și istorică. De asemenea, istoria oficială consemnează numele unui oraș pornind de la un trib obscur care a locuit la un moment dat în Luteția. Serbarea oferită de Ludovic cu ocazia nașterii fiului său nu este cu nimic mai prejos de nenumăratele festivități care vor colora întreaga sa domnie. De asemenea, una dintre operele compozitorului
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Tetragamatonului“ (numele lui Dumnezeu în credința iudaică, interzis a fi pronunțat, n. n.). De asemenea, completăm și noi simbolistica numărului 12, adăugând că exista 12 luni întrun an, ziua are 12 ore, noaptea are 12 ore, exista 12 zodii, exista 12 triburi ale lui Israel, 12 frați ai lui Iosif. În Vechiul testament există 12 profeți: Hosea, Joel, Amos, Obadiah, Jonah, Micah, Nahum, Habakkuk, Zephaniah, Haggai, Zechariah și Malachi. În spațiul asiatic, la chemarea lui Buddha au răspuns 12 animale. în tradițiile
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
sau însoțitori ai uui conducător inițiat. Numărul 12 este un cod, printre altele, pentru cele 12 luni ale anului și pentru casele zodiacului prin care trece, în mod simbolic SOARELE, sau zeitatea supremă, simbolizat de cifra 13. Astfel avem 12 triburi ale lui Israel, 12 prinți ai lui Ismail, 12 discipoli sau însoțitori ai lui Isus, Buddha, Osiris și Quetyalcoatl. De asemene,a există regele Artur și cei 12 cavaleri ai mesei rotunde (cercul zodiacal) și femeia (Isis, Semiramis) cu o
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
sau mai puțin schimbate, În funcție de documente și izvoare, de pronunție sau de tradiția fiecărei culturi. În aceste situații, se recomandă folosirea variantei cele mai cunoscute, urmând ca a doua să fie menționată eventual Între paranteze: Asparuch (Isperich), conducător al unor triburi protobulgare. La persoanele care au semnat cu nume și cu pseudonim, putem da ambele variante: Barbu, Ion (Barbilian, Dan). 3.3. Indicele de localități Este mai puțin folosit, dar nu mai puțin util, fiind Întâlnit În lucrări de istorie, geografie
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
contribui la asigurarea unui bun public în fața tentației individuale de a ceda în fața interesului individual. Ar trebui, oare, ca vânătorul să rămână cu grupul și să mizeze pe o șansă mai mică de a prinde o captură mare pentru întregul trib sau să se despartă de grup și să urmărească perspectiva mai sigură de a aduce un iepure acasă propriei familii?" (idem, p. 68). 26 Aceasta înseamnă că acei indivizi care au tendința (sau simt nevoia) să controleze sunt dominați de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
din lucrarea lui Chateaubriand, „René” (1802). (n. tr.) Amintiri, vise, reflecții, Editura Humanitas, București, 1996. traducere de Daniela Ștefănescu. Cuvinte pronunțate În anul 496 de către Saint Remy, episcop de Reims, cu ocazia botezului lui Clovis, regele francilor. Clovis provenea din tribul sicambrilor. (n. tr.) Semnele de Apă sunt Racul, Scorpionul și Peștii. (n. tr.) În original, „L’important c’est d’aimer”, numele unui cunoscut cântec franțuzesc, scris de Pascal Obispo. (n. tr.) Jeu de l’oie (lb.fr.) = jocul gâștei
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
cîțiva ani mai înainte, își găsiseră adăpost și protecție indienii Guayaki, ultimii descendenți ai Ache Gatu ("oamenii buni", cum își spuneau ei). Trăind din vînătoare și cules în adînca pădure tropicală, refractari față de lumea albilor veniți odată cu conchistadorii, acest mic trib de nomazi rămăsese în stadiul epocii de piatră (paleolitic). Nemaigăsind hrană pe propriile pămînturi distruse prin despădurire, văzîndu-și adesea copiii luați drept sclavi de oamnii "civilizați", exterminați de Albii care le dădeau de urmă din ce în ce mai ușor, epuizați să tot fugă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
celui pe care-l credeau singurul "Alb nesălbatic". De cînd guvernul paraguayan hotărîse să protejeze ultimele grupuri de indieni care mai existau, acest paraguayan devotat cauzei umanitare a reușit să obțină susținerea populației Ache Gatu spre a convinge un alt trib Guayaki să părăsească pădurea și să se alăture celor din tabără. Pe lîngă cei 30 de Ache Gatu au mai venit, astfel, în 1962 și 1963, peste 70 de "Străini" (Iroiangi), cum a numit Ache Gatu acest trib detestat și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
un alt trib Guayaki să părăsească pădurea și să se alăture celor din tabără. Pe lîngă cei 30 de Ache Gatu au mai venit, astfel, în 1962 și 1963, peste 70 de "Străini" (Iroiangi), cum a numit Ache Gatu acest trib detestat și evitat în hățișurile pădurii tropicale. La sfîrșitul lui 1963 își face apariția Pierre Clastres 46, tînăr etnolog francez, care avea șansa nesperată de a studia ființe umane trăind încă în epoca de piatră. Izolarea a ferit tabăra de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sub ochii mei, instituția politică a indienilor. Un șef nu este nicidecum pentru ei un om care-i domină pe ceilalți, care dă ordine și căruia trebuie să te supui; nici un indian n-ar accepta așa ceva și marea majoritate a triburilor sud-americane au preferat să moară, au ales să dispară decît să suporte dominația Albilor." În lumea Guayaki, un șef nu este un șef, iată ce descoperă Pierre Clastres. O LUME ORGANIZATĂ PENTRU CA UN ȘEF SĂ NU POATĂ FI ȘEF Pierre
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
credință, fără rege" pentru ei, culmea barbariei. Pierre Clastres ne reamintește ce i s-a întîmplat lui Geronimo, celebru șef apaș: cînd, după o strălucită izbîndă asupra armatei mexicane, pe baza prestigiului dobîndit, a vrut să continue războiul, făcînd din triburile care-l aleseseră drept șef un instrument personal, propriul său popor l-a părăsit 49. Dubla dorință de care vorbim, este, pentru omul modern, o dorință "nefastă"? Organizarea lumii moderne este în măsură să o împiedice? Lumile indiene fără șefi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
populația Nuer s-a dovedit dificilă. Încercînd să studieze sistemul politic al acestei societăți, etnologul observă că, spre deosebire de alți vecini (de exemplu, populația Shilluk), Nuer-ii nu au organizații comune, instituții juridice, un guvern centralizat. Lumea Nuer este o adunatură de triburi. Ca să le înțeleagă sistemul de organizare a puterii, Evans-Pritchard încearcă să le identifice șefii, la nivelul satului, al tribului, al segmentelor de trib. Constată, mai întîi, că nu există nici șef, nici consiliu: nici o autoritate care să simbolizeze unitatea statului
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
vecini (de exemplu, populația Shilluk), Nuer-ii nu au organizații comune, instituții juridice, un guvern centralizat. Lumea Nuer este o adunatură de triburi. Ca să le înțeleagă sistemul de organizare a puterii, Evans-Pritchard încearcă să le identifice șefii, la nivelul satului, al tribului, al segmentelor de trib. Constată, mai întîi, că nu există nici șef, nici consiliu: nici o autoritate care să simbolizeze unitatea statului. Șefii de război care organizează razii printre populațiile vecine, se pot bucura de o mare reputație dar nu au
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Shilluk), Nuer-ii nu au organizații comune, instituții juridice, un guvern centralizat. Lumea Nuer este o adunatură de triburi. Ca să le înțeleagă sistemul de organizare a puterii, Evans-Pritchard încearcă să le identifice șefii, la nivelul satului, al tribului, al segmentelor de trib. Constată, mai întîi, că nu există nici șef, nici consiliu: nici o autoritate care să simbolizeze unitatea statului. Șefii de război care organizează razii printre populațiile vecine, se pot bucura de o mare reputație dar nu au nici un statut politic, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
distanță, doi etnologi fac aceeași descoperire: au existat societăți fără șefi, grupuri umane, foarte organizate, alcătuite din ființe egale. CIREADĂ DE VACI ! Dacă e adevărat că dintotdeauna, de cînd există oameni, au existat și turme de oameni (confrerii sexuale, comunități, triburi, națiuni, biserici, state), și de fiecare dată un mare număr de oameni s-au supus unui mic număr de șefi ; și dacă, deci, supunerea este ceea ce oamenii au cultivat și exersat cel mai bine între ei, atunci suntem îndreptățiți să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]