9,098 matches
-
C. l-a entuziasmat pe Tudor Arghezi, care în 1947 se oferise să-i scrie prefața pentru un posibil volum antologic. G. Călinescu îl considera „un echivalent în poezie al dantescului Goya”, iar Nicolae Manolescu îi socotește poezia ca fiind vocația „probabil cea mai temeinică”. SCRIERI: Poporanismul. Geneză. Evoluție. Ideologie, București, 1946; Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1965; Fiul lunii, pref. Dinu Pillat, București, 1969; Haina de brumă. îngr. Ion Lazu, pref. Cornelia Ștefănescu, București, 1984. Repere bibliografice: V.I. Cataramă, Valeriu Șt. Ciobanu
CIOBANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286241_a_287570]
-
grup sunt inevitabil direcționate într-un sens și spre o finalitate socială și politică. E dificilă trasarea unei granițe între câmpurile culturale și sfera politicului în înțeles larg (văzută ca zonă a relațiilor între diverși „zoon politikon”, între indivizi cu vocație socială/politică). Socialul și culturalul se află într-o continuă interdependență, iar existența c.l., configurațiile de relații și cele de putere pe care el le prezintă și dezvoltă, atât în interior, cât și în raport cu exteriorul, fac ca latura sa
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
veacului” său, pe care l-a teoretizat ca pe un element constitutiv al operei de valoare. În cazul c.l. pe care E. Lovinescu l-a condus, instituția se confundă, într-un anumit sens, cu locuința amfitrionului, devotat întru totul vocației sale literare (la orele cinci ale fiecărei după-amiezi, ani întregi s-a aflat, la biroul lui, în așteptarea „marelui necunoscut”). Lecturile duminicale din Strada Câmpineanu numărul 40, apoi de pe Bulevardul Elisabeta frapau prin lipsa oricărui protocol, printr-o principialitate flexibilă
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
la revista „Nistru”. Editorial, debutează în 1968 cu micromonografia Mirajul copilăriei, un studiu dens despre poezia pentru copii a lui Grigore Vieru. Au urmat culegerile de articole Disocieri (1969), Alte disocieri (1971), Focul sacru (1975), care învederează un critic cu vocație, cultivat, deschis spre literatura autentică și spre orientările ei moderne, exigent în evaluarea acesteia din perspectiva modelelor universale. În contextul anilor 1960-1970, C. statornicește în Republica Moldova un nou tip de critică, aceea estetico-eseistică, pornind de la principiul călinescian al creației prin
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
traducător. Fiu de comerciant, C. frecventează Liceul evanghelic din orașul natal (trecându-și examenul de bacalaureat în 1917), iar la München audiază cursuri de filologie (germanistică) și istoria artei (1921-1923), fără a-și încheia studiile universitare. Atestarea aptitudinilor intelectuale, a vocației pentru scris o dobândește prin lucrări literare și publicistice, fiind prezent cu variate contribuții în paginile revistelor „Cuget românesc”, „Adevărul literar și artistic”, „Gândirea” ș.a. Colaborează cu versuri, pagini de proză și eseuri la periodicele de limbă germană din România
CISEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286277_a_287606]
-
multă măsură, combătând interpretările și calificările excesive. Descrierea operei pune pentru prima dată accentul pe postume și își propune cartografierea amănunțită a temelor romantice la Eminescu. În capitolul Cadrul psihic se recompune registrul afectiv eminescian, cu evidențierea câtorva note fundamentale (vocația neptunică și uranică, erotismul, înclinația spre extincție). În Cadrul fizic se trec în revistă temele romantice (germinația, geologia sălbatică, borealismul etc.) și elementele materiei (apa, vegetalul, muntele). Două minuțioase capitole, Tehnica interioară și Tehnica exterioară încheie descrierea operei. În Analize, Eminescu
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
să deschidem două căi distincte: spre teorie și spre practică. Primul dintre autori se ambiționează să sintetizeze totalitatea teoriilor și a cercetărilor dedicate învățării într-o Mathetică (de la maqeiVn = „a învăța”, în gr.) înțeleasă ca o știință a învățării cu vocație universalistă. Al doilea autor năzuiește să elaboreze o Enciclopedie a metodelor utilă tuturor proceselor de influențare benignă a formării umane. Aceste perspective ne-au obligat să ne supunem unor exigențe metodologice severe. Teoriile învățării sunt expuse sintetic - dar respectând cu
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
A. Philippide, G. Călinescu, Eugen Jebeleanu, Emil Botta, Radu Stanca, Nicolae Labiș, Nichita Stănescu și Adrian Păunescu. Un prim capitol de repere teoretice inventariază câteva titluri din bibliografia curentului (de la Schiller la Edgar Papu). Tema reală din Proza românească și vocația originalității (1988) este proza fantastică românească, tipologizată ad-hoc: „fantasticul mitologic” (V. Voiculescu, Fănuș Neagu, Ștefan Bănulescu), „fantasticul filosofic” (Eminescu, Mircea Eliade, Laurențiu Fulga) și „fantasticul enigmatic și absurd: realismul fantastic” (Mateiu I. Caragiale, Ion Vinea, Al. A. Philippide, A. E.
GHIDIRMIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
de „observație socială” precum La curtea cuconului Vasile Creangă, ar duce pe de altă parte la proza sămănătoristă. SCRIERI: Camil Petrescu sau Patosul lucidității, Craiova, 1975; Zaharia Stancu sau Interogația nesfârșită, Craiova, 1977; Poeți neoromantici, Craiova, 1985; Proza românească și vocația originalității, Craiova,1988; Hermeneutica literară românească, Craiova, 1994; Moștenirea prozei eminesciene, Craiova, 1996; Studii de literatură română modernă și contemporană, Craiova, 2002. Ediții: Fănuș Neagu, Fântâna, pref. edit., Craiova, 1974; Al. Macedonski, Rondeluri. Psalmi. Nopțile, postfața edit., Craiova, 1975; Florin
GHIDIRMIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
comic de cele mai multe ori - și, întrucât instrumentul expresiei este cuvântul, apariția în discurs a unei comedii a limbajului se produce de la sine. De aici singularitatea stilistică. G. nu formulează niciodată neutru, impersonal, nu mânuiește stilul de grad zero. Având o vocație a umorului (a celui cu dinți îndeosebi), a ironiei, a maliției, a grotescului și posedând o imaginație asociativă fenomenală, o inventivitate verbală inepuizabilă, el întrebuințează cuvinte din toate sferele limbii, de la neologisme rare la neaoșisme și arhaisme stridente, de la noțiuni
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
se detașează uneori ironic, trăiesc o stare de neîmplinire: căsniciile eșuează (Fluturi pentru iarnă, 1977, Haina vântului, 1981) sau sunt salvate in extremis de intervenția unui personaj providențial, puțin credibil (La urma urmei, 1986), carierele artistice sau științifice nesusținute de vocație autentică se dovedesc simple tentative veleitare (Cum trece timpul, 1983). Scriind mai multe romane psihologice cu accent pe problematica iubirii, dar și pe opțiunile etice fundamentale, prozatoarea își modifică formula narativă; dacă în Aniversarea (1980) destinul personajelor e reconstituit printr-
GHIRVU-CALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]
-
Liceului „Sf. Sava” din București (ultimele două clase, în particular), tânărul se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie și, cum morbul scenei nu-i dă pace, urmează totodată cursuri de actorie la Conservator. Va alege, cu sentimentul cert al vocației, viața de „comediant”. Având prilejul să asiste la repetițiile conduse de Al. Davila sau de Paul Gusty, prinde gust pentru meșteșugul regiei. Ucenicia și-o face ca regizor de culise, în trupa lui Stănescu-Cerna și în compania de operetă a
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
Jurnal, I, București, 1984, passim; Mirodan, Dicționar, I, 25-35; Nicolae Manolescu, Publicistica lui Aderca, RL, 1988, 34; Negoițescu, Ist. lit., I, 225-229; Ovid S. Crohmălniceanu, Amintiri deghizate, București, 1994, 78-86; F. Aderca, DRI, I, 1-6; Valentin Chifor, Felix Aderca sau Vocația experimentului, Cluj-Napoca, 1996; Ornea, Medalioane, 155-158; Gheorghe Grigurcu, Felix Aderca sau „un spectacol al registrelor extreme”, RL, 1999, 30, 31; Dicț. analitic, II, 60-63; F. Aderca, DCS, 116-117, 169-170; Dicț. esențial, 6-9; Popa, Ist. lit., II, 268; Opriță, Anticipația, 47-48
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
a tradus din Ed. Laboulaye Povești albastre (1872). În 1882 „Cimpoiul” îi tipărea traducerea primelor trei cânturi din Ierusalimul eliberat de Torquato Tasso. Primul poet român, precedând în aceasta pe Eminescu, la care actul de a scrie este resimțit ca vocație și posibilă împlinire de sine, a fost A. Dacă, până la el, poezia era chemată să dea glas numai simțământului (erotismul, iubirea de patrie), acum devine vocea unei conștiințe, iar poemul - un scenariu care pune în discuție, uneori stângaci, cu patetism
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
la Festivalul Internațional de Poezie, Cluj-Napoca (1996) ș.a. A debutat cu poezii în revista „Lumina” (1957) și editorial cu un volum de versuri, Pantomimă pentru o după-amiază de duminică, tradus în limba sârbă (1968). Ceea ce a urmat pune în lumină vocația de scriitor total a lui A. Poezia, cea mai întinsă parte a operei sale, relevă o nelimitată predispoziție de metamorfoză lirică, cu precizarea că toate înnoirile se produc în limitele propriei personalități, pe care, departe de a o trăda, o
ALMAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
vindeca răutatea, otrava ce vine din interior. Dar reputația sa de ființă binecuvântată, care poate salva viețile, rămâne. Cornul său este "purtătoriu de viață", har unic într-o lume despiritualizată, care slujește cu încăpățânare răul. Personajul însuși este conștient de vocația sa, pe care nu ezită să o folosească atunci când se află la ananghie, ca de pildă în momentul când încearcă să-și răscumpere libertatea, prins fiind în colții Crocodilului: "Iară împăratul vostru cu mine omenie de va face, binele de la
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
celălalt sunt locul proiectării fantasmelor și ideologiilor imperialiste cărora li se adaugă, pentru a idealiza realitatea, peisajele exotice. Pentru unii dintre colonizatorii marțieni, mijloacele tehnologice oferite de Terra trebuie să servească la crearea de altceva, căci planeta Marte nu are vocația de a se transforma într-o clonă a Terrei. Asta în primul rând pentru că planeta e moartă și pentru că trebuie adusă la viață prin "terraformare". Constrângerile proprii planetei Marte îi obligă deci pe colonizatori să modifice tehnologia pământească de la început
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
lor de autori singulari, nu numai în, ci și prin universul SF-ului, participând astfel la dimensiunea literară a tehnoculturii. 3.2. Două autoare de SF sau perspective feminine: Ursula K. Le Guin și Elisabeth Vonarburg SF-ul nu are vocația particulară de a vehicula mesaje sau idei politice, dar prezintă universuri, reacții ale guvernelor și comportamente ale cetățenilor în care se citește o opțiune politică. SF-ul îi permite imaginarului să se joace cu mai multă ușurință cu constrângerile efective
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
a confruntat cu o traumă, dar și al oricărui om ce nu poate evita umbrele vieții. Efectele multinivelare ale acestor tehnici au fost atestate în marile laboratoare ale lumii, prin tehnologii de înaltă performanță. Iată de ce, cârcotașii și scepticii prin vocație nu mai pot să-și conserve cu dispreț olimpian și imperturbabilă siguranță, atitudinea lor rejectivă în fața acestor argumente, tot mai numeroase și mai blindate metodologic. în urmă cu trei decenii, articole centrate pe influența procedeelor spirituale în terapie erau găzduite
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
interiorității / 165 4.2. O arheologie a pasiunilor colective (I): râvna / 170 4.3. O arheologie a pasiunilor colective (II): zelul național / 180 4.4. Fabrica de biografii. Cele trei tipare ale vieții de scriitor / 189 4.4.1. Ocazia. Vocația în viața privată / 190 4.4.2. Munca. Vocația în viața publică / 194 4.4.3. Arta. Intrarea în "regimul singularității" / 198 4.5. 1864. Biografiile și lectura literaturii române / 201 4.6. Viață, text, manieră / 205 4.7. Geniile
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
I): râvna / 170 4.3. O arheologie a pasiunilor colective (II): zelul național / 180 4.4. Fabrica de biografii. Cele trei tipare ale vieții de scriitor / 189 4.4.1. Ocazia. Vocația în viața privată / 190 4.4.2. Munca. Vocația în viața publică / 194 4.4.3. Arta. Intrarea în "regimul singularității" / 198 4.5. 1864. Biografiile și lectura literaturii române / 201 4.6. Viață, text, manieră / 205 4.7. Geniile de dinaintea geniului / 212 Devalorizarea unui mit / 219 Bibliografie selectiva
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cel al unei culturi fără tradiție literară, cel al unei populații needucate chemate să facă literatură și cel al unei clase scriitoricești neinformate. Pare aproape neverosimil ca într-un singur loc comun să se întâlnească atâtea "minusuri", dar asta era vocația lui, de a face o literatură din nimic, de a mobiliza sărăcia unei societăți, a unei limbi și a unui teritoriu pentru producția de valori literare. Acesta e lucrul greu de acceptat ca premisă a unei interpretări istorice: că o
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
vestigiilor arheologice și a pieselor etnografice. În sfârșit, chiar și realitățile mai subtile ale națiunii devin vizibile și active ca resurse literare tot în funcție de aproprierea unor cadre de reflecție în spațiul românesc. Angajarea interiorității în literatură printr-o figură a "vocației literare" depinde astfel de etica romantică a misiunii și de pătrunderea, tot în preajma Revoluției pașoptiste, a ideilor legate de "chemarea națională" care străbate existențele individuale și le dă sens. Analiza geniului și a productivității literare se referă în fond la
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în acel moment un mod de a angaja realitatea - lingvistică, demografică, spațială, temporală - în creația de literatură. Dacă "geniul poeziilor populare" trimite la cultura vestigiilor și prin ele la realitatea teritoriului, "geniul lui Bolintineanu" are ca suport o figură a vocației, care trimite la o realitate a populației. Așadar, miza acestei discuții despre sărăcie nu poate fi după mine decât una profund "realistă": a înțelege despre ce vrea să vorbească în mod concret noțiunea de geniu; altfel spus, a ancora un
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
canalizat atenția spre materialitatea fragmentară și dispersată, a mediat o relație "geografică" cu realitatea teritoritorială a țării și a angajat o viziune a vieții efemere. În sfârșit, capitolul al patrulea abordează regimul "singularizării", legat de aprecierea personalității creatoare în funcție de revelarea vocației individuale. Introdusă tot în atmosfera revoluționară de la 1848, prin mobilizarea doctrinelor despre "misiunea națională", sensibilitatea față de singularitate a inaugurat o nouă formă a admirației în spațiul public românesc după 1860, aducând în prim plan factorul sufletesc și realitățile interioare. Nu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]