10,749 matches
-
masa regală locul ce-i este rezervat lui, regelui Macbeth. Care vers, ce cuvânt poate completa cu ceva frumusețea unei astfel de exprimări? Este strigătul inimii, și strigătul inimii nu admite inversiunea 87. Oare pentru că face parte dintr-un alexandrin admirăm noi ceva de genul: Soyons amis, Cinna (Să fim prieteni, Cinna) ; sau vorba Hermionei către Oreste: Qui te l'a dit? (Cine ți-a spus asta?) Remarcați că sunt necesare exact cuvintele acelea și nu altele. (...) în genul dramatic scenele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatrului (1905)19, retrasează istoria artei de la origini până în secolul al XX-lea, realismul reprezintă o cădere. Arta, investită în Antichitate cu grava maiestate a hieratismului, a decăzut, după părerea lui, începând cu Renașterea, în mediocra trivialitate a realismului. Îl admiră pe Shakespeare datorită faptului că prezența spectrelor, în mai multe din piesele sale, interzice de la bun început orice figurație realistă. Cu privire la spectrul din Hamlet, scrie: Este materializarea momentană a Forțelor invizibile care domină orice acțiune, și mai este cererea formulată
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
viață, ea nu este decât un simbol. Utilizarea ei permite evacuarea emoției brute, declanșată de prezența carnală a actorului, în care nu are încredere. Orice emoție, nemediatizată, iese din domeniul artei. Craig dă ca exemplu arta egipteană, pe care o admiră în mod deosebit, în care nu transpar niciodată sentimentele artistului. "Arta egipteană ne arată din plin cât de mult își interzicea artistul exprimarea oricărui sentiment personal în opera lui. Priviți sculpturile egiptene: ochii lor impasibili își vor păstra secretul până la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
său "Despre teatrul balinez", realizează în ochii săi acel "Teatru pur". Autorul este eliminat aici spre câștigul regizorului scenic care, promovat la rangul de ordonator magic, creează "un nou limbaj fizic pe bază de semne și nu de cuvinte". El admiră "acești actori cu rochiile lor geometrice (care) par niște hieroglife însuflețite". "Metafizica gesturilor lor" de o precizie absolut matematică, îl fascinează: Totul la ei este reglat astfel, impersonal, niciun joc al mușchilor, nicio clipire din ochi care să nu pară
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care succesul său a suscitat-o la alți autori dramatici italieni. Cea de-a treia parte este consacrată povestirii vieții sale în Franța, din 1762 până la moarte, și raporturilor sale cu Comedianții Italieni la Paris. 55 Dacă romanticii germani îl admiră, în ciuda conservatorismului său, pe Gozzi, acest lucru se datorează feeriei care îi scaldă teatrul. Lessing și Goethe, după călătoria lor în Italia, îi fac elogiul. Goethe îi aduce omagiu făcându-l să figureze în Wilhem Meister. Schiller adaptează Turandot, Hoffmann
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decent și umil are doar scopul înveselirii narațiunii și nu o funcționalitate satirică. Nenumărate pasaje disculpă, de altfel, personajele, explicând discrepanțele dintre ceea ce sunt și ceea ce ar trebui să fie: Pe călugăr, ca și pe poet nu poți să-l admiri și să-l respecți decât numai atunci când ți-l făurești în închipuire. Apropiindu-te de el n-ai să mai vezi un "înger" în trup, care se hrănește mai mult cu cuvântul lui Dumnezeu, ci un biet om asudând "pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
venit [...] în cetatea sfântă"105 a filosofiei, Mihnea Băiatu trece prin numeroase aventuri nocturne caragialești, unele mult asemănătoare pățaniei lui Rică Venturiano. Astfel, întâmplările corespunzătoare episodului derulat în timp ce Băiatu era îndrăgitul chiriaș al grefierului Nisipoiu, care îl acceptă și îl admiră și pe considerentul că "e d-ai noștri", ar putea fi departajate în actele unei veritabile comedii ale cărei situații și personaje amintesc de lumea lui Caragiale. La fel ca intrigantul Lache din Amici sau ca amatorii de picanterii din
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
i se neagă rolul de principal instrument al comunicării, prin "calmul imperturbabil" cu care este performată, prin senzația universului închis în care se mișcă ciclic automate programate deficitar, schița Căldură mare rămâne piesa caragialiană cea mai apropiată de literatura absurdului. Admirată de Eugen Ionescu, această tragi-comedie a cuvântului s-a constituit într-un pattern recognoscibil în conglomeratul reprezentărilor literare ale absurdului său. 5.6. De la absurd, la comic Așa cum reiese din cele spuse până aici, se poate susține că, mai ales
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
populară" (în introducerea la "Contribuții la critica economiei politice")294, Gilbert Durand se întreabă retoric "oare de ce Karl Marx și-a lăsat să crească o barbă atât de stufoasă, cea mai frumoasă barbă din istoria modernă? Pur și simplu pentru că admira un bust grec al lui Jupiter (al cărui mulaj se afla, la Londra, în anticamera biroului său), Marx proiectându-se în figura unui Olimpian fondator de timpuri noi."295 De fapt, începând cu Marx, se poate observa flagranta manipulare a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
surselor de informație despre URSS, Hergé se inspirase din volumul Moscou sans doiles al lui M. Douillet, fostul consul al Belgiei la Rostov. În acest album, Tintin demască șarada sovietică, arătând că uzinele care funcționează la capacitate maximă, atât de admirate de către comuniștii englezi, sunt falsuri, că alegerile sunt forțate, că pâinea se împarte doar celor care se declară comuniști, că puținul grâu produs este exportat pentru a sprijini propaganda, că un bolșevic are un plan de a arunca în aer
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
adulmecă dincotro bate vântul, își rânjește colții mari, cu ochii arzători și cu limba setoasă. Privirea aceea sălbatică străbate dincolo de codri, spre zare. În neclintirea lui, animalul cu statura-i vânjoasă și viguroasă, este măreț... nu poți sa nu-l admiri. Sfiala față de oameni, înrădăcinată milenar în specia lui, teama nedefinită de inexplicabila superioritate a omului, de firea acestuia cu totul streină animalului, îl oprește totuși... Astfel, se redeschidea acea prăpastie datorită căreia rațiunea umană ține la distanță forța animalică. Nu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vor înviora și vor arăta bine, nu obosite din cauza fusului orar. Rochiile alea ale domnișoarelor de onoare - îmi place cum se asortează cu panglica de la rochia ta - sunt și ele făcute de Vera Wang? Nieve dădu iarăși din cap. —O admir tare mult, oftă Lorelei. E creatoarea mea preferată. Dacă mă mărit, și eu vreau să-mi fac rochia la ea. Te cred, spuse Nieve. A mea e fantastică. Închise ochii gândindu-se la rochia ei de nuntă nemaipomenită. De bun-gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
din umeri Nieve. Sigur că nu mă prea simt norocoasă chiar acum, cu toate câte mi s-au întâmplat, dar știu că sunt norocoasă că-l am. Aseară a fost fantastic... —E foarte mândru de tine, o întrerupse Darcey. Îți admiră energia. — Păi, oftă Nieve, nu prea știu câtă energie mai am, la drept vorbind. Nimeni nu poate urca un munte de o mie de ori. Da, dar pun pariu că mai poți să încerci o dată. Poate, zise Nieve. Dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pălăvrăgind cu ei și învoindu-se că nu exista un loc mai frumos pe lume și că starul, nu tocmai în floarea vârstei, avea mare noroc să poată locui acolo; că avea dreptate vrând să își petreacă timpul mai degrabă admirând peisajul decât în turneu cu trupa. Și pentru că a doua zi era vineri, se hotărî să nu se întoarcă imediat în atmosfera răcoroasă din Edinburgh, ci să se răsfețe un weekend întreg într-unul din orașele ei preferate din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
un cal. Sburătorul din poveste va avea identitate, Consecvent cu mine însumi te voi implora, zburând, Timpul ne va da, iubito, gramul de eternitate Și-am să te iubesc asiduu, răsărind și înserând. Toți vecinii strânși la crâșmă ne vor admira plecarea, Cu un vin de buturugă vom semna un ultim zvon, Nimeni nu va înțelege graba noastră și chemarea, Doar un preot o să plângă, printre psalmi, într-un amvon. Cristian Lisandru Ca o femeie despletită, neliniștea... 94 Am să scot
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
bun, ne iubește, ne hrănește, ne iartă cu o condiție, să nu mai repetăm greșelile și să ne căim pentru ele. El de toate ne dăruiește. Pe mine mă uimește bunătatea Lui. Și cum spuneam multe erau de văzut și admirat în acea mănăstire. Parcă se numește Varlaam! Așa am reținut eu. Și dupa ce mai facusem poze în curtea mănăstirii Varlaam, am început a coborâ treptele către autocar. Dar dupa câte văzusem acolo și ne rugasem, acum la coborâre eram
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
către alții(soții)...Și cugetând câte am văzut acolo și viată din România atât de...(plâns), poate se va mai schimba ceva în bine, asta vrea și Dumnezeu, bine să fie pentru toți. După ce am mai vizitat mănăstirea și împrejurimile, admirăm natura care este îmbrăcată în haina ei de sărbătoare, o prea frumoasă haină lucrată de Dumnezeu. De acum era spre seară și ne retragem să ne cazăm. Pelerinajul nostru era spre sfârșite. Noi parcă eram alții încărcați duhovnicește și o
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
Au ceva în ele și prin asta se arată bunătatea Sfântului. Ca să-L slăvim pe Dumnezeu, pentru toate, că e grija Lui Dumnezeu. El hrănește toată lumea din roadele pământului. El o ține. După ce ne închinasem, ne cumpărasem câteva mici amintiri. Admirăm biserica, Mănăstirea și tot ce se poate vedea cu ochii trupesti, dar și cu ochii sufletești. Apoi ieșim, îndreptându-ne spre autocar. Ne continuăm drumul oprindu-ne la o altă Mănăstire, a Cuvioasei Parascheva, care era oarbă. Se spune că
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
priveau preotul și icoanele. Dacă aveau de întrebat ceva, în șoaptă sau semne ne înțelegeam. Dacă oboseau stăteau în genunchi lângă mamă și nu deranja pe nimeni, nici nu se simțea că sunt 3 copilași în Biserică. Știu ca-i admirau cei maturi și paraclisierul le spunea cei trei crai au venit, și îi lua la tras clopotele. Atunci eram o mamă fericită, că copii mă ascultau, învățau bine, erau primi la scoală, așa le ajută Dumnezeu. Pe atunci copii nu
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
leu de sub covoraș, punându-l ca Într-un leagăn În poala sa de mărimea unei canapele. Puiul a clipit somnoros, de-abia mișcându-se În timp ce stăpânul său Îl mângâia pe cap și Îi prindea urechile Între degete, părând că Își admiră propriul copil. — Ca să vezi, zise el. Nu stă În umbra nimănui, nu e protejatul nimănui și nu Îi e teamă să spună ce gândește. Aceasta este marea virtute a independenței. Nu există nici un motiv pe lumea asta pentru care acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să vâslesc În barcă, mi-ar plăcea să știu dacă sunt spărturi În ea. Asta e diferența dintre mine și un polițist obișnuit. El nu are cum să Întrebe de ce, eu da. Este privilegiul independenței. Goering dădu aprobator din cap: — Admir vorba dreaptă, fără ocolișuri. Eu nu zic doar că o să fac ceva, ci o fac și o fac cum trebuie. Nu cred că are rost să te angajez dacă nu am Încredere deplină În tine. Dar trebuie să Înțelegi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
meu. Voi, băieți, ați cam Început să vă leneviți, i-am zis scoțând actele de identitate. Mi le smulse ca să le examineze. — De ce te tot Învârți pe aici? — Mă Învârtesc? Cine se Învârtește? i-am zis. M-am oprit ca să admir arhitectura. — De ce te uitai la ofițerii ăia care au coborât din mașină? — Nu mă uitam la ofițeri, mă uitam la fată. Îmi plac la nebunie femeile În uniformă. — Șterge-o de aici, Îmi zise el dându-mi Înapoi actele. Germanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
întrebarea care-i chinuia gândurile, în timp ce străbătea poteca știută, care-i purta pașii spre ogorul proaspăt arat. De câte ori nu trecuse de Movilă, ridicată, pesemne de străjerii lui Ștefan cel Mare, pentru înștiințarea, cu ajutorul focurilor, de venirea cotropitorilor? De câte ori n-a admirat, în nopțile cu lună, stelele, răsucind cosițele vreunei fetișcane sau scăldându-se în apa bălților? Se simțea stingher. Nu mai umblase de unul singur, de când taică-su, Neculai, îl adusese, într-o zi friguroasă de aprilie, să are bucata de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
noi nu reușim după atâtea secole: s-o privim fără să ne cutremurăm. Statuia a fost dusă la Universitatea din Ciudad de Mexico și așezată alături de copiile unor statui grecești. Lângă Afroditele obișnuite numai cu plaje pe care să-și admire trupul, Coatlicue inspira cu siguranță și mai multă teroare. Ceea ce i-a determinat pe profesorii Universității să se întrebe dacă nu era mai bine ca un asemenea coșmar de piatră să stea la câțiva metri sub pământ. Ei au hotărât
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și eu mă gândesc în gândul meu că n-am mai fost la mănăstire din vacanța de Paști, Ți-e dor să te întorci acolo? el mă întreabă, Da! bătându-mă ușor pe umeri, uimit eu de precizia mișcărilor sale, admirându-l tot mai mult pentru acest simț al lui de a vedea fără să vadă, de parcă vederea lui numai s-ar fi risipit în alte părți ale corpului, făcându-l să vadă cu trupul, aproape convins că va reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]