8,101 matches
-
armă/ ce fior metafizic ar putea să se nască/ dintr-o înșiruire cuviincioasă de vorbe// nici calde nici reci Revenind la modalitățile prin care poetul se opune alunecării nedorite înspre abis ("Absorbis/ zeul cel trist și însingurat/ mă trage în adâncuri"), să observăm că iubirea îi apare drept cea mai vizibilă dintre toate "săgețile de lumină/ înveninate de muzica mută a substanței". În special majoritatea poemelor din O săgeată îmbrăcată în roșu (Editura Paralela 45, Pitești, 2008) se articulează pe o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este și o solemnă questa identitară, și o complicată aventură a redescoperirii poemului perfect, pierdut odinioară, cu excepția unui distih splendid ("Și-a răstignit vecia în ochiul meu ateu/ Și-i singur, fără mine, în ceruri, Dumnezeu"), Balada petalei de roză (adâncul blasfemiei) din același op recompune, din perspectiva adultului aflat la o vârstă a limitei, portretul unui tânăr din stirpea romantică a marilor revoltați, însetați de cunoașterea totală: "Mă părăsesc iubirile pe rând/ M-am părăsit și eu de ce m-aș
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de patimi, bunăoară, prima apare ca o alteritate demonică, de o frumusețe rafinată, dar veninoasă: "Iisuso, augusta am să te numesc, pentru că mi-ai dat/ viață,/ pentru că tentaculele luminii tale mi s-au strecurat/ în falange/ m-au atras în adâncul unui vârtej de patimi,/ de păcate,/ de miracole,/ de mântuiri./ Miraj/ sau partitură a diavolului/ neprihănire a lanțului/ ferecat la încheietura-mi/ înzidind dimineți lacustre" etc. Cel care îi cade în mreje, călăul (portretizat în ciclul intitulat chiar călăul neființei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aur: în travesti/ (cal; ponei; hipopotam)/ să mă trezească...". Din avalanșa năucitoare de versuri asemănătoare acestor liminare Concluzii la regele Thanatos se încheagă, în orice caz, o mitologie barocă a textului conceput din cuvinte care, odată zămislite, "se preschimbă în/ adâncuri", adâncuri de care scribul este deopotrivă oripilat și fascinat. Captiv, de voie, într-un teritoriu monstruos, el trudește, fără să se sature, la mecanismul de producere a textului care să salveze ființa de propriii demoni, între care cel mai înspăimântător
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în travesti/ (cal; ponei; hipopotam)/ să mă trezească...". Din avalanșa năucitoare de versuri asemănătoare acestor liminare Concluzii la regele Thanatos se încheagă, în orice caz, o mitologie barocă a textului conceput din cuvinte care, odată zămislite, "se preschimbă în/ adâncuri", adâncuri de care scribul este deopotrivă oripilat și fascinat. Captiv, de voie, într-un teritoriu monstruos, el trudește, fără să se sature, la mecanismul de producere a textului care să salveze ființa de propriii demoni, între care cel mai înspăimântător pare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în sugestiile nebănuite pe care ea le oferă pentru înțelegerea societății, pentru istoria mentalităților, pentru istoria civilizației. Aș vrea să subliniez ambivalența stilistică, exactitatea și sugestia, prin care sînt definite miturile politice, aceste construcții fluide și polimorfe ce exprimă mediat adîncul neliniștilor sociale. Astfel încît, în urma lecturii, cititorul rămîne cu întrebări care pot sau nu să găsească răspuns, dar care îi îmbogățesc imaginea lumii în care trăim. Iată una dintre ele: cum de construcția poliției secrete comuniste (Securitatea română, de pildă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
individuale, această autoritate absolută, dar prevăzătoare și în cele din urmă tutelară, extinsă asupra tuturor acelora ce sînt uniți prin aceleași jurăminte și aceleași angajamente, nu răspund, cu toate, la un anume tip de ideal comunitar, întreținut cu încăpățînare în adîncul conștiinței? Răul înțeles ca simplă și exactă inversiune a Binelui, această temă nu se limitează, de fapt, numai la domeniul imaginarului politic. SALVATORUL DE LA LEGENDA LUI PINAY LA MITUL CAPULUI DE AUR Data de 6 martie 1952 nu pare deloc
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
să se rupă stratul mineral pentru a fi eliberate cu toată forța, în toată intensitatea lor. Zguduirile mediului istoric au același rol ca și fisurările tectonice: lor li se datorește această țîșnire impetuoasă a energiilor, pînă atunci subiacente, ieșite din adîncurile imaginarului mitologic. E o constatare cu atît mai neliniștitoare cu cît societățile tehniciste din vremea noastră fac din ce în ce mai mult ca aceste tensiuni ale visului, ce funcționau normal în sistemele politice, să fie evacuate din structurile lor organice, să fie revărsate
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
vocației sale epice. Sunt, în acest sens, câteva scene antologice. Cea care vine imediat în minte e aceea în care bătrânul țăran, udat până la piele de o ploaie repede și caldă de vară, sapă cu o hotărâre ce vine din adâncurile ființei lui șanțul care să apere șura de paie, în timp ce, în altă parte a satului, se pregătesc răsturnări spectaculoase. În îndârjirea cu care el vrea să apere nenorocitele de paie se citește o disperare fără margini, formulată și altfel, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
teritoriu vizitat a unor locuri care sînt pretext pentru a introduce descrierea: dealul în exemplul lui G. Flaubert (un deal ce domină valea"), fereastra hublou la J. Verne ("Aveam, de-o parte și de alta, cîte o fereastră deschisă spre adîncurile neexplorate. Întunecimea salonului făcea ca lumina de afară să fie și mai puternică, iar noi priveam ca și cum cristalurile limpezi din fața noastră ar fi fost geamurile unui acvarium imens" (p. 103). d) metamorfozarea peisajului descris într-un spectacol ce trezește interesul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mîner. Ele umblau și se tîrau pe trupul lui Gilliat. Simțea cum se mutau dintr-un loc în altul aceste apăsări ciudate, care i se păreau a fi niște guri. [6] Deodată, o mare vîscozitate rotundă și turtită ieși din adîncul scobiturii. Era centrul; cele cinci curele porneau dintr-acolo, ca spițele din butucul roții, puteai zări în partea opusă a acestui disc desgustător rădăcina altor trei tentacule care rămăseseră în fundul scobiturii.* Victor Hugo, Oamenii mării, p. 320 Ph. Hamon, definind
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
transreligiosului, adică ceea ce traversează și depășește culturile și religiile. Transculturalul și transreligiosul privesc timpul prezent al transistoriei, care este totodată de domeniul incredibilului și al epifaniei. Atitudinea transculturală și transreligioasă nu este un simplu proiect utopic: ea este înscrisă în adîncurile sufletului nostru. Prin transcultural, care se conjugă cu transreligiosul, războiul civilizațiilor, amenințare tot mai prezentă în vremurile de azi, nu ar mai avea nici o rațiune de a exista. Autonașterea Universului și autonașterea omului sunt inseparabile. Știință și conștiință, cei doi
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
rolul, poate capital, pe care experiența depresivă a jucat-o în elaborarea gîndirii lui Jung și Pauli. Experiența depresivă, ca moarte a sinelui, urmată de o renaștere, poate fi trăită ca o adevărată inițiere, prin profunzimea vertiginoasă a scufundării în adîncul sinelui. Aș îndrăzni chiar să formulez ipoteza că experiența depresivă a deschis vanele imaginarului și afectivității. Aceste experiențe depresive au fost însă asimetrice. Din cîte știu, Lupasco nu a trecut printr-o asemenea experiență. În cazul lui Jung, ea avea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
În fond, Lupasco ne pune o întrebare fundamentală: ce înțelegem prin "da" și prin "nu"? Altfel spus, care e statutul adevărului? Nu e de mirare că scriitorii, precum André Breton, au fost primii sensibili la această interogație ce pătrunde în adîncurile ființei noastre. PENTRU UN DA SAU PENTRU UN NU Nu știm dacă Nathalie Sarraute l-a citit sau nu pe Lupasco. Dar piesa sa Pentru un da sau pentru un nu este un superb exemplu de logică a contradicției în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
către Fierz din 14 ianuarie 1956, in K. V. Laurikainen, op. cit., p. 134. 22 K. V. Laurikainen, op. cit., cap. IX "Quaternity", pp. 125-139. 23 Marie-Louise von Franz, Nombre et temps -Psychologie des profondeurs et physique moderne (Număr și timp. Psihologia adîncurilor și fizica modernă), Paris, La Fontaine de Pierre, 1983. 24 Umberto Eco, op. cit., pp. 55-66. 25 H. Reeves, M. Cazenave, P. Solié, K. Pribram, H.-F. Etter et M.-L. von Franz, La synchronicité, l'âme et la science. Existe-t-il
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
țările europene să nu mai apară ca niște jefuitori. Însă nu eram încă nici pro Europa. De ce să fii european, de vreme ce trăim în zilele noastre într-un spațiu-timp planetar cît se poate de restrîns? După 1970 însă, se petrecea în adîncul meu o trezire lentă și inconștientă cu privire la Europa. Și în vreme ce Europa încetase a mai fi în ochii mei un simbol al imperialismului, vedeam din ce în ce mai clar că devenise ea însăși miza și victima noilor imperialisme; cel al Statelor Unite, hegemonic, dar silit
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
s land între trecut și viitor, prin însuși faptul că își recuperează deopotrivă trecutul pe care l-a lăsat totuși în urmă și viitorul încă nedefinit. Ba mai mult chiar, asistăm la descompunerea acestui totalitarism atît de vechi și de adînc înrădăcinat care a marcat și modelat secolul al XX-lea, fără ca viitorul mileniului al treilea să poată încă să se contureze, și iată-ne astfel trăind un an zero planetar în care viitorul, în momentul în care scriu aceste cuvinte
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
toate orașele europene, și totuși aici se regăsește întreaga Europă sub formă microcosmică: mănăstirile romane, da Vinci, Rembrandt, operele, dirijorii, vinurile, pizza, croissant-ul, suvlaki-ul, gulașul... Într-o zi am avut senzația năucitoare că dacă Europa s-ar scufunda în adîncuri asemenea Atlantidei, nici o fărîmă din comorile sale culturale nu s-ar pierde. Mai mult, America se europenizează în același ritm în care se americanizează Europa, și este de așteptat ca diferența dintre ele să se estompeze progresiv. Ce rămîne așadar
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în viață de o memorie comună, de norme și reguli comune. Comunitatea unei națiuni se nutrește dintr-un trecut îndelungat și bogat de experiențe, încercări, suferințe, bucurii, înfrîngeri, biruințe, glorie, care sînt integrate la fiecare generație, în fiecare individ, în adîncul sinelui său, de către familie și școală. Ea își are propriul cult al eroilor și martirilor, reînviat cu ocazia aniversărilor și comemorărilor. Cel mai adesea identitatea comună s-a sudat prin amenințarea seculară a cotropirii și s-a cristalizat în rezistența
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ea să se înrădăcineze în zonele profunde ale gîndirii noastre, ale simțirii noastre, ale ființei noastre. Ca întotdeauna, decizia nu-i va reveni niciodată conștiinței singure. Ca întotdeauna, la un moment dat și imprevizibil, întîlnirea dintre impulsurile inconștiente venite din adîncuri și revelațiile conștiinței este cea care operează gestațiile definitive. Am arătat deja că impulsurile infra-naționale și impulsurile supranaționale ar putea, ar trebui să ajungă la sinergie. Cum spunea Denis de Rougemont, "ecologie, regiune, Europă federată, același viitor"32. Ne aflăm
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cu toate mizeriile și vicisitudinile ce o grevează, căci istoria rămâne o condiție indispensabilă a cunoașterii de sine. Dacă poporul român trăiește acum ceasul adevărului, cu atât mai mult se cade ca un istoric să-i definească mișcarea, semnificația. Din adâncul duratei, el caută să identifice anume acele repere susceptibile să pună la îndemâna omului de azi, încă buimac după atâta letargie, solide puncte de sprijin, elemente de orientare. Programul formulat în grabă de Consiliul Frontului Salvării Naționale e un bun început
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
dacă n-am spune că în căutările lui disperate Eminescu punea accentul, firesc, pe renovația morală, preconizată astfel în Geniu pustiu: "Schimbați opiniunea publică, dați-i o altă direcțiune, răscoliți, răscoliți geniul național, spiritul propriu și caracteristic al poporului, din adâncurile în care doarme; faceți o uriașă reacțiune morală, o revoluție de idei..." A crea un spirit public, o societate civilă, care să-și exprime voința la toate nivelele, în orice împrejurare, e un fapt pe cale de a se împlini. Umbra
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a bloca virtuale solidarități și a stăpâni mai lesne. Dezbinarea națională și socială a fost norma de conduită a trecutului regim, una ale cărei efecte se resimt încă dramatic în anumite zone ale țării. O veche zicală ne previne, din adâncul istoriei, că cine seamănă vânt, culege furtună! Ne găsim într-un moment când soluții mereu amânate se cer puse fără întârziere pe tapet, discutate, cernute, aplicate în spiritul ideilor curente azi în lumea civilizată și al acelei fraternități pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
presa mai evocă unele mărturii, adesea deconcertante, pe când discursul oficial asupra schimbărilor survenite e tot mai schematic și mai inconsistent. Se rescrie febril istoria. Atât de rapid se trece de la o pagină la alta? E așa de scurtă aducerea-noastră-aminte? Din adâncul memoriei fără nume străbate ideea că nici o ispravă nu scapă de eroziunea implacabilă a timpului, că totul cade până la urmă în hăul uitării. Totul, și atât de curând! S-a putut vedea, în răstimpul din Decembrie până acum, că noua
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
el obligă la o lectură atentă a faptelor, una care să fie luminată, după expresia istoricului însuși, de o "filosofie" a devenirii. Dincolo de aparențe derutante, el descoperea în pașoptismul nostru realizarea unui principiu de "dreptate și frăție" ce venea din adâncul istoriei. Citind Mersul revoluției în istoria românilor, înțelegem mai bine că autorul dădea o replică celor înclinați să-și adjudece, elitar sau conspirativ, meritele ei. Ca și acum, exista tendința de a nu recunoaște în popor decât supunere oarbă, indiferență
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]