8,137 matches
-
se deteriorează o dată cu trecerea anilor. Nu sunt cinic, sunt sceptic. Atât. — Ți-e frică? — Da, mi-e frică. M-am aplecat și am mai privit o dată prin gaura aceea neagră. Era mică și învăluită în beznă. De mic copil am urât întunericul. — Nu te mai poți întoarce. Nu-ți rămâne decât să mergi înainte. Logic! am zis. Începeam să simt că trupul nu-mi mai aparține. Mai avusesem senzația asta în timpul liceului, când jucam baschet. Mingea se mișca parcă prea repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
una mai mică. Aș vedea pe unde urc și mi-aș da mai bine seama până unde a ajuns apa. Mi-ar mai dispărea și spaima provocată de coșmarul că aș putea fi prins de gleznă în orice moment. Îi uram din toată inima pe Întunegri. Nu apa era cea care mă urmărea, ci Întunegri care băgaseră o frică incomensurabilă în sufletul meu. Mi-am amintit de filmul documentar din nou. Vedeam iar barajul arcuit și apa care se prăvălea necontenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
natura văzută prin prisma temperamentului”. ( Émile Zola) ,,Miraculosul nu este nimic altceva decât cotidianul atins de mâna geniului.” (Boris Pasternak) ,, Suferința este o revelație: înțelegi lucruri pe care nu leai înțeles până atunci niciodată”. ( Oscar Wilde ) ,, Nimeni nu poate fi urât când se roagă lui Dumnezeu, chemându L, și nimeni rău când vede în viață darul, nu povara.” ( Ionel Teodoreanu ) ,, Frumusețea e pretutindeni, dar ea nu se dezvăluie decât dragostei.” (Emile Mâle) „Arta este nostalgia lui Dumnezeu, nostalgia Paradisului”. (Nechifor Crainic
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
natura văzută prin prisma temperamentului”. ( Émile Zola) ,,Miraculosul nu este nimic altceva decât cotidianul atins de mâna geniului.” (Boris Pasternak) ,, Suferința este o revelație: înțelegi lucruri pe care nu leai înțeles până atunci niciodată”. ( Oscar Wilde ) ,, Nimeni nu poate fi urât când se roagă lui Dumnezeu, chemându L, și nimeni rău când vede în viață darul, nu povara.” ( Ionel Teodoreanu ) ,, Frumusețea e pretutindeni, dar ea nu se dezvăluie decât dragostei.” (Emile Mâle) „Arta este nostalgia lui Dumnezeu, nostalgia Paradisului”. (Nechifor Crainic
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
o ascendență încărcată și pentru o natură psihică labilă) și, în spațiul cuprins de roman, mai cunoaște una, manifestată prin izbucniri aprige de plâns, fuga de acasă și baricadarea într-o cameră de hotel. Pe fiul cel mare, Sebastian, îl urăște în chip irațional, pe Erasmus (naratorul) îl socotește mediocru și nu-l bagă în seamă, cu Fili (Filip), tânăr cu gusturi homosexuale, raporturile sunt, tot așa, de ostilitate. Atmosfera unei familii, bine prinsă în roman. Apar la lectură relațiile dintre
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
El ia apărarea tatălui mediocru și onest și, când conflictul nu mai poate fi evitat, pleacă de acasă, înrolându-se voluntar în armată. Trimis pe frontul din răsărit, face acte de cruzime, apoi se arată plictisit („peste tot mi-e urât”) și, dezamăgit de ipocrizia generală, dispare nu se știe unde. Filip este artist și tablourile lui arată un număr de fantasme erotice care indică, pentru un ochi expert, un grav complex interior. Complexul este discutat, pe față, de mama freudiană
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
encore plus soumis aux Américains que les autres pays d'Europe. Les Franșais se comportent vraiment comme les valets d'une portion de l'Empire.” Bărbat la 40 de ani, singur, contabil la Ministerul Culturii - o slujbă pe care o urăște și o acceptă doar pentru bani - Michel este personajul a cărui singură Însușire pozitivă se dovedește luciditatea. Apăsat de conștiința mediocrității sale, fără iluzii, reclus, Michel este avatarul recent al lui Mersault. Houellebecq Își Începe de altfel romanul după modelul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
decît pentru. O idee cît se poate de simplă, care stă probabil la baza nombrilismului membrilor oricăror minorități: fiind obligați să se privească mereu În oglinda Întinsă cu atîta solicitudine de societate, ei ajung să se iubească sau să se urască - devin În orice caz solipsiști, autotelici, profunzi... Există desigur tentația de a adopta În privința homosexualității - fie ea feminine, cum se Întîmplă În cazul nostru - trei atitudini: primele două sînt angajate: Împotriva sau pentru,de pe poziții esențialist-religioase sau relativist-culturale. Ultima, detașată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
trebuie să aibă iluzia de-a fi cîștigat ceva, sau chiar să cîștige, ele se achită perfect, profesionist, de această sarcină. În cel mai bun roman al său, Loin d’Odile (1998), eroul, părăsit, iar, de iubită, Își trece de urît cu o muscă asupra căreia proiectează toată sensibilitatea rănită de fosta iubită. Nici faptul că, mai tîrziu, reușește să cîștige momentan corpul - poate și sufletul? - iubitei prietenului său, de care era platonic și pierdut Îndrăgostit, nu-i schimbă viața. Renunță
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Mare. Epoca ce trebuie să vină e epoca organizării interne a măsurilor naționale. Misiunea Institutului Social e cu atât mai mare. Deci Institutul Social va contribui la cunoașterea țării, la unirea tuturor sforțărilor pentru consolidarea țării. Cu aceste cuvinte închei, urând Institutului Social din Chișinău spor la muncă. Raport de activitate al Institutului Social Român al Basarabiei de la 18 Noiembrie 1934 până la 22 Martie a.c. (1936) Domnilor membri, S-a împlinit un an și patru luni de la înființarea Institutului Social Român
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
îi este prezentat de tată lui Tudor Arghezi, care depistează imediat falsul și nu recunoaște decât producțiile adolescentei, pe marginea cărora va scrie: „Talent incontestabil, vocație sigură”. „Eram lacomă de artă sub toate formele, dar ce e ciudat e că uram disciplina”, va mărturisi mai târziu, în jurnalul adnotat Memoria ca zestre (2003). Din 1940, activează ilegal în mișcarea comunistă (aprobată de tată, condamnată de mamă), scriind lozinci pe ziduri. În 1943, se căsătorește cu Jean Colin, devenit mai târziu scriitorul
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
proză versificată, cu ușor detectabile influențe eminesciene și mussetiene. Peisajul marin și decorul floral abundent dețin întâietatea între preferințele lui C. Ele nu constituie altceva decât cadrul unei lamentații iscate de o existență irosită sau de o iubită pierdută: C. urăște „pornirile sângelui” și aspiră la dragostea celestă, purificatoare, sfâșiindu-se între concretețea tentantă și imaterialitatea dorită. Un alt segment al activității sale literare îl constituie traducerile din franceză și germană ale unor piese de teatru. Transpune un roman (Israele, încotro
CIOMAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286263_a_287592]
-
colaborare), Poeme, București, 1973 (în colaborare cu F.V. Șerbănescu), Dumneavoastră, Românie, București, 1975 (în colaborare cu Georgeta Caba și Constantin Crișan). Repere bibliografice: Damian, Intrarea, 76-80; Dimisianu, Prozatori, 127-129; Popa, Modele, 114-120; Bugariu, Incursiuni, 114-116; Negoițescu, Lampa, 225-229; Ardeleanu, „A urî”, 113-118; Protopopescu, Volumul, 201-206; Poantă, Modalități, 166-167; Cândroveanu, Alfabet, 69-74; Cristea, Un an, 187-191; Felea, Secțiuni, 240-242; Ciobanu, Critica, 166-171; Ciobanu, Incursiuni, 170-174; Barbu, O ist., 215-218; Piru, Poezia, II, 242-253; Raicu, Critica, 313-316; Culcer, Citind, 212-215; Iorgulescu, Scriitori, 184-188
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
adică să abandoneze obiceiurile, tradițiile și asociațiile care i-au fost impuse. Uneori, acesta a fost un nivel neînsemnat, și totuși plin de înțeles. Maslow își amintea cu umor de momentele în care și-a dat seama că într-adevăr urăște salata verde. Tatăl său era un „băiat al naturii” și primea salată verde la două mese din zi, lucru ce s-a întâmplat în întreaga sa „existență primară”. Dar, într-o zi, analizând, a realizat că îl purta pe tatăl
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Pontice, București, 1987; Geamlâc, București, 1988; Între timp, București, 1990; Învățăturile unui venerabil prozator bucureștean către un tânăr critic din provincie (Corespondență către Ion Simuț), Cluj-Napoca, 1999. Repere bibliografice: Felea, Reflexii, 154-159; Cesereanu, Ipostaze, 136-143; Dimisianu, Prozatori, 111-116; Ardeleanu, „A urî”, 79-88; Sorianu, Contrapunct, 155-161; Stănescu, Cronici, 99-106; Andriescu, Disocieri, 237-241; Grigurcu, Idei, 159-163; Raicu, Structuri, 217-222; Dimisianu, Valori, 43-47; Nițescu, Repere, 91-97; Iorgulescu, Al doilea rond, 49-54; Ștefănescu, Preludiu, 248-259; Tudor-Anton, Ipostaze, 62-70; Raicu, Practica scrisului, 238-245; Simion, Scriitori, I
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
liliacul îi spuse că nu e pasăre, ci șoarece. În felul acesta, scăpă cu viață. Mai târziu, iar a căzut și, fiind prins de altă nevăstuică, se rugă de ea să nu-l mănânce. Când aceasta îi spuse că ea urăște pe toți șoarecii, liliacul îi zise că nu e șoarece, ci un liliac, și din nou scăpă cu viață. Astfel s-a întâmplat că liliacul, schimbându-și de două ori numele, și-a salvat viața"11. Dată fiind imensa autoritate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
atât de dragi SF-ului "vârstei de aur". Autorul arată acolo, într-adevăr, distrugerea orașelor magnifice și poetic descrise în care trăiau esteții marțieni. Bradbury a inventat și o distopie originală în Fahrenheit 451 (1953), unde înfățișează o societate care urăște cărțile, care ard la 451 de grade Fahrenheit. Acestea sunt înlocuite de sitcomuri ale căror personaje intră în interacțiune cu indivizii, care devin dependenți de ele. Emoțiile, apoi trezirea conștiinței unui pompier piroman îl fac pe acesta să renunțe la
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
mojic: "Zice: Fiule să crești/ Averea să ți-o înmulțești". Muierile: "Una cătră alta zic: știi cutare ce-a făcut/ Chiar eu însumi l-am văzut/ Alta iar: am auzit/ Cutare ce-am fi vorbit". Defăimătorul: "Zic: Cutare că-i urât/ Cutare posomorât/ Cutare e maimuțoiu/ Bărbaților păpușoiu". Lăudărosul: Spun că: azi am întâlnit/ Pă cutare, ș-am vorbit" "Zic: vedeți ăst bilet scris/ De la una e trimis" etc. Scriitorul a pus la punct un model de duplicare lirică a vorbirii
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ceva care m-a atras așa, încet, încet... ca o picătură chinezească ce, în final, și-a făcut efectul. C. I.: Este surprinzător că fiul dumneavoastră are astfel de sentimente față de România, când ar fi avut sute de motive să urască țara căreia i-a aparținut: dumneavoastră ați fost deținut politic și ați avut probleme cu Partidul și Securitatea, problemele pe care le-a avut mama lui și chiar el însuși, că n-a fost lăsat să-și facă studiile. Constat
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de puțin: trăim atât de puțin, cu atât de puțină energie și ar trebui să folosim energia asta puțină dată de Dumnezeu să ne iubim și să ne ajutăm unii pe alții, dar noi nu facem altceva decât să ne urâm și să ne împingem cât mai departe. Trăim într-o lume pe care eu n-o înțeleg. Dar ca încheiere aș putea spune că eu, după atâția ani trecuți prin vârtejurile vieții, am devenit persoana care mi-am dorit să
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
C. I.: Și nici membru de partid nu ați vrut să deveniți. G. S.: Exact. Sava îl chema pe ofițerul de securitate care m-a convocat și m-a dus la prim-secretarul de partid, Ion Iliescu. Deși eu îi urăsc pe comuniști, Ion Iliescu era un om de o cultură imensă, a vorbit cu mine pe franțuzește, cunoșteam, cunosc și un pic de latină. Am stat la el în birou cam trei sferturi de oră, după care și-a chemat
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
sunt putred prin spate, sunt și acum cu brâul pe mine, mă doare îngrozitor; câteodată noaptea mă trezesc și am coșmaruri, pentru ca țara asta să fie condusă de niște parașute de teapa Elenei Udrea. Am suferit din cauza comuniștilor și-i urăsc de moarte, dar în clipa de față ne confruntăm cu aceeași situație de obediență: la fel cum era pe vremea comuniștilor obediența față de Moscova, acum este față de Washington. Am fost aserviți înainte dar suntem și acum. Și mai sunt revoltat
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
fără evidentă ironie el declară (cu toate că încercase să-l rețină pe Telemah cât putuse): "De vrei să pleci, eu nu te țin mai mult pe aici, ba chiar mi-e ciudă pe gazda care se pierde de dragul oaspeților ori îi urăște prea mult, așa că în toate e bine să fii cu măsură. E deopotrivă de rău să-l îndemni să plece pe un oaspete ce vrea să mai rămână și să-l oprești pe unul grăbit să plece" (15.68-73)62
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de-a face cu ei"297. Rousseau îi răspunde lui Diderot care spune că numai cel rău trăiește singur, prin paradoxul solitarului: "Cei care prin gustul și dorința lor trăiesc singuratici sunt obișnuit de omenoși, primitori, drăgăstoși. Nu că ar urî oamenii, ci pentru că îndrăgesc odihna și liniștea se retrag departe de lume și gălăgie. Viața departe de societate face ca ea să le pară mai dulce și plăcută când li se oferă fără piedici. Ei se bucură atunci de ea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și de ceilalți, în care Rousseau "nu ar avea nevoie decât de mine însămi pentru a fi fericit". Ospitalitatea nu înseamnă întâlnirea celuilalt în alteritatea sa, ci întâlnirea eului în altul. Dacă el se iubește prea mult pentru a-i urî pe ceilalți 310, este pentru că celălalt nu există decât în măsura în care face parte din sine. Și această perspectivă pigmalionescă a oaspetelui nu poate exista decât într-o relație imediată, bazată pe senzația și stabilirea unui joc de oglinzi și reflectări ale
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]