8,468 matches
-
cădeau în curte acolo, deși curte nu era... N. D.: - Severi. M. V.: - ...mai severi..., poate că ideea de ordine era, să zic, mai așezată, mai atent, așa, mai reglementată, dacă se poate spune așa. Exista, într-adevăr, nu spun că acuma nu există, dar în alte forme... Serinela Pintilie: Copiii întreabă de locuință și pentru că existau așa-numitele cartiere muncitorești și Nicolina este unul dintre acestea. Au luat un interviu unei doamne profesoare care a lucrat în Nicolina și care povestea
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
uităm că acum 30 de ani înseamnă o ruptură - cum să zic - de comunicare mult mai amplă decât cea... O mare ruptură de comunicare, în primul rând mai puține mijloace de transport. Nu-nsemna neapărat ca fiecare să aibă mașină; nici acuma nu are fiecare o mașină, ș-atunci, dacă luai repartiția undeva, într-un sat aruncat dincolo de șapte sau trei dealuri, însemna să te proiectezi deodată în - cum să zic - să-ți schimbi felul de viață, să-ndrăznești să faci, să
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
alta. Eu, oricum, am făcut o navetă de doi ani plus un an în învățământul din Iași, am lucrat în învățământul mediu, trei ani era perioada de stagiu, minimă care se-ncheia cu un examen, cum se mai încheie ș-acuma, în fine, după trecerea acestor trei ani... mi-am dat seama că nu voi dori să continui, nu neapărat să lucrez în învățământ, pentru că mi-a plăcut această activitate, cât să fac acest drum uzant, care însemna o navetă zilnică
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
dacă este cazul -. În primul rând, a fost un efort de migra de la un minister într-altul. Sistemul era destul de osificat și nu lăsa omul să se ducă unde dorește decât cu mari eforturi. Deci, noțiunea de detașare există și acuma, dar transferul interministerial era foarte greu de obținut. Ei, am făcut-o cu pronia cerească deasupra, pentru că mi-am imaginat că trebuie să fac acest efort și m-am dus personal la Minister, atunci, c-o cerere, în fine, ș-
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cu Uniunea Sovietică, ...se pregătea să producă niște detalii sau porțiuni dintr-un motor de rachetă și-atunci asta însemna că aveau documentația - asta am aflat-o imediat când am venit la lucru, sigur că era un secret de serviciu, acuma nu mai este, cred că, după atâția ani... și documentația care parvenea era, evident, exclusiv în limba rusă și avea nevoie de un bun cunoscător. Eu eram un foarte bun cunoscător de limbă rusă, mai puțin cunoscător de limbaj de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
traducător, translator și interpret, aveam un program de birou, aveam un program relativ comod, dar în comparație cu cei care munceau în ture. Cred că era, totuși, până la patru, pentru că ziua de vineri era o zi mai scurtă. Încerc să-mi amintesc acuma dacă 22 decembrie a picat vineri..., dar nu-mi amintesc, nu contează acuma, o să-mi amintesc cu altă ocazie... S. P.: - 17 a picat într-o duminică, parcă. M. V.: - 17 a picat într-o duminică... înseamnă că vineri a fost
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
comod, dar în comparație cu cei care munceau în ture. Cred că era, totuși, până la patru, pentru că ziua de vineri era o zi mai scurtă. Încerc să-mi amintesc acuma dacă 22 decembrie a picat vineri..., dar nu-mi amintesc, nu contează acuma, o să-mi amintesc cu altă ocazie... S. P.: - 17 a picat într-o duminică, parcă. M. V.: - 17 a picat într-o duminică... înseamnă că vineri a fost 15 sau 14... S. P.: - 24 a fost duminică, sâmbătă, 23, vineri 22
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
oameni foarte buni. Despre asta, iarăși, v-ar putea spune mai multe doamna căreia aș vrea să vă prezint, la un moment dat. Cred că era variabil, însă, bănuiesc că buni, pentru că era totuși o întreprindere, nu vreau să idealizez acuma, dar era o întreprindere într-o anumită elită, zic eu, pe de altă parte, cred că erau profesioniști de calibru, în toate categoriile, de înaltă categorie și lăcătuși, și tot așa, dar, nu i-am cunoscut personal. N. D.: - Da
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
criză, în care trăiam. N-am să uit, dar astea țin, așa, poate de-un anecdotic, se aniversau zile de naștere, de pildă, întotdeauna, în colectivul în care lucram eu, sărbătorile mari și era..., sărbătorile mari se marcau, prin ceea ce acuma se cheamă - nu știu - activități corporative de... așa... Exista o cultură - să zic - internă, așa, autogenerată, totuși, de solidaritatea. Exista. N. D.: - Cum ați descrie relația cu activistul de partid ? M. V.: - ...da ! N. D.: - Ziceați c-ați fost membru... M. V
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
N. D.: - Ziceați c-ați fost membru... M. V.: - A fost unul dintre primii... Personajul de acolo, pe care-l mai văd pe stradă și cred că mă ține minte... A fost una... eu zic că a fost o relație normală. Acuma, niște ședințe au fost, fără exagerări, trebuiau să fie niște adunări acolo. Sincer, mi-amintesc puțin despre ele, pentru că această perioadă a vieții mele coincide cu, să zic, cu începutul vieții, cu viața de familie, care a eclipsat cumva alte
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
întreprindere, ca lucrător TESA, ca personal TESA, cum se chema, aveai dreptul la trei săptămâni, atunci cred că se lucra și sâmbăta, stați să mă gândesc, am spus eu vineri, dar cred că noi lucram sâmbetele, ce spun eu ? Că acuma săptămâna de lucru e prea scurtă, se lucra sâmbăta, sigur că da, era mai scurtă sâmbăta, totuși și-atunci timpul liber era foarte prețios, cum este el în general, timpul, liber - de asemenea, sigur că voiam să schimb mediul. Să
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mai bine, puteau să fie condiții de muncă mai bune, pentru că era frig, pentru că era umed, pentru că erau niște minime locuri în care oamenii se ascundeau puțin. Adevărul că era foarte, erau multe locuri urâte, urâte în industrialul de atunci. Acuma poate că designul își face loc mai ușor și-o fi făcut loc mai bine... Timpul liber, de regulă, știți ce era ? Era o vacanță, dacă era, încerc să mă gândesc, dacă am fost la mare vreodată ca angajat acolo
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
după care să vă hotărâți dacă rămâneți sau nu rămâneți... Eu când am venit aici, acolo a fost mare mea cotitură, poarta era aia de dincolo - poarta 2 - deci, aici nu era poartă, nu era poartă aici, unde suntem noi acuma, era teren de sport, cu pistă de alergare, cu mini-teren de fotbal, cu teren de volei, cu tot... Multifuncțional... Când ajung la poartă, acolo, și când am văzut, am nimerit într-o pauză de masă, așa, când am văzut muncitorii
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ei. Și în anul II am fost trimis în tabără în Cehoslovacia, în 56, am stat două săptămâni... lângă Karlovy Vary, deci, am fost eu, de la Nicolina și două fete din Copou, de la fosta școală de construcții, care e și-acuma [actualul Colegiu Tehnic „Gh. Asachi” - n. ns. - S.P.]. Mulți la care le-am spus: „- Hai, cum dom’le, ai fost ?” „- Da, dom’le, am fost trimis în tabără, în străinătate!”. Țin minte că m-o chemat directorul și m-o-ntrebat: „- Măi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
tabără în Cehoslovacia... și voi..., cred că vă trece prin cap, noaptea, când doarme să vă duceți c-o foarfecă să-i faceți o cruce-n frunte !” [râde] Mai ales ăia din anul III ! Ce, ăsta, cutare, cutare, să plece acuma... ce să le fac ?! ! I. A.: Erau invidioși ! Ș. B.: - Dar n-aveam să nu-nvăț și să-mi pună nota mică pentru că să nu facă... Bun !... Când am venit din Cehoslovacia, am venit cu o pelerină de ploaie... vă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
examen, nu te duceai și dădeai tu buletinu’ și te-nscriai la liceu [râde]. Era cu examen... S. P.: - Admitere. Ș. B.: - Da, admitere ca la... cu toate că era la seral. Și am făcut la „Alecsandri”, da’ nu la „Alecsandri”, care e acuma aici, lângă Moldova, la ăla care-i unde-i Biblioteca de Medicină, în spatele Sălii „Penicilina”, dacă ții minte. Este acolo o clădire veche, pe care scrie „Alecsandri”, în spatele vechiului „Alecsandri” este și acolo-i liceul vechi. Ș-acolo am făcut
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
să mă duc să mai învăț, mai ales când începeau tezele la materii și spunea: „- Lasă că facem noi. Ce-ai tu de făcut?” „- Păi, zic, cutare, cutare...” „- Lasă că facem noi. Du-te și-nvață !”. Și tot Sfigu, care acuma era, ajunsese inginer șef, se duce și se ia de... o-ntors-o ca la Mărășești și, după ce m-o dus de la vagoane dincolo la locomotive, c-am terminat cu media mare, maximă, acuma îi spune maistrului: „- Da’ ce, măi, ce, vrei
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Du-te și-nvață !”. Și tot Sfigu, care acuma era, ajunsese inginer șef, se duce și se ia de... o-ntors-o ca la Mărășești și, după ce m-o dus de la vagoane dincolo la locomotive, c-am terminat cu media mare, maximă, acuma îi spune maistrului: „- Da’ ce, măi, ce, vrei să te faci popă ?!” Zic: „- Domnu’ inginer-șef, tovarășu’ inginer-șef, da’ dumneavoastră de ce v-ați făcut inginer ? Adică, ce nu-mi dați voie, dacă vreau eu să fac, am să fac
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ați făcut inginer ? Adică, ce nu-mi dați voie, dacă vreau eu să fac, am să fac treabă și aici, și dincolo, știu să muncesc, am muncit, nu mi-e frică de muncă.” „- Bine !” Deci, liceul de la seral, nu știu cum este acuma, era exact ca ăla de la zi: franceză, latină, rusă, tot, toate materiile, exact ca la zi. Singurul lucru care era deosebit de zi, se dădeau temele mai puține... Dar, pe urmă cam știai că, dacă termini liceul, puteai să te duci
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cu alte subiecte și am terminat, ne-o dat proiect, la proiect am primit 10. Proiectul se scria de mână, deci, tu personal dădeai semnătură cum am dat eu aicea, dacă l-ai scris tu, nu cum o fac ei acuma: habar n-au de unde iau proiectele, trec ca gâștele prin apă și nu se udă deloc [râde]... I. A.: - Plagiază. Ș. B.: - Da, da, da ! Luam tema, tu făceai totul și tu îl scriai. Se cerea ca noi, fiind ingineri
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Și din cauza asta nu mi-o pus, n-o vrut să-mi dea nouă la... la examen, cu planșă pusă pe perete, cu explicații, planșele făcute de tine, trase cu tuș de tine, nu se glumea, nu se glumea, efectiv. Acuma, la facultate, ne-o spus profesorii, când ne-am întâlnit cu ei, că tot ne-ntâlnim, din cinci în cinci ani, spuneau că, dacă noi am fi studenți acuma, noi am avea toți zece, pe linie. O zis că acuma
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cu tuș de tine, nu se glumea, nu se glumea, efectiv. Acuma, la facultate, ne-o spus profesorii, când ne-am întâlnit cu ei, că tot ne-ntâlnim, din cinci în cinci ani, spuneau că, dacă noi am fi studenți acuma, noi am avea toți zece, pe linie. O zis că acuma, dacă îi ia calculatorul din mână, la un student, nu știe nici ce-i ăla format A4, A1, să facă o schiță. Deci, el dacă i-o luat din
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Acuma, la facultate, ne-o spus profesorii, când ne-am întâlnit cu ei, că tot ne-ntâlnim, din cinci în cinci ani, spuneau că, dacă noi am fi studenți acuma, noi am avea toți zece, pe linie. O zis că acuma, dacă îi ia calculatorul din mână, la un student, nu știe nici ce-i ăla format A4, A1, să facă o schiță. Deci, el dacă i-o luat din mână calculatorul, el nu știe să se ducă cu hârtia, să
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Pe urmă am făcut armata, la școala de ofițeri în rezervă, la Radna, inginer tancuri și auto... după care, directorul care-o fost, care nu știa de noi - culmea, noi am avut contract cu Nicolina -, deci, contract-contract, cum se face acuma. După ce terminam facultatea, eu habar n-aveam de contractul ăla, l-am pus pe-acasă, prin dulap, l-am găsit întâmplător. După ce terminam facultatea, eram obligat să lucrez înapoi 5 ani de zile, că am uitat să spun, am fost
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
c-a murit... Măi frate, și plec de la ședința operativă de la director, n-ajung bine-n secție, vine domnu' inginer-șef Ionescu. Vine în secție. El dă să facă o ședință cu mine. Zic: „- Tovarășu’ inginer-șef, da’ nu venim acuma de la ședință?! Da’ toată ziua stau numai în ședință ? Da’ când mai am și eu actele, comenzi de dat, numai în ședințe stăm ?” Intră un individ de la Pașcani, vine, trimis de poartă greșit, bineînțeles, că are o comandă la noi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]