80,011 matches
-
al II-lea și în același timp și aceea a Rusiei de la începutul secolului al XX-lea arată că trăsăturile personale judecate îndeobște a reprezenta niște "calități" certe, funcție de contextul istoric în care individul este obligat să se manifeste, se dovedesc a fi de fapt niște defecte mortale: respectul pentru tradiție și practicile înaintașilor, trăsătură atât de adânc înrădăcinată în conștiința țarului Nicolae al II-lea, l-a împiedicat să adopte cu buna-credință necesară reformele cerute de populație, și asta s-
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
fi de fapt niște defecte mortale: respectul pentru tradiție și practicile înaintașilor, trăsătură atât de adânc înrădăcinată în conștiința țarului Nicolae al II-lea, l-a împiedicat să adopte cu buna-credință necesară reformele cerute de populație, și asta s-a dovedit relativ repede a fi fatal (atât pentru Nicolae și familia lui, cât și pentru populația imperiului); fie și târziu, istoria a sancționat țarismul pentru prea lunga anchiloză politică de care a dat dovadă. Deși cu calitățile personale de care dispunea
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
în mai multe sectoare și au stabilit capete de pod pe care le-au apărat cu înverșunare. O a doua încercare a sovieticilor de a câștiga teren folosind trupe parașutate într-o acțiune la Kanev pe 24 septembrie, s-a dovedit la fel de nenorocoasă ca atacul de la Dorogobuj cu 18 luni mai înainte. Parașutiștii au fost rapid respinși dar, acoperirea asigurată de ei le-a permis unor unități noi de infanterie să treacă Niprul și să lărgească zonele controlate de sovietici. La
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
celor trei porturi lăsate de tratat sub controlul britanic. Regatul Unit, pe de altă parte, dorea să păstreze aceste porturi, cel puțin pe timp de război, și să obțină banii pe care Irlanda acceptase să-i plătească. Irlandezii s-au dovedit a fi negociatori duri, într-atât încât Chamberlain s-a plâns că una dintre ofertele lui de Valera era ca un trifoi cu trei foi, dintre care niciuna nu prezenta vreun avantaj pentru Regat. Negocierile fiind în impas, Chamberlain le-
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
ele au refuzat. L-a numit pe Churchill în guvern în postul de Prim Lord al Amiralității, post ce îl făcea membru al Cabinetului de Război. Chamberlain l-a numit și pe Eden în guvern. Noul Prim Lord s-a dovedit a fi un coleg de guvern dificil, inundându-l pe primul ministru cu o mare de note scrise lungi. Chamberlain l-a certat pe Churchill pentru că trimite atâtea note scrise inutile în fiecare ședință zilnică a Cabinetului de Război. Chamberlain
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
întâlnit cu Attlee în aceeași zi. Attlee a refuzat intrarea la guvernare, dar a acceptat să consulte Executivul Național al partidului, care se reunise la Bournemouth. Chamberlain dorea ca Halifax să fie următorul prim-ministru, dar Halifax nu s-a dovedit hotărât să ceară postul și astfel Churchill a devenit opțiunea principală. A doua zi, Germania a invadat Țările de Jos, iar Chamberlain a luat în calcul rămânerea în funcție. Attlee, însă, a confirmat că Laburiștii nu vor guverna sub conducerea
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
Autorul cărții, parlamentarul liberal Geoffrey Mander, votase împotriva legii recrutării din 1939. O altă polemică împotriva politicilor conservatorilor a fost "Why Not Trust the Tories" ("De ce să n-avem încredere în [conserva]tori", 1944, sub semnătura „Gracchus”, care s-a dovedit a fi viitorul ministru laburist Aneurin Bevan), în care conservatorii au fost acuzați pentru deciziile de politică externă ale lui Baldwin și Chamberlain. Deși câțiva conservatori au prezentat și ei versiunea lor privind evenimentele, printre care parlamentarul Quintin Hogg în
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
și regaliștii au fost excluși din viața politică. În 1657 s-a promulgat o Constituție prin care puterea lordului protector rămâne cea mai importantă. În 1658 Oliver Cromwell moare urmându-i la conducere fiul său Richard Cromwell, ce s-a dovedit a fi incapabil să facă față opoziției, permițând astfel victoria regaliștilor. Restaurația stuarților a apărut ca o soluție acceptabilă atât pentru burghezie cât și pentru mare parte a nobilimii. Restaurația s-a produs datorită faptului că opoziția era îndreptată împotriva
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]
-
a fost și decan al facultății. A predat studenților săi cursuri conținând multe idei moderne, cum sunt cele de „Electricitate și Magnetism” sau de „Acustică și optică”, pe care le-a și publicat în diverse ediții. Augustin Maior s-a dovedit a fi și un vizionar. În 1923 el i-a aprobat lui Hermann Oberth să-și susțină lucrarea de licență la Universitatea din Cluj, după ce aceasta fusese respinsă la Universitatea din Heidelberg. El și-a pus semnătura pe diploma celui
Augustin Maior () [Corola-website/Science/298408_a_299737]
-
s-a alăturat ca asistent remarcabil. În 1901 a fost numit sub-secretar de stat. Papa Pius al X-lea l-a confirmat în această funcție până în 1907, când l-a numit pe Giacomo arhiepiscop de Bologna. Aici Della Chiesa se dovedește a fi un valoros și excelent lider spiritual. În 1914 Pius al X-lea îl numește cardinal. Benedict al XV-lea a avut de înfruntat o misiune grea. Ca părinte al tuturor catolicilor a trebuit să păstreze o neutralitate strictă
Papa Benedict al XV-lea () [Corola-website/Science/298406_a_299735]
-
În acest timp, Caesar și-a continuat cariera judiciară până în clipa alegerii sale, în 65 î.Hr., ca edil ("curule aedile"), alături de Bibulus, un tânăr rival, membru al facțiunii "optimaților". Poziția de magistrat a fost următorul pas în cursus honorum, ea dovedindu-se o mare oportunitate pentru maestrul publicului roman. "Edilii curule" erau responsabili de astfel de îndatoriri publice precum construirea și îngrijirea templelor, clădirilor publice, traficului și alte aspecte ale vieții cotidiene din Roma; poate că mai presus de toate, edilii
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
î.Hr., Caesar a fost desemnat ca guvernator propretor al Lusitaniei, provincia unde fusese anterior chestor. Odată cu această numire, creditorii săi s-au retras, permițându-i un statut chiar profitabil. Părăsirea Romei înainte de a o fi preluat în mod oficial a dovedit că Cezar nu voia să-și asume niciun risc. Caesar și personalul său au călărit în forță, ajungând la Rhone în doar opt zile, iar el a întrevăzut viitoarea sa abilitate de a organiza deplasarea la viteze mari a unor
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
trai al satelor. Caesar, demonstrându-și ambiția, a replicat: „Din partea mea, aș prefera să fiu primul om între acești inși, decât al doilea în Roma”. În timpul mandatului de guvernator, Caesar și-a întărit relația cu popoarele celtice, ceea ce s-a dovedit a fi fost un factor important în planurile sale de mai târziu. Odată sosit în Hispania, Caesar și-a făcut o reputație deosebită în postura de comandant militar. Între 61 î.Hr. și 60 î.Hr., a câștigat bătălii importante împotriva triburilor
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
ardoare măsura de urgență. Legea a fost sprijinită de copleșitoarea reacție a publicului, și Bibulus s-a retras către casa sa, în dizgrație. Bibulus și-a petrecut restul timpului din anul său consular încercând a folosi semne religioase pentru a dovedi că legile lui Cezar erau nule și lipsite de valoare, într-o încercare de a împotmoli sistemul politic. În schimb, i-a acordat involuntar autonomie completă lui Cezar pentru a face posibil aproape orice își propunea. După retragerea lui Bibulus
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
cu Cezar. Cezar, însă, i-a chemat pe ambii la Lucca pentru o conferință, iar celor trei triumviri li s-au alăturat până la 200 de senatori. Deși sprijinul în Roma era deslușit, această întâlnire a fost menită scopurilor triumviratului, aceasta dovedindu-se o mult mai mare coaliție decât doar a trei persoane. Însă Cezar avea nevoie ca Pompei și Crassus să se înțeleagă pentru a putea menține întreaga înțelegere. Comanda lui Cezar trebuia prelungită, pentru a fi asigurat împotriva judecății. Acordul
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
republică. În plus, Gaius Octavius era, pentru toate intențiile și scopurile, fiul marelui Cezar și în mod consecvent loialitatea populației romane a trecut de la Cezar la Octavius. Octavius, în vârstă de doar 19 ani la moartea lui Cezar, s-a dovedit a fi fost nemilos și crud. În timp ce Antoniu se ocupa de Decimus Brutus, în prima rundă a noilor războaie civile, Octavius își consolida poziția. Pentru a se putea lupta cu Brutus și Cassius, care ducea lipsa unei mari armate în
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
confesionala. Pe teritoriul orașului a existat o așezare de epocă română numită "Vicus Novus", menționată într-o inscripție din vremea Imperiului Român (anul 178). În zona centrală a orașului actual s-au găsit de asemenea vestigii de epocă română care dovedesc atingerea unui nivel cvasi-urban de dezvoltare (conducte pentru apa din ceramică arsă încastrate în zidărie etc). Prima atestare documentara este din 1263. În epoca medievală, după cucerirea Dobrogei de către Imperiul Otoman (începutul secolului XV), locuirea devine din ce in ce mai importantă în zonă
Babadag () [Corola-website/Science/297072_a_298401]
-
Triburile maghiare au ocupat partea estică a marii "Puste Maghiare", începând cu partea de nord-est, Bihor, Ținutul Zărandului (regiunea păstrează numele ducelui "Zerind" din dinastia arpadiană), Arad și Timiș până la Dunăre. Prezența maghiarilor aici în nord-estul Bazinului Panonic a fost dovedită de săpăturile arheologice care au descoperit cimitire cu morminte ungare din această perioadă, a descălecatului ("Erdély rövid története"-Scurtă istorie a Ardealului 1989,pag.107). De menționat că în aceast areal mai multe localități mai poartă numele triburilor maghiare descălecătoare
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
1%) și ortodocși (2,48%). Pentru 2,46% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Baraoltul a fost menționat pentru prima dată în anul 1224. În perioada interbelică a fost reședința plășii Baraolt, în cadrul județului Trei Scaune. Descoperirile arheologice ne dovedesc faptul că zona a fost locuită încă din "eneolitic" și epoca bronzului. Pe teritoriul acestei localități s-au găsit mai multe fragmente ceramice și un buzdugan de piatră din epoca bronzului timpuriu. Pe malul stâng al pârâului Baraolt, în locul numit
Baraolt () [Corola-website/Science/297077_a_298406]
-
Angelio Dulcert. Conform altor surse istorice 15 iunie 1340 este dată primei atestări documentare a Șiretului. Într-o scrisoare a călugărilor dominicani către papă din 1340 este descris orașul Siret ca fiind capitala unui mic ducat numit Valachia. Acest document dovedește faptul că orașul Siret a fost capitala principilor locali încă dinainte de înființarea statului medieval Moldova și în același timp justifica alegerea primilor principi ai Moldovei de a-și stabili tot aici capitala. De asemenea, se poate spune că Șiretul este
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
irezistibil. Astfel, după ce atacă figurile majore ale literaturii române din acea vreme, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu pentru că nu ar fi creat o operă valabilă, Eugen Ionescu revine și susține că ar putea dovedi exact contrariul! Întreaga operă ce va urma poate fi considerată ca un efort original și reușit de a desprinde din banalitatea contingentului sensul tragic și absurd al existenței, fatalitatea morții, splendoarea și neantul condiției umane. Prima lui piesă de teatru
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
s-au stabilit în Frigia și Cappadocia în Anatolia centrală, o regiune care de atunci înainte s-a numit Galatia. În propriu-zisă, Vercingetorix (72-46 î.Hr.) a rezistat cu eroism în fața romanilor. Romanii fiind însă foarte puternici, iar conducatorul lor, Cezar, dovedindu-se un mare comandant de oști, Vercingetorix s-a predat și a fost omorât în închisoare, prin sufocare, după ce a așteptat 7 ani. Galia a fost transformată în provincie romană, devenind una dintre cele mai înfloritoare. Strămoșii francezilor au fost
Galia () [Corola-website/Science/297135_a_298464]
-
Căderea nopții și alte povestiri", autorul scrie "Scrierea ' Căderii nopții' a fost un punct marcant în carierea mea profesională... dintr-o dată eram luat în serios și lumea science-fiction-ului a devenit conștientă că exist. Cu trecerea timpului, de fapt, s-a dovedit că scrisesem un [text] 'clasic'." În 1942, a început să scrie seria "Fundația"—mai târziu reunită în "Trilogia Fundației": "Fundația" (1951), "Fundația și Imperiul" (1952), și "A doua Fundație" (1953) -- care povestește căderea și renașterea unui vast imperiu interstelar, într-
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
umoristică "Moftul român", subintitulată polemic "„Revista spiritistă națională, organ pentru răspândirea științelor oculte în Dacia Traiană”". Începând cu numărul 11, revista a devenit ilustrată, publicând caricaturi, iar prin publicarea unora dintre cele mai valoroase schițe caragialești, "Moftul român" s-a dovedit și un organ literar. Cu unele întreruperi, revista a apărut până în anul 1902 și a avut colaboratori numeroși (Teleor, Emil Gârleanu, I. Al. Brătescu-Voinești, Alexandru Cazaban). Calendarul "Moftului român", pe anul 1908, de I. L. Caragiale, a apărut la București. Caragiale
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
au obținut succese remarcabile. Nefiind sprijinit de câțiva mari actori dramatici ai timpului (Aristizza Romanescu, Grigore Manoilescu și Constantin Nottara) și "„sabotat”" de unele ziare bucureștene, Caragiale s-a văzut nevoit să demisioneze în 1889, înainte de începerea stagiunii următoare, după ce dovedise, totuși, evidente resurse de organizator și o nebănuită energie. De la debutul său în dramaturgie (1879) și până în 1892, Caragiale s-a bucurat de sprijinul Junimii, deși în întregul proces de afirmare a scriitorului, Junimea însăși a fost, până prin 1884 - 1885
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]