7,843 matches
-
loc lui Apollo, zeul sănătății, al frumuseții și încrederii în viață. Iată cum prezintă Homer acest leagăn al civilizației (2700 - 1200 î.Chr.) din Creta: Această Cretă, premisă și ilustrare a civilizației și culturii grecești, cunoaște maximum de dezvoltare și afirmare pe la 1600 (î.Chr.). Din nou cucerită de Ahei, ea, care dăduse vestita ceramică minoică se pare și roata — preluată de la alte popoare, Creta orașelor înfloritoare, e transformată de învingători, în ruine. Dar spiritul ei creator e preluat de întreaga
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Erasistrat n-au salvat metoda experimentală a maeștrilor, și nici concepția unității organismului uman susținută de Hippocrat. Medicii Alexandriei s-au împrăștiat spre toate punctele cardinale, cei mai mulți fiind atrași de Roma Cezarilor, de perspectiva condițiilor strălucitoare care să le faciliteze afirmarea, Astfel au procedat Asklepiades, Soranos, Rufus din Efes și mulți alți clinicieni care vor fi urmați de renumitul Galen experimentalistul. MEDICINA ROMANĂ Marțial Spațiul italic, este un teritoriu pe trei părți păzit de ape și-n nord apărat de munți
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
prin disecție ca și de tiparul cu litere mobile, realizat de olandezul Coster (1423) și de Johan Gutenberg (1445). Această din urmă invenție a deschis noi perspective învățământului prin dezvoltarea bibliotecilor, emanciparea spiritului renascentist care-și mărește astfel capacitatea de afirmare și difuzare. Accesul limbilor naționale la cultură și a științelor la o mai largă și rapidă difuzare a devenit realitate în toate țările europene. Numele lui Galileo Galilei, Copernic se răspândesc în Europa ca și al marilor medici filosofi precum
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în practica medicală astăzi și în curiozitatea individuală: termometru, cântar, tensiometru în casă. Spiritul Renașterii și al sec. XVII este ilustrat și de atoateștiutorul Théophraste Renaudot (1586 - 1653). Liber în gândire, sensibil la nou, plin de energie și dorință de afirmare, medicul Renaudot este și istoriograf și jurnalist. Făcuse studii la Montpellier și își însușise spiritul novator al acestei universități, care ca și cea din Salerno, prefigura spiritul Renașterii. El susține folosirea medicamentelor chimice ca antimoniul, înființează publicația La Gazette sistematizată
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
De viribus electricitatis in motu musculari (Despre puterea electricității în mișcarea mușchilor). În 1792, Volta demonstrează electrostimularea fiziologică. Până la descoperirea legilor fundamentale ale electricității și electromagnetismului, medicina fructifică bioelectricitatea și electroterapia. însă electrofiziologia se va contura în secolul următor. Aceeași afirmare o va avea și fotometria cu filtre, diafragme, adaptând la microscoape lentilele cromatice, folosite la lunete și realizate în 1757. Biofizica, asemenea biochimiei, se va constitui ca știință tot în sec. al XIX lea. Cu cât relațiile medicinei cu filosofia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Coeziunea fiziologie- patologie într-un tot funcțional este dublată de metodologia anatomo-clinică, edificată pe observația directă și pe experiment. În această integrare a învățământului medical cu cercetarea și terapia, medicina face progrese considerabile, Franța devenind centru de polarizare, formare și afirmare a atâtor mari medici europeni și de pe alte continente. Cultura franceză migrează, iar limba franceză devine limbă internațională în care se poate învăța și exprima orice teorie, fără aviz clerical, amprenta spiritului creștin existând în însuși umanismul acestui complex progres
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
descoperirile lui Cl. Bernard. Problematica metabolismului, a echilibrului nutrițional și azi e cercetată cu atenția reclamată de creșterea enormă a numărului supraponderalilor. De altfel sec. XX va fi numit al proteinelor, enzimelor, vitaminelor. Louis Pasteur (1822 - 1895) înseamnă înainte de orice afirmarea microbiologiei. Pasteur concretizează demonstrativ intuiții, profeții. Geniul său și microscoapele sale dezvăluie lumii o altă lume, nevăzută. Pasteur se formează ca chimist pe lângă Jean Baptiste Dumas (1800 - 1884). Mai întâi descoperă cristalele care deviază lumina. Ajunge decan al Facultății din
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
clorură de etil și eter. Abia în 1934, John Silas Lundy (Chicago), folosește soluția barbituricelor. în 1905 se realizează primele anestezii rahidiene cu procaină. Anestezia endotraheală sub intubație (1909 - 1912) a deschis calea chirurgiei toracice. Secolul XX este și al afirmării de mari chirurgi. în toate țările, medicii. biologii, biochimiștii oferă sprijinul lor. Cele două războaie mondiale au creat o nouă situație chirurgiei. Anesteziologia devine disciplină medicală, știință cu obiect și metode noi pre și postoperatorii pe bază de aparatură electronică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Între protagoniști se remarcă elevii săi I. Nițescu și D. Călugăreanu din Cluj, Vasile Rășcanu la Iași, care a efectuat cercetări în fiziologia neuromusculară (oboseală și efort). A avut importante contribuții în construirea clinicilor din cadrul Spitalului Sf. Spiridon și la afirmarea învățământului medical ieșean. Cercetări în fiziologia nutriției fac la București N. Paulescu și la Iași J. Nițulescu, cercetător și al acțiunii patogene a dezechilibrelor metabolice. Acesta a dezvoltat fiziopatologia ieșeană denumită inițial patologie generală. Colaborator al lui C. V. McCollum beneficiar
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
implicate medicinei moderne și cu care studentul indiferent de specializarea medicală, trebuie să fie familiarizat. El trebuie să se inițieze și în funcționarea aparaturii care a invadat spitalele, laboratoarele, cabinetele de cercetare pentru asistența bolnavilor, creșterea competenței medicilor și în afirmarea progresului, care trebuie mai întâi să se reflecte în sănătatea oamenilor. Programul „Sănătate pentru toți în anul 2000“ se edifică (1991) pe cele 8 principii stabilite la Alma-Ata (1978) și difuzate în toată lumea ca să fie transpuse în concret. Acestea sunt
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
perioada tinereții sau a adolescenței târzii au rezolvat problema în proporție mai mare. Ei sunt capabili de gândire abstractă, de analiza critică a doctrinelor filosofice și politice și câteodată, de elaborarea unor teorii proprii care să reformeze societatea. II.7 Afirmarea personalității la adolescenți Traiectoria construcției personalității nu este lină, fără contradicții, ci cunoaște momente de puseu, de stagnare și chiar de discontinuitate. În această construcție există etape critice, manifestate prin puternice contradicții interne. O astfel de etapă critică, poate cea
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
și alți autori, un intens proces de autoanaliză și autoevaluare, de raportare la un ideal de viață și de integrare socială. Precumpănitor în această etapă este, cum subliniază și Erikson (1959), sentimentul identității, mai ales acela al personalitate și la afirmarea și integrarea lui profesională și socială. De aceea, în adolescență dezvoltarea psihică cunoaște cea mai amplă dinamică. Personalitatea este, în această etapă de vârstă, „în linii mari constituită (atenție, în linii mari, deci nu în totalitate, nu integral), ea dispunând
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
este perioada când individul pare intens preocupat de cunoașterea cât mai detaliată a propriilor posibilități pentru a se încadra adecvat în viața profesională și socială. Ea constituie vârsta ce se caracterizează prin cristalizarea intereselor profesionale, dobândirea independenței și autonomiei personale, afirmarea puternică a valorii proprii. O altă transformare profundă pe care o suferă individul aflat la vârsta adolescenței o reprezintă afirmarea personalității. Întrebarea pe care apare cel mai des este Cine sunt eu? Pentru a răspunde la ea este nevoie de
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
în viața profesională și socială. Ea constituie vârsta ce se caracterizează prin cristalizarea intereselor profesionale, dobândirea independenței și autonomiei personale, afirmarea puternică a valorii proprii. O altă transformare profundă pe care o suferă individul aflat la vârsta adolescenței o reprezintă afirmarea personalității. Întrebarea pe care apare cel mai des este Cine sunt eu? Pentru a răspunde la ea este nevoie de un proces de căutare a identității pentru a descoperi unicitatea fiecărui individ, setul său particular de atitudini, credințe, abilități. Întrebarea
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
p. 327) Răspunsurile adulților la aceste comportamente îi fac pe adolescenți să se gândească la propria lor identitate, la relațiile pe care le formează cu adulții, la rolurile pe care le au de îndeplinit în societate. Un loc central în afirmarea personalității adolescenților îl are motivația. Aceasta influențează atât acțiunile spontane, cât și pe cele voluntare. La această etapă de vârstă se vorbește despre interese superioare, care sunt o formă specifică a motivației (I. Dumitrescu, 1980, p. 211). Interesele constituie orientarea
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
săvârșite de adolescenți, acestea au fost ierarhizate astfel: 1. Este frumos să faci o faptă morală; 2. Dă satisfacții personale; 3. Dă satisfacție profesorilor; 4. Este o datorie socială; 5. Altfel voi suporta consecințe negative; 6. Este o formă de afirmare a personalității; 7. Este o tradiție în scoală, în familie. Concluzia care rezultă este că tendința de afirmare a personalității se manifestă chiar și în motivarea faptelor morale. II. 8 Dificultatea activității educative cu adolescenții Într-o lucrare publicată în
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
satisfacții personale; 3. Dă satisfacție profesorilor; 4. Este o datorie socială; 5. Altfel voi suporta consecințe negative; 6. Este o formă de afirmare a personalității; 7. Este o tradiție în scoală, în familie. Concluzia care rezultă este că tendința de afirmare a personalității se manifestă chiar și în motivarea faptelor morale. II. 8 Dificultatea activității educative cu adolescenții Într-o lucrare publicată în 1975, I. Dumitrescu și N. Andrei prezintă câteva repere, originale, am putea spune, privind orientarea activității educative cu
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
să fie conștient că toate acțiunile, atitudinile sale se au ecou pozitiv sau negativ asupra elevilor, a conduitei acestora. Dacă elevii sunt adolescenți, responsabilitatea profesorului este cu atât mai mare. II.8.2 Însoțire, nu tutelare Din cauza pronunțatei tendințe de afirmare a personalității, adolescența este vârsta la care educația este cel mai greu acceptată. Pentru „acceptarea” ei adolescenții au nevoie să găsească educatori pe măsura așteptărilor lor: „să impresioneze printr-un larg orizont de cunoștințe și o conduită ireproșabilă nu numai
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
și împărțirea componențelor, la recunoașterea și la apărarea drepturilor celuilalt, ca și la ajutorul reciproc (P. Dasen, C. Perregaux, M. Rey, 1999, p. 185). Dar cum se ajunge de la solidaritate la autonomie? Puntea de legătură este interculturalitatea. „Autonomia nu însemnă afirmarea zgomotoasă a sinelui. Ea înseamnă aptitudinea interioară a individului de a căuta un sens vieții sale. Orice societate depinde, atât în ceea ce privește existența cât și dezvoltarea sa de un echilibru între afirmarea de sine a individului și interesul colectiv. Realizarea acestui
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
autonomie? Puntea de legătură este interculturalitatea. „Autonomia nu însemnă afirmarea zgomotoasă a sinelui. Ea înseamnă aptitudinea interioară a individului de a căuta un sens vieții sale. Orice societate depinde, atât în ceea ce privește existența cât și dezvoltarea sa de un echilibru între afirmarea de sine a individului și interesul colectiv. Realizarea acestui echilibru duce la o cunoștință crescută a libertății interioare și constituie baza unui sentiment de identitate și de respect de sine, de respect al celuilalt“ ( B. Bettelheim apud C. Liesse, 2000
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
iar Învățarea devine o experiență atrăgătoare pentru fiecare elev. În general, principalele riscuri pentru Învățare pot fi sintetizate sumar prin: lipsa Încrederii În sine (trebuie notat că lipsa siguranței de sine se manifestă deseori complex, prin comportamente exagerate, care Încearcă afirmarea violentă a punctelor de vedere pentru a balansa inconștient lipsa de Încredere În propriile forțe); slaba motivație („Nu are rost să Învaț.”, „La ce mă ajută să Învaț asta?” sau „De ce Îmi bat capul?”); abordări educaționale greșite (disciplinarea elevului, care
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina TABACU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2152]
-
că orice femeie ar putea să-și cultive abilități de curtezană, să-și valorifice farmecul prin inteligență și spirit, să-și valorizeze puterea de seducție și astfel să creeze, în beneficiul propriu și al altora, un decor stimulativ de exprimare, afirmare, consacrare. Periplu în lumea curtezanelor și a pseudocurtezanelor Componentă esențială a vieții, sexualitatea determină conservarea și reproducerea ființelor, perpetuarea vieții, exprimarea trebuinței de comunicare intimă ce poate deveni scop în sine dar și mobilul unor trăiri transbiologice și transpsihice spirituale
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lui), explicația acestei realități. Miturile, aceste construcții spirituale, înfățișează sacralitatea absolută; ele sunt revelări ale misterului, după Lucian Blaga. Miturile sacralizează crearea și evoluția universului, timpul și spațiul, apariția divinităților și faptele lor, sacralizează evenimentele cosmice, naturale, apariția, evoluția și afirmarea omului. Acestuia îi oferă trasee sacralizate de existență, modele de exprimare a conduitei prin iubire, credință, onoare, curaj, eroism, fidelitate, dar și prin ură, gelozie, răzbunare. Conduitele umane sunt impregnate de sexualitate. Sexualitatea este sacralizată în mituri, prin construțiile cosmogonice
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dobândirea averilor, înființarea instituțiilor profitabile; politice: influențarea deciziilor în avantajul propriu și al celor apropiați, cucerirea pozițiilor politice pentru sine, pentru descendenți și alte rude, subminarea pozițiilor politice ale rivalilor, acordarea favorurilor prin funcții politice și administrative dorite; culturale: sprijinirea afirmării talentelor, întărirea prestigiului oamenilor de cultură, crearea instituțiilor de cultură (temple, biserici, școli); filantropice- caritabile: construirea spitalelor, azilurilor, orfelinatelor, ajutorarea nevoiașilor. Curtezanele sunt femei libertine, întreținute care își valorifică calitățile fizice, psihice, sexuale, în mod selectiv, cu sau fără implicare
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a ales ca soț pe Charles-Guillaume Lenormant d'Etiolle, inteligent, cult, om de afaceri, și cei doi s-au căsătorit în 1741, ea având douăzeci de ani. Din căsătoria lor au rezultat doi copii, a supraviețuit o fetiță, Alexandrine. Cum afirmarea era posibilă prin frecventarea saloanelor pariziene, doamna d'Etiolle a ajuns în aceste medii cu strălucite prezențe politice și artistice. Așa i-a cunoscut pe: Fontenelle, Montesquieu, Marivaux, Diderot, D'Alembert, Helvétius, Buffon, Voltaire care o slăvea în versuri și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]