8,731 matches
-
Tăcu. Femeia aștepta și ea În tăcere, cu ochii măriți de teamă. — Un avantaj de o oră, zise Încă o dată Veniero. Apoi, Îți vei putea relua urmărirea. O corabie a ordinului ne așteaptă pe coastă. E lună plină, drumul până la țărm e deschis. La schimbarea mareei vom părăsi Toscana. Dante nu izbutea să Își dezlipească ochii de templier. Poate că privirea diavolului era cea care Îi transpărea din pupile. Lângă dânsul, chipul Antiliei se apropiase, patru ochi care Îl priveau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a fi un ocean. Era, Într-adevăr, un fluviu, masa aceea de apă care se Întindea spre Apus, aparent nesfârșită. Pe hartă era Însemnat limpede malul celălalt, o cărare de pământuri, de insule și de golfuri ce mergea paralel cu țărmurile Europei și ale Africii. Un tărâm fără hotar, o insulă În formă de clepsidră: două mari mase legate Între ele printr-un istm. A cincea parte a lumii. In pentagono secretum mundi. Tărâmul către care se Îndrepta uriașul În mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Da, era un mic port, ceva mai Înainte, pe coastă. Da, trecuseră doi străini, care se Îndreptau Într-acolo. Negura se risipea, eliberând mlaștina din Întuneric. Trecu de o ultimă dună, În timp ce calul pufnea de oboseală, acoperit de sudoare. Dedesubt, țărmul nisipos al Mării Tireniene, cu valurile Încrețite ale unui curent violent. Marea era pradă unei furtuni de vară, care pe uscat părea Încă Îndepărtată, anunțată doar de rafalele de vânt umed și cald. Aruncă o privire rapidă de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
izbuti să iasă În larg. Însă această operațiune se dovedea mai dificilă decât prevăzuse echipajul. Ajunse la capătul debarcaderului și descălecă sărind pe scânduri. Ambarcațiunea nu mai câștigase nici măcar un cot Împotriva curentului; dimpotrivă, i se păru că distanța până la țărm se micșorase, ca și când timonierul ar fi stat la Îndoială dacă să Înfrunte marea deschisă sau să redobândească siguranța uscatului. În zorii care se iveau se detașa netă lumina felinarului de la pupa, care strălucea peste marea neagră, legănându-se sub izbiturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de apropiat și această mare vegetală, mâna de oameni care plutea la acel ceas pe fluviul sălbatic părea pe veci pierdută. Când pluta se izbi de un nou debarcader, ai fi putut crede că ajunsese, cu toate odgoanele rupte, la țărmul unei insule învăluite în întuneric, după zile întregi de navigație înspăimântată. Când coborâră pe pământ, se auzi, în sfârșit, și glasul oamenilor. Șoferul îi plătise, iar ei, cu o voce ciudat de veselă în noaptea apăsătoare, salutau în portugheză mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
viață, o să car pe creștet în timpul procesiunii o piatră grea de cincizeci de kilograme. N-o să mă crezi, dar apele s-au liniștit, și sufletul meu o dată cu ele. Am înotat lin, stăpânit de o mare fericire, și am ajuns la țărm. Mâine îmi voi ține făgăduiala. Îl privi dintr-o dată pe d'Arrast, cu chipul bănuitor: - Îți vine să râzi? - Nu. Făgăduielile trebuiesc ținute. Bucătarul îl bătu pe umăr. - Vino la fratele meu, pe malul fluviului. O să-ți fierb niște fasole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lumea tristă și amară Durerile se adâncesc Și plâng pe strune de vioară? De ce să ne-amăgim? Sfârșit! Din lacrimi, vorbe și ranchiună, Azi, sufletul e părăsit, Cuprins de vifor si furtună... Monolog Când gânduri curate-și iau zborul Spre țărmuri izbite de val, în suflet, timid e fiorul, Boboc de jasmin, sideral. Când totul clamează tăcere, Să uiți, vrei, dureri indigo. Speranța e doar adiere, Tu joci în veșmânt domino. Când ploaia e-n lacrimi oculte, Genunchiul ți-l pleci
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă aline. Nu știu de ce atunci când vreau să zbor, în visele telurice cobor. Aprind o candelă Aprind o candelă și trec Iubirea mea prin foc divin; Două secunde ... și-apoi plec, Singur nu știu ce-am să devin. Cobor pe țărm același drumDoi pași tăcuți, după apus; în jos, pe râu, mai sunt acum Doar visele în joc expus. întorc o foaie prin destin, Privesc în palmă spre trecut, Amorul nostru clandestin îl simt în piept doare acut. Compun pe ram
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din închisoare, Tot gratii mă adăpostesc. Sunt condamnat pentru vecie Să port cu mine umbra ta, Eu o slujesc cu vrednicie, De-o viață-ntreagă și ceva. Deși am fost armurier, Sunt doar un simplu prizonier ... Naufragiat Abandonat pe-un țărm, departe, Caut în palmă azimutul Și te ascult în prag de noapte, Dar lângă mine suflă vântul. Rătăcitor și-atât de singur, Printre o mie de ruine, Am navigat pe-un val nesigur, Când tu ai navigat spre bine. Zile
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
plutit fără o țintă Pe-o mare rece și absurdă, Pornită parcă să mă mintă. Nu am nici vestă de salvare, Busola nu arată nordul, Privesc cu ochi tăcuți în zare, Un vas poate-și arată bordul. Abandonat pe-un țărm, departe, Doar pescărușul alb mai zboară Deasupra unor valuri sparte; îmi amintesc de prima seară. AURELIA ELENA MATEI Născută la 27.dec.1966, în Abrud, jud.Alba, Căsătorită, o fiică, Trăiește în Brad, jud. Hunedoara Studii: Institutul de Mine Petroșani
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de fericire, Ce înflorești înmiresmat în stele. în pomul vieții tale-ți prind iubire, Din nestematele simțirii mele. Ești soarele, sclipire de lumină, Care-mi aduce-n suflet înviere, Neprețuită viță, cu rod plină, Raiul ce, sfânt, revarsă mângâiere. Ești țărmul care-mbrățișează marea, Purificat de valuri nesfârșite, Aureolă peste toată zarea, Buchet de împliniri reînnoite. Ești un izvor curat cu apă vie, îngemănat cu muntele statornic, întreaga bogăție de pe glie, Ești timpul infinit, trecut prin ornic. Ești chiar ființa mea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
propriu... a-l înțelege înseamnă a te apropia de el, atât cât se poate... Cum să intri în opera unui poet?... Poveste Zbaterea pescărușilor alungă norii vântul subțire mângâie marea sirenele aleargă în căutarea puilor, valurile obosite se îndreaptă spre țărm pentru a săruta nisipul umed și cald; în depărtare țipătul strident al zeilor ne face să simțim pământul tremurând... din adânc de lume se arată navele obosite de drum, ce-și doresc intrarea în port, echipajele străine și tăcute caută
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
plecate la plimbare Mi-s toamnele plecate la plimbare Și nu-ndrăznesc să vină mai aproape; Le-am pus iubirea ta între hotare Ca lacrima din ploi să nu m-adape. Și am rămas noi doi în vara noastră La țărm de valuri ce ascund tăceri Tu crin regal, eu floarea ta albastră Trăind prezent, iar lacrima de ieri Am răstignit-o în amurguri stranii Pe-o cruce de ntuneric sideral, în carul mare am depus litanii Iar stelele ne-au
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de mijloc? Nu sunt decât o umbră, un vis, o hologramă Și mă dezintegrez de dragoste și teamă. O clipă simt că zbor cu brațele spre cer, Apoi mă prăbușesc și cerurile pier. îmi vine să alerg ca fluxul către țărm Și mă retrag slăbită, când în reflux adorm. Și mă trezesc mai vie ca viața-n care cânt, O rădăcină-adâncă cu ramurile-n vânt. îmi împietrește seva ce adapă-nmuguriri, Se veștejesc și frunze și roșii trandafiri. De ce nu mă culegi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ți primești numele. Pentru creștini e un fel de plâns, ca la naștere ... Mai apoi, te scalzi în toate apele și niciuna nu te spală de păcate. îmbăierea în mare e ceva miraculos, în larg... Ies delfinii de plăcere la țărm și sirenele fug cât mai departe. Oricât de mari ar fi apele tot uscatul te înghite cu plăcere, te ține mai aproape de suprafață ... Cât timp stelele ți-au primit sufletul, mai au câte un ochi și nu uită atât de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
strune verzi un dor tenace. Busola caută un singur sens. Azi mai grăbit e secundarul, Pe firul de argint un gol imens îl umple, ca vinul paharul. Mai stă și harta cu traseu pierdut într-o pădure de poveste, La țărmul mării unui absolut Fluturând visele terestre. Două cărți uitate răsfirate Adună o filosofie, Din pagini aspre de vieți uitate Au rolul lor în strategie. Buchetul de zambile albastre Pune lumină-n evidență, E-o lume plină de contraste. Ce e
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de vreme obosite Și nu mai pot să mai parez atacul, Iar zilele sunt frunze răvășite Și visele-s de sânge ca și macul. Iubirea mi-e corabie uitată Pe mările cu vânturi liniștite, într-unul din fiorduri ancorată La țărmul împlinirilor menite. Mă doare timpul și mă dor și vise E vremea să îmi fac o insulină, Mi-e dor de amintirile promise Și doctore! Mai fă-mi înc-o morfină ... Iluzorie primăvară Zăpezile au început să plângă Iar zilele-s
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fostei doamne Măran. Se apropie de scară. Din lemn masiv, de o strălucire mată, număra doar cinci trepte. Socoti că fără galoși Îi va fi mai ușor. Îi scoase cu ușurința cu care odinioară Își scotea sandalele de plajă pe țărmul Înalt și arid al lacului de la Salinae, năpădit de scaieți și pălămidă, Înainte de a plonja În apa verde, gelatinoasă, sub privirile mute de admirație și spaimă ale lui Rub, Ruth, Ezechiel, Josy, Nathan, Rifka, Abigail, Abner, David, Lea. Apoi, firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aliaj omogen, o mască sub care clocotea voluptatea Întocmai ca-n sufletul lui Ranke, organistul de la Reformată, concediat În cele din urmă pentru blasfemie. Nu o admira și nu o proteja. Punea stăpânire pe ea precum marea În flux pe țărmuri joase și sărace. Omul din fața ei era purtătorul unui mesaj. Ghidul acesta Îi eliberă ființa. Cu toate acestea, senzația pe care o Încerca nu era cea așteptată. Se trezi șovăitoare ca după o Îndelungată convalescență, obligată la mari eforturi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în anul 1941, care oferă forme de recreare armatei S.U.A. Post de radio înființat la 31 martie 1922. Anchors Aweigh, „Sus ancora”, imnul Marinei Militare a SUA. Aluzie la primul vers din imnul Marinei S.U.A.: „Din palatele lui Montezuma până pe țărmurile din Tripoli...” (n.r.) Vorbești engleza? (în span. în original). Am păstrat abrevierile și acronimele din original: L.A. pentru Los Angeles, Dago pentru San Diego, Frisco pentru San Francisco și T.J. pentru Tijuana, precumși LAPD pentru Departamentul de Poliție din Los
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Zeilor! Vocile noastre făcuseră să se adune și alți preoți, care nu s-au uitat în ochii mei și care l-au ținut pe fratele lor pentru ca eu să pot pleca. Pe drumul de întoarcere, m-am uitat la dunga țărmului care trecea pe lângă mine și mi-am amintit profeția Innei că eu o să-mi găsesc fericirea pe malul unei ape. Am dat din cap de ironia viziunii ei și m-am întors la magazia mea din grădină, neliniștită și nemulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
venit și ceilalți, dimineața. Ruddedit a venit cu noi și m-a îmbrățișat înainte să ne urcăm pe vas. A plâns în brațele lui Meryt mult timp, dar a rămas singura care plângea când am început să ne îndepărtăm de țărm. Eu i-am făcut cu mâna o dată, apoi mi-am îndreptat ochii către vest. Drumul de la casa scribului la casa brutarului a durat doar o zi, dar trecerea a fost cea dintre două lumi. Vasul era plin cu locuitori ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care s-au bulucit lângă el ca să vadă împreună cum copiii zeiței Taweret stropeau și mugeau în trestii. În a treia zi de călătorie, am pus fusul la o parte, m-am așezat liniștită și am privit cum apa mângâie țărmul, cu mintea la fel de calmă și de fără cuvinte ca suprafața fluviului. Am tras adânc în piept mirosul argilos și am ascultat sunetul apei care se lovea de burta vasului, ca într-un murmur continuu. Mi-am ținut degetele în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mirosul mării, am alunecat, am căzut din nou și m-am trezit. M-am trezit în patul meu, în camera mea, la azilul de bătrâni despre care vreau să vorbesc. Lăsasem fereastra deschisă când mă culcasem și de-afară, de pe țărm, vuietul mării se auzea foarte clar în liniștea dimineții. Am tras pătura peste mine, încercând să adorm din nou. Dar îmi fugise somnul. Îmi părea rău că nu ajunsesem la sfârșitul visului și, ca să mă consolez, m-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care am trecut repede atunci. M-am sculat, mi-am aprins o țigară și m-am dus la fereastră. Încă nu se făcuse ziuă. Noaptea mai atârna deasupra mării ca o zdreanță murdară care se destrăma. La ora aceea pe țărm nu era nimeni. Doar pescărușii dădeau ocol stâncilor de marmură, unde urma să fie cimitirul cel nou. Brusc, mi-am amintit de durerile mele de stomac și de sfatul lui Dinu. Nu mai trebuia să fumez având stomacul gol. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]