28,520 matches
-
mă lăsau să trăiesc și puțin mi-a păsat că, unora, aceste virtuți li s-au părut mai degrabă vicii. Încât destul de repede povestea a început să-mi placă. Devenisem în azil "cineva", am înțeles asta din o mie de amănunte. Mi s-a rezervat o masă la cantină, iar portarul mă saluta cu și mai mult respect. Când m-a prins singur, mi-a mărturisit, roșindu-se, că ar fi vrut să-i vorbesc Bătrânului despre el. Nu cerea să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un roman polițist pe care să-l citesc. N-am mai citit romane polițiste din copilărie. Acum mă feresc. Mi-e frică să nu fiu văzut de cineva. Chiar și funcționarii hotelului mă spionează. Știu că pot vinde curioșilor diverse amănunte despre viața mea intimă. Și, sigur, s-ar răspândi imediat zvonul: "Vai, ai auzit, citește romane polițiste! Nu-mi închipuiam. Îl credeam artist serios. Ce să faci, dragă, nici măcar geniile nu mai seamănă cu geniile de altădată. Lumea e în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un gust bun. "Ce rele sânt de ce oare?" m-am întrebat. Mă preocupa în continuare cine tăiase smochinul și deodată am auzit pe cineva tușind în spatele meu. M-am întors, era Francisc, încălțat cu pantofi de pânză (ce ciudate sânt amănuntele într-un vis). Vroia să închidă ușa. Am făcut un pas înainte, am intrat în sala cu oglinzi și m-am oprit. Bătrânul era acolo. Nu mă vedea. Stătea cu spatele la mine. Însă îi zăream fața în oglinzi și m-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
iar această ură mă lega, de fapt, ca un fel de dragoste de ei. Mopsul și Dominic vârau uneori capul pe ușă, îmi aruncau priviri iscoditoare și închideau repede. Eram convins că adulmecau starea mea, vrând să nu piardă nici un amănunt din spectacol, și mă vâram sub pătură prefăcîndu-mă că dormeam. Mă purtasem rău cu unii dintre bătrâni, nu-i spusesem oare lui Dominic "dragul nostru idiot"? nu-l admonestasem pe Filip? nu râsesem de Leon? dar alungam aceste întrebări, cum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
noștri, și nu totdeauna portari și nici săraci, au fost siliți s-o apuce pe drumul pe care domnul Michel pornise cel dintâi. Începând din momentul acesta, frica, și, o dată cu ea, îngândurarea cuprinseră pe oameni. Totuși, înainte de a intra în amănuntele acestor noi evenimente, povestitorul crede folositor să ofere asupra perioadei care a fost descrisă până aici și părerea unui alt martor. Jean Tarrou, pe care l-am mai întâlnit la începutul acestei povestiri, se stabilise la Oran cu câteva săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să devină istoricul a ceea ce nu are istorie. Putem deplânge, fără îndoială, această idee preconcepută, și bănui, o dată cu ea, uscăciunea sufleteasca. Dar nu e mai puțin adevărat că aceste carnete pot furniza, unei cronici a acestei perioade, o mulțime de amănunte secundare care au totuși importanța lor și a căror ciudățenie însăși ne va împiedica să-l judecăm prea grabnic pe acest personaj interesant. Primele însemnări luate de Jean Tarrou datează de la sosirea lui în Oran. Ele arată, dintru început, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
asta mi-era egal. ― A! văd. Domnul e ca mine. Domnul e fatalist. Nimic de felul ăsta nu spusesem și de altfel nici nu sunt fatalist. I-am și spus... Începând din acest moment carnetele lui Tarrou vorbesc mai în amănunt despre această febră necunoscută care îngrijora acum publicul. Notând că bătrânelul își regăsise în sfârșit pisicile o dată cu dispariția șobolanilor și își rectifica cu răbdare tragerile la țintă, Tarrou adăuga că se puteau cita de pe acum vreo zece cazuri de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se întâmplă ca abstracția să se arate mai puternică decât fericirea și că trebuie atunci, și numai atunci, să ții seama de ea. Era ceea ce trebuia să i se întâmple lui Rambert și doctorul a putut s-o afle în amănunt prin destăinuirile pe care Rambert i le-a făcut ulterior. El a putut astfel să urmărească, și pe un plan nou, acest fel de luptă posomorâtă între fericirea fiecărui om și abstracțiile ciumei, lupta care constituia întreaga viață a orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
preocupau de loc de așa ceva. Rambert, care fusese însărcinat provizoriu să conducă una din casele de carantină, instalată in hotelul unde locuia el, cunoștea perfect numărul celor pe care îi avea sub observație. Era la curent cu cele mai mici amănunte ale sistemului de evacuare pentru cei care dădeau în mod subit semne de îmbolnăvire. Statistica efectelor serului asupra celor din carantină îi era gravată în memorie. Dar era incapabil să spună cifra săptămânală a victimelor ciumei, nu știa realmente dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
postul, unul era atins de ciumă și celălalt, care împărțea de obicei camera cu primul, era pus sub observație. Astfel, timp de două sau trei zile Marcel și Louis vor fi singuri. În cursul nopții ei or să aranjeze ultimele amănunte. A doua zi lucrul va fi posibil. Rambert le-a mulțumit. "Sunteți fericit ?" întrebă bătrâna. El a spus da, dar la altceva se gândea. A doua zi, sub un cer încărcat, căldura era umedă și înăbușitoare. Știrile despre ciumă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
puștile cu pieptul ? Știi că, la această scurtă distanță, soldații își concentrează tirul asupra regiunii inimii și că toți, împreună cu gloanțele lor mari, fac acolo o gaură în care ai putea să bagi pumnul ? Nu, nu știi, pentru că astea sunt amănunte despre care nu se vorbește. Pentru ciumați, somnul oamenilor este mai sfânt decât viața. Nu trebuie împiedicați oamenii cumsecade să doarmă. Ar însemna să dai dovadă de prost-gust, și gustul constă în a nu insista, toată lumea știe asta. Dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în cel mult o săptămână, voi avea volumul III adus la domiciliu. O bucurie pe măsură, la gândul că și această strădanie va ajunge în timp la viitorii mei cititori. După orele 17 primesc telefon de la Serghei Coloșenco, cerându-mi amănunte asupra locului unde se află mormântul prof. Paul Constantinescu, cu fotografierea la fața locului, în vederea realizării volumului omagial „Paul Constantinescu”, planificat în cursul anului viitor. La 13 iulie 2010 notam următoarele: Când am analizat noua tragedie a Poloniei din 10
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
agitați și noi privim dezlănțuirea oarbă a stihiilor... apoi totul se liniștește și devine mai accesibil stării de confort către care tindem. Pentru 21 august Mariana a pregătit un parastas de pomenire a neuitatului prieten Gil Crăescu, organizând totul în amănunt. Doar un gest pios de frumoasă aducere aminte mai putem face pentru cei dragi - dispăruți prematur! Dacă în orele dimineții ne-am ocupat de parastas, la ora 1030 cu un taxi ne-am deplasat la Biblioteca „Stroe S. Belloescu” în vederea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acum 82 de ani. Eroii acestei întreite tragedii sunt o victimă a propriei hărnicii - pentru că așa era în Priponeștii noștri de altădată - lumea muncea pe ruptele - de la mic la mare și ziua și noaptea, mai ales în vremea strânsului recoltei. Amănuntele relatate de mine mi au fost povestite de venerabilul meu tată, iar eu mi le-am adus acum aminte pentru că, la vremea aceea, eu însumi mă aflam la o răscruce de drumuri, prin încercarea mea de a mă pregăti pentru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de recunoștință pentru țara noastră despre care vorbește și scrie atât de frumos și de simțit. Timp de trei zile am parcurs această carte, despre care va trebui să-mi exprim părerile într-o viitoare recenzie. Voi reveni cu alte amănunte la vremea respectivă. Problemele prezentate sunt cunoscute de mine ca participant la cel de Al Doilea Război Mondial; autoarea reliefează seria atrocităților săvârșite de Germania hitleristă, până la genocidul declanșat asupra populației evreiești din țările ajunse sub dominația hitleristă. Scrie direct
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mereu mă urmărea acea literă „ș” transformată în „s” care era cu totul altfel de cum ar fi trebuit să fie. Am povestit acasă la ai mei și tata i-a dat dreptate domnului Tachi și am povestit cu lux de amănunte colegilor de școală și unor conșcolari ceva mai răsăriți ca mine. Copii fiind, am început să pronunțăm și noi în felul domnului Tachi, încât în grupuri mici ne jucam și jucam rolul vânzătorului enervat de mine. Cum aveam timp de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
declarația și dacă îmi asum și răspunderea... Mi-am asumat răspunderea celor scrise și părăsesc incinta comandamentului cu un sentiment de ușurare. Târziu, am aflat despre motivul repetării celor declarate. Fiind oarecum un spirit analitic, prezentasem în mod repetat un amănunt pe care ceilalți camarazi nu l-au semnalat și anume că - după ce componenții regimentului nostru, majoritatea din județele Cahul, Bolgrad și Ismail din Basarabia de sud, au plecat să-și pună familiile la adăpost, am rămas circa 200 de oameni
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai des mă retrăgeam la capătul coridorului... și parcă așteptam un tren cu care să vină bunica și bunicul să nu mai plângă mama... Dar bunica nu a mai venit acasă, nici bunicul nici ceilalți bunici” (pag.80). Revine cu amănunte despre rebeliunea legionară cu descrierea unor orori și crime înspăimântătoare, cărora le-au căzut victime nevinovate 123 sau 630 de persoane. Din câte știu din revista “Magazin istoric” prima cifră este atestată și de serviciile de informații de atunci, deci
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pentru adevărul-adevărat la care se adaugă sentimentul de recunoștință față de România care, cu toată vitregia vremurilor și în ciuda unor măsuri restrictive antievreiești, a fost o mamă bună pentru evrei, iar autoarea se dovedește a fi o adevărată și autentică Româncă. Amănuntele nenumărate și adevărata lor semnificație vor reuși să fie relevate de înșiși cititorii acestei valoroase opere literare, lansată aici, în Bârladul nostru moldav. Vineri, 7 ianuarie 2011. E Sfântul Ion și mi-am propus să felicit un adevărat Trio de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
aruncă blestemul sfânt asupra detașamentului de protecție al prim-ministrului, spunea altul. Aruncă o privire peste noua și mai lunga prezentare. Se găseau acolo aceleași detalii: performanțele militare timpurii; personalitatea publică dură, bătăioasă; retorica provocatoare. Dar acum apăreau mai multe amănunte și citate mai lungi. Parcursese două treimi și voia să renunțe când îi sări ceva în ochi. În campania din 1967 și după aceea, Guttman și-a arătat recunoștința față de eroii israelieni de dinainte, Moshe Dayan și Yigal Yadin. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tacă. Dar are o învelitoare și nu e foarte ciobită. Îți dau douăzeci de dolari pe ea. —Douăzeci? — Vrei mai mult? — Dar e de la muzeul național... —Vai, vai, vai. Ridică din nou degetul. Ține minte, pe Mahmud nu-l interesează amănuntele. Spui că a fost în familia ta de multe generații și acum, hm, cu evenimentele recente, ai hotărât că a venit timpul să o vinzi. — Dar trebuie să fie foarte rară. —Mă tem că nu, domnule...? —Mă cheamă Abdel-Aziz. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Și nu ești îngrijorat? Nu eram îngrijorat. Până nu ați început voi să mă băgați în sperieți. Se întoarseră în mare viteză, cu Eyal, care nu mai era amețit, pe bancheta din spate. Uri continuă cu întrebările, descoperind un singur amănunt nou: că atunci când Eyal a vorbit cu tatăl lui, duminică dimineață, Baruch Kishon părea binedispus. Zicea că lucrează la o poveste „tare“. Sau poate mișto. Eyal nu-și mai amintea. Începură știrile de la ora unsprezece, iar Uri îi spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
numită după cel care condusese echivalentul ei din secolul II. (Acea revoltă a lui Bar Kohba împotriva romanilor s-a sfârșit cu un dezastru și un exil pentru evreii din Palestina; dar Shapira a hotărât să treacă cu vederea acest amănunt.) — Opțiunea noastră de bază rămâne opoziția în masă în cadrul FAI. Yariv nu poate încheia nici un tratat de pace dacă armata refuză să-i pună în aplicare termenii. Dacă dă ordinul de a dezarma o așezare, așa cum e asta de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
diplomată. A venit pentru negocieri. —Înțeleg. Dar de ce te ajută ea, îmi cer scuze, domnișoara Costello? S-ar putea să fie bătrân și pe jumătate adormit, dar nu e prost. Uri își dădu silința să explice, dezvăluind cât mai puține amănunte. Mama lui avea încredere în această femeie, spunea el, iar acum avea și el. Îl ajuta la rezolvarea unei probleme care părea să se agraveze din ce în ce mai tare. Ochii lui Uri spuneau ceva și mai simplu: am încredere în ea, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fără să fi avut de la început intenția asta, începu să-i spună lui Uri ce se întâmplase în acea dimineață. Încercă să-i vorbească scurt și la obiect, străduindu-se să nu arate nici o urmă de autocompătimire. Nu intră în amănuntele anatomice, dar văzu pe chipul lui Uri cum groaza se transformă în furie. —Nemernicii... începu el, ridicându-se în picioare. —Uri! Stai jos. Îl apucă de braț și îl trase înapoi în scaun. —Ascultă, și eu sunt nervoasă. Dar singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]