7,767 matches
-
Stârcul roșu ("Ardea purpurea") este o specie de păsări din genul Ardea, familia Ardeidae. are o lungime a corpului de la 70 până la 90 cm (cu gâtul întins) și o anvergură a aripilor de la 107 până la 143 cm. Este mai mic decât stârcul cenușiu, căruia i se aseamănă în zbor, dar se deosebește de el prin colorit și prin degetele de la picioare mai lungi. Picioarele și ciocul mai
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
Cititorii călătoresc, împreună cu autorii, prin Grecia, Bulgaria și spațiul ex-iugoslav (Serbia, Bosnia, Croația, Muntenegru, Macedonia), surprinzând viața oamenilor așa cum este ea acum, după conflictele sângeroase care au cutremurat Balcanii: „Srpska, această patrie a Dumnezeului ortodox. Peste vreo oră de drum întins, voi trece în acea parte de Bosnie cunoscută drept patria lui Allah, iar peste alte trei ore voi păși într-o altă parte a ei, patronată de Dumnezeul catolic. Toate cele trei "patrii", două creștine și una musulmană, sunt în
Apariție editorială - „Sălbaticul din Balcani" by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101239_a_102531]
-
de pe întreg traseul autostrăzii. El a fost construit pe un teren care a fost ulterior inundat pentru a fi realizată acumularea nepermanentă pentru apărare împotriva inundațiilor Suplacu de Barcău. Mai mult, la capătul de vest al viaductului se găsește un întins câmp de sonde aparținând Zonei de Producție nr. 1 Crișana-Banat a OMV Petrom. Conform unei declarații din 2009 a lui Radu Gașpar, directorul proiectului „Autostrada Transilvania” din cadrul CNADNR, pentru construcția șoselei în zona Suplacu ar fi trebuit relocate circa 30
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
avut aproape 40 de ambarcațiuni în total, incluzând navele incendiare și navele auxiliare. Narborough menționează că neerlandezii aveau 20 de nave contra celor 30 franceze, și aceasta este mult mai aproape de adevăr decât sunt cifrele franceze. Cu o linie mai întinsă, D'Estrées a căutat să își depășească și întoarcă adversarul; dar divizia din frunte a lui Duquesne (aflat pe vasul "Terrible" de 70 tunuri) nu a putut strânge îndeajuns vântul, un duel mai dârz de artilerie a avut loc numai
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
de companii care acoperă întregul proces de productie: de la extracția de cărbune pentru topitorii, până la trenuri și nave pentru transportul oțelului; aveau inclusiv propria lor bancă. Deși era un om de o moralitate austera, a achiziționat un castel cu terenuri întinse (Landsberg) în apropiere de Essen. Acolo sunt îngropați el și succesorii săi. Primul membru din șaga Thyssen, patriarhul August, a fost cel care s-a afundat în lumea artei: deși nu a fost interesat de pictură, a adunat o vreme
Hans Heinrich von Thyssen-Bornemisza () [Corola-website/Science/337525_a_338854]
-
dezvoltare urbanistica, cunoscută sub denumirea de "Centrul Urban Milennium ("Millenium Városközpont"), un perimetru aflat în plină dezvoltare începând din anul 2001. Din punct de vedere arhitectural, clădirea se caracterizează prin linii simple, lipsa aproape totală a elementelor decorative și prin întinse suprafețe de sticlă. Interioarele sunt spațioase cu un plan minimalist, bine adecvat funcțiilor clădirii, executate, preponderent din materiale naturale. Proiectul a fost elaborat de către firma "Zoboki, Demeter és Társaik Építésziroda Kft." ( "Biroul de Arhitectură Zoboki, Demeter și Asociații SRL") din
Palatul Artelor din Budapesta () [Corola-website/Science/328422_a_329751]
-
culmi prelungi și mai rotunjite se ramifică, lăsându-se în trepte, printre afluenții celor două ape. De aici, aspectul valurat al reliefului acestui oraș a cărui unitate teritorială, imperfectă, constă în faptul că închide între granițele sale obârșiile celei mai întinse părți din văile Basarabiei de Nord. Relieful este ondulat cu versanții de dreapta domoli, cu înclinația de 5-10 grade în direcția sud-estică. Lățimea văii Răutului este de până la 2 km, versanții de dreapta sunt abrupți până la 60-90 m. În centrul
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
Royal", dar în cele din urmă și-a dat seama că era fără speranță și și-a mutat steagul pe "Ambitieux", nava lui Villette Mursay. Zorii dimineții de 20/30 mai găsi flota franceză împrăștiată în grupuri pe o suprafață întinsă. La Nord de scena bătăliei și îndreptându-se spre Nord se aflau Gabaret și Langeron cu 4 nave între ei. Mai târziu în acea zi ei au ocolit coasta engleză și s-au îndreptat spre Atlantic. În cele din urmă
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
Bisericii Ortodoxe Române. Atitudinea de dispreț a Bisericii Ortodoxe Române pentru drepturile omului depășește însă simpla ostilitate retorică: ca o aducere aminte a faptului că Biserica Ortodoxă Română a folosit timp de jumătate de mileniu sclavi pentru muncile necesare pe întinsele ei latifundii, aceasta a folosit recent populație încarcerată pentru construirea de biserici și bisericuțe în instituțiile penitenciare, însă și pentru construcția unor astfel de lăcașe de cult în afara penitenciarelor. Atmosfera de adversitate a Bisericii Ortodoxe în ce privește drepturile omului și în
Biserica Ortodoxă Română și drepturile omului () [Corola-website/Science/330479_a_331808]
-
Hayarden" (ar."Ghor"), unde se află așezările populate și terenurile agricole, și prin care trece șoseaua Depresiunii (Șoseaua 90). Aceasta structură există de ambele părți ale Iordanului, cu precizarea că în partea estică, iordaniană, aria depresiunii este, în general, mai întinsă, deoarece afluenții din răsărit sunt mai mari și aduc spre Iordan o cantitate mai mare de aluviuni. Între Ghor și Zor se află pante abrupte de 13-25 metri în partea de nord, și până la peste 40 metri, în sud, conținând
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
maxim amenințarea distrugătoarelor britanice asupra vaselor de transport de pe ruta cea mai estică. Bateriile trebuiau să acopere principalele rute de transport de la Dover la Calais și de la Hastings la Boulogne. Ele nu puteau proteja rutele cele mai vestice, dar zone întinse ale zonelor de invazie urmau să fie totuși sub acoperirea lor. Comandanții britanici erau conștienți de amenințarea reprezentată de artileria germană care domina Strâmtoarea Dover și, pe 4 septembrie 1940, șeful Marelui stat major al Marinei a semnat un memoriu
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
aviația și marina britanice. Amânarea invaziei a conincis cu apariția unor zvonuri cu privire la o tentativa de debarcare germană în jurul datei de 7 septembrie, care ar fi fost respinsă cu mari pierderi pentru atacatori. Au circulat povești cu privire la incendierea unor suprafețe întinse ale apelor litorale prin intermediul deversării și aprinderii unor mari cantități de petrol. Ambele zvonuri au fost prezentate ca vești credibile în presa americană, dar ambele au fost negate oficial de guvernele britanic și german. Istoricul James Hayward a presupus că
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
a servit pentru a crea un aliat puternic, care la rândul său a sprijinit poziția puterii lui Knut. În luna mai 1085, Knut a scris o scrisoare de donație pentru Catedrala Lund, care se află în construcție, acordându-i suprafețe întinse de terenuri din Scania, Zeelanda și Amager. Clericii din Lund au extins prerogativele țării, fiind capabili să impoziteze și să amendeze țărănimea de acolo. Cu toate acestea, Knut și-a păstrat drepturile sale roiale universale de a ierta haiducii, subiecții
Knut al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331266_a_332595]
-
la acțiunea antibioticelor și solvenților organici. Virusurile de acest tip produc modificări citopatogenetice. Ele supraviețuiesc timp îndelungat în apa bazinelor de înot și rezistă aproximativ 2 săptămâni la temperatura camerei și pe instrumentele medicale. Adenovirusurile sunt răspândite pe o arie întinsă. Epidemiile adenovirale apar nu numai în sezonul rece, dar frecvent și vara, sub formă de faringită sau conjunctivită, fiind favorizate de condițiile sezonului cald (înotul în piscine sau aflarea în taberele de vară). Acestea au un caracter trenant, dezvoltându-se
Adenoviroze () [Corola-website/Science/334288_a_335617]
-
fost o subdiviziune administrativă de ordin doi a județului interbelic Ialomița. Cu o suprafață de 7.095 km², județul (care fusese în linii mari similar cu județul antebelic omonim, Ialomița, al Regatului României, înainte de 1919) era unul dintre cele mai întinse județe ale țării și unul de câmpie și stepă, de foarte joasă altitudine. Astăzi, pe teritoriul de atunci al județului interbelic Ialomița se află două județe, Ialomița și Călărași. Plasa Dragoș Vodă a existat doar între anii 1931 și 1950
Plasa Dragoș Vodă, județul Ialomița () [Corola-website/Science/334344_a_335673]
-
fost o subdiviziune administrativă de ordin doi a județului interbelic Ialomița. Cu o suprafață de 7.095 km², județul (care fusese în linii mari similar cu județul antebelic omonim, Ialomița, al Regatului României, înainte de 1919) era unul dintre cele mai întinse județe ale țării și unul de câmpie și stepă, de foarte joasă altitudine. Astăzi, pe teritoriul de atunci al județului interbelic Ialomița se află două județe, Ialomița și Călărași. Plasa Țăndărei a existat între anii 1919 și 1950, în toată
Plasa Țăndărei, județul Ialomița () [Corola-website/Science/334343_a_335672]
-
fost o subdiviziune administrativă de ordin doi a județului interbelic Ialomița. Cu o suprafață de 7.095 km², județul (care fusese în linii mari similar cu județul antebelic omonim, Ialomița, al Regatului României, înainte de 1919) era unul dintre cele mai întinse județe ale țării și unul de câmpie și stepă, de foarte joasă altitudine. Astăzi, pe teritoriul de atunci al județului interbelic Ialomița se află două județe, Ialomița și Călărași. Plasa Călărași a existat între anii 1919 și 1950, în toată
Plasa Călărași, județul Ialomița () [Corola-website/Science/334340_a_335669]
-
16 ani, Ionel a fost înfiat de baronul austriac Anton Mocsony de Foen, un bun prieten de familie care nu avea urmași direcți. La moartea bătrânului baron, Ioan a intrat în posesia averii și a titlului acestuia, devenind proprietarul unui întins domeniu pe Valea Mureșului, între Deva și Arad care cuprindea și Castelele Bulci și Săvârșin. El devenise astfel unul dintre cei mai bogați oameni din România. Ioan fost promovat apoi în funcția de vice-mareșal al Curții Regale. El a fost
Familia Stârcea () [Corola-website/Science/334373_a_335702]
-
din urmă la întemeierea Imperiului Otoman. Fiul său, Osman I, a fost primul sultan otoman. La începutul mileniului al II-lea o parte dintre triburile turcice au migrat din Asia Centrală și s-au stabilit în Asia Mică, cucerind treptat zone întinse și introducând aici religia islamică. Erau societăți războinice, cu conducători ce moșteneau poziția lor în societate și cărora toți membrii tribului la datorau credință personală. Aceste evenimente au marcat tranziția Anatoliei de la o zonă predominant creștină și vorbitoare de limbă
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
și atrăgătoare decât colegii lui. În grai local, lăutarii „se iau în gură”, adică interpretează versuri sau jumătăți de versuri într-un dialog strâns. Cel mai popular cântec de dragoste din zonă este "Cuculețul". Aria sa de circulație este mai întinsă decât a tuturor cântecelor similare, dar nu depășește granițele Vlașcăi și Teleormanului. Imaginile sale poetice se rotesc în jurul cucului (pasăre investită cu virtuți miraculoase). De obicei, "Cuculețul" se cântă la nuntă, într-un dialog vocal în care se antrenează, fără
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
se leagă și câte un joc, dar melodiile nu sunt proprii, ci sunt preluate din repertoriul obișnuit de jocuri. Melodia pe care lăutarii din zonă o cântă la "bărbieritul ginerelui" este instrumentală și se întâlnește, ca variantă, pe o arie întinsă, începând din Oltenia, trecând prin Muntenia și Dobrogea, ajungând până în Moldova. Constantin Brăiloiu semnalează originea orientală a acestei melodii, ajungând la această concluzie pornind de la asemănarea dintre această melodie și un marș turcesc. Melodia comună pentru momentele "gătitul miresei", "gătitul
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
serotipuri nule. Până de curând, acest lucru s-a dovedit problematic, în mod deosebit pentru locusul Cw. Aproape jumătate din serotipurile Cw au rămas neprecizate în studiul din 1991 asupra populației umane. Există mai multe modele de serotipuri. O serotipare întinsă care folosește un antigen reprezintă o metodă brută de identificare a celulelor. Spre exemplu, serotipul HLA A9 recunoaște celulele alelelor A23 și A24 ale indivizilor cu caractere asemănătoare. De asemenea, poate recunoaște și celulele nedectate de A23 și A24, din cauza
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
asemenea, poate recunoaște și celulele nedectate de A23 și A24, din cauza unor mici variații. A23 și A24 sunt antigene divizate, însă de regulă anticorpii specifici fiecăreia dintre ele sunt utilizate mult mai des decât anticorpii antigenelor de pe o arie mai întinsă. O probă celulară reprezentativă este dată de cultura limfocitară mixtă (MLC) și este utilizată pentru determinarea tipurilor clasei a II-a HLA. Proba celulară are un grad de sensibilitate mai mare decât serotiparea în detectarea diferențelor HLA. Acest lucru se
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
secvențiere (sau tipare pe bază de secvență), evită necesitatea reacțiilor serologice. Prin urmare, diferite reacții de serotipuri pot indica nevoia de a secvenția gena HLA a unei persoane pentru a determina o nouă secvență a genei. Tiparea pe o arie întinsă a antigenelor sunt încă folositoare, cum ar fi tiparea populațiilor cu o diversitate foarte mare, care au multe alele HLA neindentificate (Africa, Arabia, Iranul de Sud-Est, Pakistan și India). Africa, Iranul de Sud și Arabia prezintă dificultățile apărute în zonele
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
Africa, Arabia, Iranul de Sud-Est, Pakistan și India). Africa, Iranul de Sud și Arabia prezintă dificultățile apărute în zonele stabilite mai demult, în care s-a făcut tiparea. Diversitatea alelică face să fie necesară utilizarea unui tipării pe o arie întinsă a unui antigen, urmată de secvențierea genei, din cauza faptului că există un risc crescut în identificarea eronată de către tehnicile de serotipare. În cele din urmă, decizia privind intrarea unor alele într-un grup de serotipare, în funcție de secvență sau de reactivitate
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]