43,150 matches
-
Ce este activitatea de informații?” - fixează limitele cunoașterii comune, implicit punctele de disonanță asupra cărora mai este de lucrat, la nivel național și internațional. Autorii evidențiază - fără a căuta să ofere însă un răspuns unic sau un evantai de opțiuni - absența unei definiții universale a securității, calarea ei tradițională excesivă pe interesele unui stat anume și dependența de regimul/sistemul de guvernare al acestuia, ca și centrarea de până acum a sistemelor și culturii de securitate pe culegerea de informații. În legătură cu
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
practicile curente din SUA. În aceeași notă centrată pe analiză, din păcate cu o prejudecată reductivă, sunt tratate eșecurile serviciilor de informații. Textul corespunzător abundă în formulări de tipul: „riscul ca serviciile de informații să nu evalueze corect o situație”, „absența avertizărilor cu privire la o schimbare economică majoră și rapidă”, „neanticiparea unor evenimente politice sau economice”, „o viziune eronată asupra lumii înconjurătoare”, „înțelegerea incorectă a unei situații, fapt ce determină un guvern... să întreprindă acțiuni inadecvate sau contraproductive din perspectiva intereselor sale
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
situații dilematice este însă fundamental favorabilă serviciilor de informații, care, prin „negarea plauzibilă” (p. 201), le creează „stăpânilor politici” avantajul de a nu fi niciodată vinovați în caz de eșec. Situația este ilustrată cu referire la documentele - sau, mai precis, absența acestora - care ar fi dovedit că CIA a primit la începutul anilor ’60 misiunea de a-l asasina pe Fidel Castro.) Este ilustrată, de asemenea, evoluția relației serviciu de informații -decident, de la cea unipersonală, tipică începuturilor statelor moderne, la o
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
și discreția lirismului. Tonul lamentațiilor este estompat, deși extremele sentimentale se fac simțite deseori. Tânguirea după iubirea pierdută e atenuată de melancolie și de puritatea aspirațiilor. În chip obsedant revine imaginea iubitului plecat, inspirația desfășurându-se în voie numai în absența ființei iubite, asociată, obișnuit, cu o suferință văzută ca un chin binefăcător. O retorică discretă face ca poza și afectarea, prezente uneori, să creeze totuși aparența sincerității. Corectitudinea prozodică, acuratețea limbii și accesibilitatea conținutului au făcut ca versurile scrise de
MICLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288102_a_289431]
-
volume de Critice - „pur estetică” sub aspectul concepției - „confuzia criticii cu literatura” se reflecta în stilul „odihnitor și cu deosebire clar și înflorit”, cu „volute grațioase” și „tendințe lirice”, în timp ce, lipsit de „desen și densitate”, discursul „trăda și mai mult absența voită a ideilor generale”. Ecouri din cea de-a doua fază impresionistă durează și în următoarea, de după război, acum cu vizibile tendințe spre organizare, probabil trăsături caracteristice vârstei. Nu a dispărut din practica lovinesciană „intenția expresiei literare”, însă față de limbajul
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
romantică dominată de tensiunea real-ideal, de obsesia eului și a „soartei”. Amară în fulgerările ei satirice, atrasă de mitul trecutului paradisiac și de un naturism păgân, tonifiant, ispitită și de spațiile imaginarului exotic, ea se distanțează de tiparele romantismului prin absența aproape totală a strunei elegiace, prin intuiția sugestiei muzical-simboliste, prin „magia” senzitivă și vocația stilizării parnasiene. În reușitele sale M. este marele poet al epocii, alături de Eminescu, de care se distinge fundamental prin fondul tonic, de „încredere în absolut”, și
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
altarul tămâierii, Aaron însuși; cortul unde e ținut chivotul este simbolul Bisericii; toate odoarele sfinte sunt interpretate astfel (IX-X). Și sacerdoțiul din Vechiul Testament este un simbol al lui Cristos care face sacrificiul absolut (XI-XIII). Preceptele privind puritatea trebuie legate de absența păcatului care trebuie să fie marca distinctivă a credincioșilor, purificați de Cristos (XIV-XVI). Cartea XVII e consacrată semnificației sărbătorilor, în special Paștelui. Opera, din care lipsește orice aluzie la polemica antinestoriană, a fost scrisă cu siguranță înainte de 429. E cunoscută
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
diferențele se explică mai bine ca modificări aduse tratatului Despre dreapta credință în noul context al polemicii antinestoriene (în special o distanțare mai netă de Apolinarie) și, în plus, în dialog - spre deosebire de opera dedicată lui Teodosius - lipsește termenul theotokos. Această absență ca și anumite elemente comune de terminologie ar situa Despre întrupare mai aproape de epistola sărbătorească 17 (sfârșitul lui 428 - începutul lui 429); mai greu de susținut e propunerea lui G.M. de Durand de a considera dialogul ca un apendice al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ne-a parvenit sub numele lui Chiril un tratat Contra celor care nu vor s-o recunoască pe Sfânta Fecioară ca Theotokos pe care Iustinian îl citează deja în scrierea sa Contra monofiziților din 542 și îl atribuie lui Chiril. Absența termenilor tehnici specifici polemicii antinestoriene ne-ar obliga să-l plasăm în cadrul producției timpurii a lui Chiril; G.M. de Durand a adus însă argumente solide contra autenticității tratatului, bazate atât pe tradiția manuscrisă cât și pe analiza textului (în special
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
doar pe prima) și trei versiuni latine ni s-au transmis 29 de epistole sărbătorești ale lui Chiril, impropriu definite omilii în unele manuscrise și în edițiile vechi. Epistolele sunt numerotate 1-2 și 4-30, iar manuscrisele semnalează în diverse moduri absența celei de-a treia omilii; s-a dovedit încă din secolul al XVII-lea însă că nu există nici o lacună chiar dacă, din rațiuni practice, e păstrată în continuare numerotarea tradițională. Epistolele se referă la anii 414-442. Chiril devine patriarh la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anii 414-442. Chiril devine patriarh la 17 octombrie 412; cum epistolele acestea erau citite în general de Bobotează, și, ca atare, erau pregătite și trimise cu mult înainte, epistola pentru anul 413 fusese probabil redactată deja de Teofil, ceea ce explică absența acesteia din dosarul lui Chiril. Mai greu de explicat este însă absența ultimelor două (Chiril a murit în anul 444, la 27 iunie). În general, uneori după un scurt preambul cu expresii de circumstanță, epistolele vorbesc despre sărbătoarea Paștelui care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
erau citite în general de Bobotează, și, ca atare, erau pregătite și trimise cu mult înainte, epistola pentru anul 413 fusese probabil redactată deja de Teofil, ceea ce explică absența acesteia din dosarul lui Chiril. Mai greu de explicat este însă absența ultimelor două (Chiril a murit în anul 444, la 27 iunie). În general, uneori după un scurt preambul cu expresii de circumstanță, epistolele vorbesc despre sărbătoarea Paștelui care trebuie pregătită prin post trupesc și spiritual (abținere de la păcate) și prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ascultare fără să-și pună întrebări în privința ordinelor primite. E dezvoltată apoi tema luptei spirituale împotriva pasiunilor; pentru a învinge, sfinții evită orașele și contactele cu oamenii, surse de tulburare, și se concentrează asupra liniștii sufletului. Caracteristica sufletului perfect este absența grijilor (to amerimnon), în timp ce sufletul nelegiuit este strivit de ele. Eliberat de neliniștea generată de bogății, separat de cercul persoanelor inutile, retras în solitudine, desprins de lucrurile sensibilie și chiar de senzații, sufletul poate atinge starea de contemplare a inteligibilelor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Marcu la începutul secolului al V-lea. A. Grillmeier (1980) propune la rândul său ca tratatul 11 să fie considerat un atac la Evagrie, corelat cu campania antiorigenistă a lui Teofil din Alexandria (399) sau cu puțin anterioară acesteia. Totuși, absența oricărei explicații a prezenței expresiei „unire după ipostază” la Marcu cu greu ne poate face să ne gândim că el ar fi creat-o (Grillmeier), sau chiar că ar fi folosit-o în acest mod în primii ani ai controversei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
maestru Hieroteos care l-a ajutat să înțeleagă adevărurile divine. Sunt apoi rând pe rând trecute în revistă atributele divinității și acțiunile puterilor ce corespund acestora; în acest context, este negată existența autonomă a răului care nu este altceva decât absența parțială a binelui. Tratatul Teologia mistică este în schimb foarte scurt (5 capitole). Pentru a ne apropia de divin, trebuie să ne eliberăm nu numai de senzații, ci și de operațiunile intelectuale; trebuie să practicăm mai degrabă teologia negativă (abandonarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dionisie nu se abate deloc de la dogma stabilită la Calcedon în privința unirii celor două naturi, umană și divină, în Cristos (de ex. Numele divine 2, 10: 648D-649A), însă terminologia referitoare la caracterul inalterabil al naturii divine în Cristos și la absența confuziei dintre aceasta și natura umană se găsesc deja, între secolele al IV-lea și al V-lea, la Nemesius din Emesa care declară în mod explicit că a aplicat la unirea celor două naturi în Cristos ceea ce unii platonici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
divine 4 și derivată direct din tratatul lui Proclus privitor la existența nenorocirilor care ne-a parvenit numai în traducere latină. Cum toate ființele descind din Dumnezeu care este Binele, Răul nu are existență proprie; există numai Răul relativ, adică absența parțială a Binelui (parțială pentru că ceea ce nu se împărtășește deloc din Bine nu poate exista). Dacă raportăm această concepție la doctrina ierarhiei, rezultă că gradele superioare ale ierarhiei conțin, prin definiție, mai puțin rău decât cele inferioare. Autorul menționează de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
semne de înnoire. Un fel de cânticel comic ar fi Serdarul Iliușu. Tombatera câne roșu (1871), unde, la fel ca la Alecsandri, sunt luate în răspăr falsul patriotism, demagogia, parlamentarismul. În teatrul istoric, rezultatele sunt deplorabile. În afară de anacronisme și de absența unei atmosfere de epocă, limbajul e mereu inadecvat, înecat în discursivism. Și în Moartea lui Mihai Viteazu la Torda (1854), și în Don Sanji II, regele Portugaliii (1857), ca și în Pustnicul sălbatecului munte (1853), unde abundă efectele de melodramă
HALEPLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
striini, cu carii viața lui își petrecea”, Ghinea ceaușul și Toderașcu, „brat David ceaușul”, sunt, primul - „marghiol, curvariu, becisnic, dă neam mojic și foarte om spurcat”, iar cel de-al doilea - „neam foarte ciocoiu, șcheau, varvar și plin de răotate”. Absența „blagorodniciei” - și ca atare lipsa de acces către gândul și fapta nobile - este deconspirată (cu plăceri ascunse) într-o formulare memorabilă menită să îl discrediteze pe bătrânul Constantin Cantemir. Ajuns voievod al Moldovei printr-o mare îngăduință („parahorisis”) divină - „poate
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
anterioare, închide, de fapt, Opera”. În Profiluri epice contemporane (1987) cronicarul actualității literare propune un tablou al prozei din anii ’60-’80, clasată după criteriul generațiilor, promoțiilor și școlilor. Taxonomia e discutabilă - ca oricare alta -, ca și încadrările, ca și absența unor nume: A. E. Baconsky, Teodor Mazilu, Octavian Paler, Titus Popovici ș.a. Cartea rezistă însă printr-o seamă de „profiluri”, între care Nicolae Breban, Augustin Buzura, Paul Georgescu, D. R. Popescu, Mihai Sin, Eugen Uricaru, optzeciștii, unde talentul criticului de
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
improvizată, ce prelungește o agonie secătuitoare; al doilea este cel al vieții intime, epuizată în legături erotice lipsite de șansa adevăratei iubiri, într-un univers sufocant, apăsat de nesiguranță, brutalitate, incomunicare și absurd. Radiografia socială este extrem de dură. Vidul sufletesc, absența idealității, pierderea contactului cu metafizicul, închistarea în interese meschine desfigurează personajele până la monstruos și incită spiritul incriminatoriu al romancierului. Romanul „agoniei fără moarte” este o carte românească, chiar dacă a fost compusă și publicată inițial în franceză. El înfățișează una dintre
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
influența intelectualilor și a activităților de tip academic. Mai importantă decât definirea „adevăratei naturi” a regimurilor de tip sovietic mi se pare legătură stabilită Între prăbușirea lor și incapacitatea de a asigura debușee cadrelor pe care le formaseră, În condițiile absenței unui sector terțiar În economie, În măsură să le absoarbă. Chiar și În țările În care a avut loc o cooptare a forțelor reformatoare, precum Ungaria, aceasta s-a Întâmplat prea târziu și prea puțin, contribuind la nemulțumirea generală și
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
membrilor comitetului central al ȘED au Înregistrat mai multe variabile - vârstă, reprezentare a femeilor, studii, profesii etc. -, dar au puține șanse să depășească rezultatele statisticilor elaborate chiar de serviciile de cadre, statistici care aveau caracter secret. Limită lor principala este absența unei comparații cu alte grupuri de acelasi ordin - În alte țari socialiste - și absența analizelor privind efectele pe care transformările caracteristicilor acestui grup le exercita asupra deciziilor politice. Povestirea vieții: autobiografii și Bildungsromanele cadrelor Diviziunile profunde ale societății germane - nu
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
studii, profesii etc. -, dar au puține șanse să depășească rezultatele statisticilor elaborate chiar de serviciile de cadre, statistici care aveau caracter secret. Limită lor principala este absența unei comparații cu alte grupuri de acelasi ordin - În alte țari socialiste - și absența analizelor privind efectele pe care transformările caracteristicilor acestui grup le exercita asupra deciziilor politice. Povestirea vieții: autobiografii și Bildungsromanele cadrelor Diviziunile profunde ale societății germane - nu doar Între Est și Vest, ci și Între generații sau Între cadrele de partid
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
sau funcția În aparatul de conducere, șefi de catedră etc. Cea mai mare parte dintre profesori puteau fi regasiți printre colaboratorii revistei școlii, Theorie und Praxis (Teorie și Practica). Interviurile și anchetă prin chestionar au completat sau suplinit unele date absențe din arhive, permițând reconstituirea câtorva traiectorii exemplare. Datele biografice ale persoanelor pe care le-am putut intervieva direct (N = 21) au fost completate cu date cu caracter biografic culese din alte surse (dicționare gen Who’s Who, cărți de interviuri
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]