8,142 matches
-
tot mai strânse, bătând din aripile înroșite de focul apusului, gata să fie prefăcute în scrum. Ceea ce nu se întâmplă, deoarece amândoi ies din joc când văd în vale casa cu toate ferestrele luminate: „A venit mama! A venit mama!” țipă Clara din toți plămânii, trăgându-l la vale după ea, parcă voind să-l facă a înțelege un lucru neînchipuit de simplu: după orice rătăcire, oricât de lungă, oricât de anevoioasă, se găsește totdeauna cale de întoarcere. Întoarcerea acasă... 29
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu pricina, apoi se auzeau vocile și la miezul nopții apărea diavolul cu înfățișare de om, în pielea goală, cu păr lung pe toată suprafața corpului și cu coadă lungă ca de vită și coarne ca de țap, urlând și țipând și trântind obiectele ce se aflau în casă. Patul începea să scârțâie, casa trosnea din toate încheieturile, apoi se auzea un muget prelung și o voce răgușită din care se înțelegea: Asta-i casa mea! Ce căutați în ea? Ieșiți
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
sau dînd cu zarurile, și între noi se iscă nenumărate certuri și supărări, cu vorbe urîte și fără de sfîrșit; iară de cele mai multe ori oamenii se iau la harță pentru un ban, de ne aude lumea tocmai de la San Casciano, cum țipăm și strigăm. În acest fel, tăvălit în murdărie, îmi scutur creierii de mucegai și-mi vărs amarul pentru soarta rea pe care o am, mulțumit fiind că mă lovește în chipul acesta și că poate cîndva se va rușina de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cum trebuie. — Am Încercat atâta timp, o, cât am mai Încercat... — Doamne, ce-l urăsc pe porcu’ ăsta cu fața lui roșie. Mi-e silă să mă uit la el. — De fapt e foarte drăguț, să știi. Macomber aproape că țipă: — Mai taci din gură! Exact atunci mașina trase În fața cortului. Șoferul și doi băieți coborâră. Wilson se Îndreptă spre ei și Îi privi, soț și soție, așezați la masă. — Mergem să-mpușcăm ceva? — Da, spuse Macomber ridicându-se, da. — Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și cuțitul nu mai trecu pe lângă, ci intră ușor În el, ca Într-o ploscă de vin din piele, și de deasupra și din jurul neașteptatei rigidități interioare a lamei de oțel Înfipte-n carne țâșni un șuvoi fierbinte, și Enrique țipa „Ay! Ay! Stai să-l scot! Stai să-l scot!“ Și Paco se prăbuși și mai mult peste scaun, ținând Încă șorțul În mâini, iar Enrique trăgea de scaun, În timp ce cuțitul se răsuci de două ori În el, În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
frângă. Își aduse aminte, era mult de atunci, de Williamson, ofițerul de artilerie, care În noaptea aceea, când Încerca să treacă de sârma ghimpată, fusese lovit de o grenadă aruncată de un soldat dintr-o patrulă germană - Își aminti cum țipa Williamson și se ruga de toți să-l omoare. Era un om gras, foarte curajos, și un ofițer bun, deși era dependent de misiuni din cele mai fanteziste. Dar În noaptea aia se-ncurcase În rețeaua de sârmă ghimpată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o lampă În mână. Înăuntru, pe o laviță de lemn, zăcea o indiancă tânără. Se chinuia să nască de două zile. O ajutaseră toate bătrânele din rezervație. Bărbații ieșiseră-n drum și fumau, ca să n-o mai audă văitându-se. Țipă exact când Nick și indienii intrară, urmându-i pe tatăl lui și pe unchiul George. Zăcea pe patul de jos și pătura se rotunjea peste burta ei. Își ținea capul Întors Într-o parte. Pe patul de deasupra era bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu Nick: — Doamna o să aibă un copil, Nick. Știu. — Nu știi. Ascultă-mă. Acum ea trece prin ceea ce se numește travaliu. Copilul vrea să se nască; și ea vrea asta. Toți mușchii i se Încordează pentru lucrul ăsta. Din cauza asta țipă. — Am Înțeles, zise Nick. Tocmai atunci femeia țipă din nou. — Oh, tati, nu poți să-i dai ceva ca să nu mai țipe? spuse Nick. — Nu, n-am nici un fel de anestezic. Dar nu țipetele contează, eu nici nu le aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Știu. — Nu știi. Ascultă-mă. Acum ea trece prin ceea ce se numește travaliu. Copilul vrea să se nască; și ea vrea asta. Toți mușchii i se Încordează pentru lucrul ăsta. Din cauza asta țipă. — Am Înțeles, zise Nick. Tocmai atunci femeia țipă din nou. — Oh, tati, nu poți să-i dai ceva ca să nu mai țipe? spuse Nick. — Nu, n-am nici un fel de anestezic. Dar nu țipetele contează, eu nici nu le aud, tocmai pentru că nu-s importante. Bărbatul de pe patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vrea să se nască; și ea vrea asta. Toți mușchii i se Încordează pentru lucrul ăsta. Din cauza asta țipă. — Am Înțeles, zise Nick. Tocmai atunci femeia țipă din nou. — Oh, tati, nu poți să-i dai ceva ca să nu mai țipe? spuse Nick. — Nu, n-am nici un fel de anestezic. Dar nu țipetele contează, eu nici nu le aud, tocmai pentru că nu-s importante. Bărbatul de pe patul de sus se-ntoarse cu fața la perete. Femeia din bucătărie Îi făcu semn doctorului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o parte. Apucă cornul cu ambele mâini și merse cu spatele, ținându-se bine. Taurul Îl zvârli și cornul ieși afară. Zăcea nemișcat. Era-n regulă. Taurul plecase. Se ridică tușind și simțindu-se terminat. Jigodiile dracu’! — Dă-mi sabia, țipă. Dă-mi lucrurile. Fuentes Îi aduse sabia și muleta. Hernandez Își puse brațul pe umărul său. — Du-te la infirmerie, nu fi tâmpit. — Dă-te de lângă mine. Dă-te dracu’ de lângă mine. Se smulse de lângă Hernandez. Hernandez ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
taci? El nu răspunse nimic și-și Îndreptă privirea Înspre bagajele sprijinite de zidul gării. Pe valize erau lipite etichete de la toate hotelurile pe unde-și petrecuseră nopțile. — Dar nu vreau s-o faci. Mi-e indiferent. — Să știi că țip, spuse fata. Femeia ieși de după perdea cu două pahare de bere și le așeză pe suporturile umede. — Trenul vine În cinci minute, spuse ea. — Ce-a zis? Întrebă fata. — Că trenul sosește În cinci minute. Fata Îi zâmbi larg femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lui Walcott să lupte: — Hai, smiorcăitule, acum bagă-te. Și Walcott se băgă. Nici el nu prea știa ce să facă. Nu-i trecuse prin cap că Jack o să reziste. Jack Îi aplică stânga-n față. Și, of, doamne, se țipa ca dracu’-n jur. Erau chiar În fața noastră. Walcott Îl lovi de două ori. Fața lui Jack era cel mai groaznic lucru pe care am putut să-l văd vreodată...cum putea s-arate! Se chinuia să se țină-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-l lovise și el. Mult sub centură. Walcott se prăbuși punându-și mâinile acolo, rostogolindu-se și Încovrigându-se pe jos. Arbitrul de ring Îl apucă pe Jack de braț și-l Împinse spre colțul lui. Și ce se mai țipa-n jur. Apoi arbitrul se duse să se consulte cu observatorii și crainicul urcă În ring cu o portavoce, anunțând: — Meci Walcott, prin descalificare pentru lovitură nepermisă. Arbitrul vorbește cu John și-i zice: — Ce vrei să-ți fac? Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și, până la urmă, mi-am scos cuțitu’ și l-am desfăcut - i-am tăiat mușchiul brațului, așa că mi-a dat drumu’. Nici dac-ar fi vrut, nu mai putea să mă țină. Atunci a-nceput să se rostogolească și să țipe, ținându-se de braț, și eu i-am zis: — De ce dracu’ ai vrut să mă sugrumi? Îmi venea să-l omor. O săptămână n-am putut Înghiți. M-a durut rău gâtul. Ei, și-am plecat de-acolo, pentru că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de bucăți de lucruri care pluteau. Nu puteai să-ți dai seama ce-s lucrurile alea. Doar niște bucăți. Asta urmăreau păsările. N-ai văzut În viața ta atâtea păsări la un loc. Și se strânseseră toate-n jurul meu - țipau ca niște demente. Vedeam totul foarte clar. Vedeam vasul În toată lungimea și părea să aibă peste un kilometru, așa cum se vedea sub apă. Zăcea pe un banc de nisip alb, curat, și ce vedeam era primul catarg sau vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și noi stăm să ne certăm degeaba. — Să te fut, Îi spuse locotenetul, care Încă nu putea să vadă. M-ai orbit. — N-ai nimic. O să-ți revii. Nu-i nimic. Ne-am certat degeaba. — Auuu! Aiiiii! Auuuu! Începu să țipe deodată locotenetul. M-ai orbit! M-ai orbit! — Ține-l bine, spuse doctorul. Îl doare rău. Ține-l bine. Vinul din Wyoming Era o după-amiază fierbinte În Wyoming. În depărtare se vedeau munții cu crestele acoperite de zăpadă, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Sigur, nu atât cât te-a durut pe tine. Când pleacă sora plâng vreo oră, două. Mă liniștește. Stau prost cu nervii. Da’ tu ai radioul ăsta. Dac-aș fi Într-un salon privat aș plânge și eu și aș țipa toată noaptea. — Mă-ndoiesc. — Hombre, sí. E ceva foarte sănătos. Da’ nu poți să faci asta cu atâția oameni În jur. — Cel puțin n-ai nimic la mâini. Am auzit că-ți câștigi existența cu mâinile. — Și cu capul, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
i le dăduse taică-su În legătură cu acest subiect. Odată, când se duseseră amândoi să vâneze, Nick Împușcă o veveriță roșie urcată Într-un buciniș. Veverița căzu rănită, dar atunci când Nick o ridică, Îl mușcă de Încheietura degetului mare. — Zoofil nenorocit! țipă Nick, izbind-o cu capul de copac. Ai văzut ce m-a mușcat? Taică-su se uită la rană și-i spuse: — Suge-o ca lumea și când ajungem acasă să-ți dai cu niște iod. — Al dracu’ zoofil, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
acel moment, s-a auzit un „pâst”, urmat de foșnetul desprinderii celor doi de pe pământ și saltul asupra rusului care își trăgea pantalonii... Cum s-a întâmplat, cum nu s-a întâmplat, dar rusul, înainte de a „adormi”, a apucat să țipe... Cât ai clipi, cei din mașini au sărit cu automatele în mâini și au început să tragă în neștire... Sublocotenentul Cicoare a tras o rafală de automat lungă și secerată... Îndată nu se mai auzea nici în cer nici în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
care o foloseau doar la sărbătorile mari. „Ei! Da’ ce, astăzi nu-i sărbătoare mare? Și încă ce sărbătoare!” Odată cu acest gând, din casă a răzbătut până la el plânset de copil... „I-auzi cum mă întâmpină flăcăul! Așa, bărbate! Așaaa! Țipă de să răsune satul! Că odată se naște feciorul lui Toaibă!!!” Din câțiva pași a ajuns în fața ușii. A deschis-o cu repeziciune... Moașa, râzând din toată ființa, tocmai înfășura într-o pânză albă pe cel abia venit pe lume
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de cînd ai plecat. Am rămas apropiați; a fost totuși o defecțiune, ceva nelalocul lui, care te-a Împins la asemenea depărtare de timp. O anomalie a sucit anii din drumul lor firesc. Așa gîndesc de multe ori cînd singurătatea țipă prea mult. Iarna zăpezile acoperă cîmpul, vara e o frumusețe, dar tu ești departe. Simt deseori nevoia comunicării cu tine; absența ta e o rană. Acum tata e În pămînt, Lung care venea zilnic la noi, era ca și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Acum îl face bucăți! urla tânărul cu păr negru. Îl omoară... Salix e mort, ticălosul de el! continua să strige, fără să-și dea seama că vecinii se amuzau pe seama urii lui. — Nevastă-sa s-a dus la Salix astă-noapte, țipă grăsanul în urechea lui Valerius, ca să se poată face auzit în vacarmul acela. Valerius îl împinse, privind spre arenă, hipnotizat de gesturile lui Skorpius, care ridica tridentul și lingea vârfurile pline de sânge, privindu-l pe Salix. Mulțimea era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vedea alături de Salix în tabăra fratelui său, închinând o cupă de vin pentru Salix, care acum era liber. Viu și liber. Deodată, întregul amfiteatru amuți, pentru ca, în clipa următoare, să izbucnească un cor de urlete sălbatice. Nu, nu... Porc bătrân! țipa grăsanul, agitând pumnii în aer, atât de furios, încât nici nu-l băgă în seamă pe Valerius, care îl prinsese de braț, neînțelegând de ce sentimentele mulțimii se schimbaseră iar. În arenă, Salix și Skorpius rămăseseră nemișcați, în așteptarea unui verdict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și aruncă arma în nisip. De pe treptele de sus ale arenei se ridică un murmur consternat. Valerius își scoase coiful. Simți pe față o adiere răcoroasă. În pulvinar, Vitellius continua să strige. — Ți-am spus să ucizi! Roșu la față, țipa din ce în ce mai tare. — Ia sica și ucide-l! Valerius își înălță capul. — Nu mă recunoști? întrebă cu glas puternic. Eu nu ucid. Pot să înving, dar nu ucid. Vreau ca toată lumea să afle numele cu care am ales să lupt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]