9,406 matches
-
modernul, viața cu moartea, realul cu visul. Situația conflictuală a poveștii este extinsă la nivel stilistic. Hamlet urban (Ciprian Scurtea) poartă adidași și pantaloni în carouri, este înarmat cu pistol (celebrul „A fi sau a nu fi“ este spus cu țeava armei la tâmplă). Ofelia (Ofelia Popii) este minunată în rol și reușește probabil cele mai emoționante momente ale spectacolului. Din cele peste douăzeci de personaje, sunt prezente doar nouă, care preiau și partiturile celorlalți, realizând un puzzle de povești teatrale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
se relaxeze, lăsându-și brațele să-i cadă inerte. Dar în ciuda suferinței, continua să se gândească; în seara aceea ceva se schimbase în el, iar amorțeala și sentimentul zădărniciei dispăruseră. Stătea drept și cu atenția încordată, alunecându-și degetele pe țeava lungă și rece și simțind în spate tăria copacului, ca pe o a doua coloană vertebrală. Și în timp ce se gândea la tânărul acela, o altă imagine i se strecură obsedant în minte: antilopa pe care o împușcase cu un an
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
acum pe drum, făcând atâta zgomot încât speria orice vânat pe întinderi de mile întregi în jur. Când ajunseră lângă platforma de tragere, Jonas încremeni locului și-l lăsă pe tânăr să se depărteze. Înălță pușca la obraz și văzu țeava lungă îndreptându-se pieziș spre stelele ale căror luciri pâlpâiră în oțelul ei. Așteptă nemișcat, urmărind din ochi spinarea omului legănându-se deasupra porumbului. Apoi, în clipa potrivită, apăsă pe trăgaci cu putere, ținând pușca pregătită să tragă din nou
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
poate să ne mintă, Chiar de-și pune cu-ndrăzneală, O codiță sau o țintă, Când azi toți au o țicneală... E-nțepat de musca țețe, Că el nu e prea isteț; Tot apare în cotețe, Țeapă, țap sau scris citeț. Țeava ori țărușu-l ține, Un cuțit ce-i ascuțit; Chiar țărâna îl conține; Și-n rețea el s-a ițit. Țopăie prin țara toată; Nu-i ființă, dar reține! Are o rețetă. Iată: C-un țânțar acum el vine! Ești copil
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
apă care să-i curețe praful și jegul din păr și de pe față, și s-o Învioreze. În loc de așa ceva, va trebui să stea sub picăturile zgârcite ale dușului ei improvizat cu un furtun și cu o stropitoare. Apa scursă pe țeava subțire care stătuse la soare avea să fie călâie, dar nici asta n-o să fie rău. Pe urmă o să bea un whisky, unul zdravăn, apoi o să adoarmă și o să uite ziua de azi și orice altceva. Pe ultima bucată de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ea, ar fi dat de bucluc. Trebuia să-l aștepte să plece Înaintea lui. Așa că a așteptat și a continuat să tragă cu urechea. Nimic. Se mișca oare cineva? și-a ținut respirația ca să audă mai bine. Curgea apa, vreo țeavă pe undeva? În hol o orchestră Începuse să cânte ceva vesel, cu instrumente de suflat. Trompete, și-a spus. Din pricina asta avea să-i fie mai greu să distingă diferitele zgomote din jur, ce fel de sunet era și cine
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Bill plimbându-se neli niștit de colo colo. Doar că el nu se plimba nervos, așa cum se așteptase ea. Era În picioare, foarte răbdător, privea cu atenție pe cineva, o a treia persoană. Margaret a deschis poarta scundă făcută din țevi de metal, care au zăngănit grozav când s-au izbit de stâlpii laterali de ciment. Era acolo și o a treia persoană. Mulțumescu-ți ție, Doamne, era și o a treia persoană. 31 — Ar fi trebuit să-l vezi, a spus
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
El împărțea, noi apucam. Bărbat după bărbat trăia sentimentul de a fi înarmat. În mod evident, fiecare om aflat în detașamentul de muncă al Reich-ului trebuia să se simtă onorat de îndată ce era stăpân peste lemn și metal, peste patul și țeava carabinei. Și așa se și întâmpla, noi, băieții, ne umflam în pene și ne simțeam bărbați când stăteam în poziție de drepți cu pușcociul la picior, când îl prezentam sau îl purtam pe umăr. Posibil chiar să fi luat ad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ajuns să se transforme într-o adevărată excepție, al cărei nume și prenume îmi sunt ca și șterse din minte,prin insuburdonare. El nu voia să mânuiască arma. Mai mult de atât: a refuzat să se atingă de patul și țeava armei. Mai rău chiar: când carabina îi era pusă în mână de către sergentul întotdeauna cum nu se poate mai serios, el o lăsa să cadă. El sau degetele lui acționau într-un mod pasibil de pedeapsă. Oare exista vreun delict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pădure câteva tancuri. Mici ca niște jucării, stăteau acolo și trăgeau. Circulația care se blocase pe șosea îi permitea inamicului să-și regleze tirul cât mai precis. Loviturile se apropiau din ce în ce mai mult. Blindatele noastre de asalt - Panther-e de vânătoare cu țeava pe direcția de mers - trebuiau să se întoarcă într-o parte ca să ajungă în poziție de luptă. Ordine, strigăte acoperindu-se unul pe altul, căci acum tancurile împingeau peste marginea liniei de surpare căruțele cu cai în groapa de exploatare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dansul. Din păcate, în camera noastră de zece paturi nu atârna nici o oglindă. Un student mai copt, genul caporal, care studia ca să devină inginer și care mai târziu, ca manager la Mannesmann, a știut să exploateze conjunctura în afacerile cu țevi, m-a învățat cum se face un nod de mărime medie la cravată. Alții își frecau încălțările să strălucească, alții își fixau părul cu apă cu zahăr. Fiecare arăta ca scos din cutie. Călugărul nostru cufundat în reculegere își lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îmbinate, ele se potriveau perfect. Cum se numea clientul? Să presupunem că era Dresdner Bank, care, rebotezată de curând, devenise Rhein-Ruhr-Bank. Din vremea asta a rămas o singură fotografie. Ea reprezintă un bărbat tânăr, care stă cățărat pe schela din țevi de oțel și se uită în lume ca și când ar cuprinde-o cu privirea. Ca să se legitimeze profesional, stângaciul ține într-o mână ciocanul de lemn al breslei, iar în mâna cealaltă șpițul. Instantaneul va fi fost luat de către un coleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fie înlăturate toate pagubele suferite de fațada băncii. Căci se voia, firește, ca aceasta să-și redobândească prestigiul, cel puțin pe dinafară. Tânărul uscățiv cu șapcă cu cozoroc și îmbrăcat în salopetă care stă sigur de sine pe schela din țevi de oțel și cuprinde lumea cu privirea sunt eu, cu puțin înainte de reforma monetară. Un autoportret într-o postură activă. E drept că etajele de sus ale băncii în fața cărora eu, în fotografia alb-negru, sunt departe de mine, dar totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de modelaj, un cap de femeie din ghips, supradimensionat, din epoca romană târzie, pe care profesorul Mages îl căutase în depozitul de antichități al academiei și pe care, cum s-ar spune, mi-l pusese mie în brațe. Schelăria din țevi de fier montată pe placa de la bază, pe care atârnau bețișoare de lemn legate în cruce și numite fluturi, oferea susținere masei de lut. Ușoara răsucire a capului spre stânga, cu grămada de bucle cu tot, împreună cu o înclinare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
învățasem de timpuriu, dar cu toate astea nu ajunsesem niciodată să trag. Iată că acum se ofereau ținte inofensive, în plus puști cu aer comprimat, încărcate cu muniție de calibru minim. La început am ezitat să apuc patul, să ating țeava. Apoi însă m-am apropiat de stand și am vrut să împușc un trandafir pentru Anna. Uitându-mă pe direcția țintei, am grijă să se potrivească crestătura înălțătorului și cătarea, trăgaciul e aproape de punctul de tragere. Dar împușcătura mea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe la 5. Plecasem la 2 noaptea dârdâind de frig, un tremur în care intra totuși hotărârea de a-1 înfrunta cu orice preț. In așteptarea trenului întîrziat, tremurasem în camera șefului de gară neîncălzită și apoi tremurasem în vagon, unde țevile de încălzit erau înghețate și geamurile aveau un strat gros de gheață... Tremurasem, pînă'cînd pledurile cu care mă învelisem m-au adus de li tremur la un fel de înțepenire. în vagon cu mine erau tot oameni înghețați. Acesta
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
clar că fusese făcut dintr-un rest de drug de fier-beton pătrățos, gros ca degetul mare, mai apoi rotunjit cu bătăi de ciocan. Vopsit de mai multe ori, strat peste strat, lăsa să se ghicească nuanța inițială, un maro-gălbui de țeava de gaz metan, acoperit cu un verde scorojit deja de timp, dar mai ales de loviturile în opritor. Acolo se vedea metalul plumburiu care se termina cu un capăt lucitor, ușor răsucit sau mai bine zis răsfrânt, așa ca o
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
un asemenea lucru nu se va putea cu nici un preț. În al doilea rînd, continuă Bărzăunul, spionîndu-l printre gene pe Virgil, nu vreau să meargă Ilinca pentru căă... pac!... pac!... pac! trase el iar în vîrful copacului, apoi suflă în țeava pistolului și se făcu că-l pune la loc. Pentru că ce? întrebă Virgil curios. Simplu: pentru că Ilinca n-a sosit încă la domiciliu... Știm cu toții că e mare artistă și că-i plecată-n turneu cu echipa școlii ei tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pumnul în masă, bădărănește. N-am lăsat-o să termine. Parcă o văd cum mă privea mirată, ca o fetiță care nu știe pentru ce e pedepsită. Am trântit ușa camerei mele, am dat muzica tare cât să bată-n țeavă vecinul de dedesubt și m-am străduit din răsputeri să nu plâng. Între dinți aveam pâine prăjită și icre. Mai târziu, am aflat că David luase ceainicul. Nici unul din părinți nu l-a vrut. ... Prima oară mi-am dorit să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vremuri, sub o pojghiță verde, atotstăpânitoare, printre borcane cu murături neatinse de cel puțin trei ani și cărți surghiunite pe rafturi de pal ieftin, strepezit în așchii moderne și ude. Era mereu inundată pivnița din Intrarea Vâlcului, mereu victimă a țevilor sparte, a lumii de mâzgă și năclăială pe care o vizitam cu lanterna, copleșit de importanța masculinității mele infantile, definit de expertiza genetic determinată în arta instalațiilor supurânde, niciodată sub control, niciodată corect diagnosticate. O lume abject muzeală, de vizitat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
iar curge în pivniță“. Iar mă duceam „să văd“. Îmi inspectam comorile râncede, echipat cu o jalnică trusă de scule. Mai strângeam un șurub, mai constatam o scurgere de proveniență incertă. Nimic major. Cel mai adesea plantam o farfurie sub țeava lăcrimoasă și mă mântuiam. Urcam solemn și anunțam (exact ca la ultima inspecție) că „la un moment dat va trebui înlocuită toată instalația“. Sentința era, invariabil, primită cu teroare. Supușii mei cădeau pradă calculelor financiare și groazei lor legendare de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nemărturisit, simțeam bucuria difuză de a redeveni incontestabil. Regatul meu redevenea al meu, iar eu îmi reluam aura de unic specialist în compromisuri tehnice. Revizitam mirosurile de umezeală familiare. Îmi reinventariam avutul. Reevaluam picurul neîntrerupt de apă. Schimbam farfuriile de sub țevi. Pe urmă, totul reintra în normal. Era frumoasă. Așezat pe canapeaua de piele, tipică apar tamentului de o eleganță lejeră al amicului în plină euforie aniversară, Alexandre o studia de la distanță. Rochia gri, de tafta, cu talie înaltă, bine marcată
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
posesor de biografie Eu sunt al treilea. Eu sunt cel care lipsește. Missing file Retrieve last version Eu sunt eroarea Eu sunt povestitorul Eu sunt vocea din computer De pe bandă de aici ..................................................................... ..................................................................... ..................................................................... ..................................................................... Stăpânul unui ghiveci Regele preriei Mare maestru al țevilor sparte și al evadărilor spectaculoase Gurmand Neîndrăgostit adult mizantrop cinic muribund Muribund? Iată un indiciu Aproape romantic Aproape verosimil aproape ești aproape Salut! Eu sunt Alex. Mama a locuit cu Alex aproape până când s-a îmbolnăvit. După care s-a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
examina armele. Ce urmă fu mult prea rapid pentru ca Gosseyn să poată interveni. Prescott se duse la X și-i trase un glonț în ochiul drept. Un mic vulcan de sânge izbucni, inundându-i fața. Prescott se întoarse; lipindu-și țeava armei de fruntea lui Hardie, trase din nou și apoi, mergând aplecat, trecu pe lângă fiecare gardian, trăgând cu amândouă mâinile. Tocmai se pregătea să se ocupe de Thorson când se opri. O expresie de nedumerire i se întipări pe chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
al ogrăzii, sub două sălcii pletoase ce-și slobozeau ramurile până către albia pârâului din preajmă. Un gard înalt de nuiele despărțea cazanul colector de sânge ce urma a fi umplut de pulsațiile inimii animalului cu fluidul vital, prin intermediul unei țevi înfipte adânc în aorta căluțului, legat din scurt, între stănoagele de după gard. Pe Roibu îl bag în primul lot de trei, că numai belele mi-a făcut haramu de chiabur. În cazanul de pe pirostrii își va afla sfârșitul, iar carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]