11,066 matches
-
scris eu aici. — Nu e nimic de declarat ? — Nu trebuie să declarați nimic. La urma urmei, e treaba dumneavoastră. Simți din nou bastonul, împungând-o în coșul pieptului. Cel vechi sărise prin gâtlejul retezat al celui de aici și se aplecase asupra ei. „N-o să spui nimic, pentru că ăștia or să vină din nou după tine ! Ai să zici, când te-or întreba, că te-am arestat din greșeală și ne-am purtat frumos cu tine. Hai, spală-te pe față
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și după aia mai întreb nu-i mult. Am timp, e cursa de noapte. — Și până atunci ce-o să faci ? — Nimica, aștept. La gară e mai bine să aștepți tu, că trenul nu te așteaptă el pe tine. Rada se aplecase pe lângă volan, să-i poată vorbi. Chiar și așa, privit de jos, omul părea împuținat. — Ți-e foame ? Hai să mănânci ceva... — Unde ? — La mine acasă. Omul ezită. Rada zâmbi, arătându-i locul din dreapta : Doar știi, ai mai fost... — Mi-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
urechea de trunchiul lui. Stătu așa până când auzi înăuntru sevele, ca un firicel de apă curgând printre firișoarele de nisip. Copacul o călăuzi, astfel, către straturile freatice, legând-o de celelalte rădăcini. Rada se desprinse cu părere de rău, se aplecă și luă piatra, privind-o în bătaia lunii. La început galbenă, translucidă, încetul cu încetul piatra se împânzi de vinișoare roșii. Privi fascinată cum, după mult timp, lumea se întrețesea cu sânge. Așeză piatra jos, lângă trunchi. Vinișoarele de sânge
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
brăzdă cu vinișoare de sânge. Alcoolurile ei tari veneau mai ales din oasele morților și la ele trebuiau să se întoarcă. Copacii comunică între ei, rădăcinile se leagă de alte rădăcini și, astfel, fiecare își poate căuta morții săi. Rada aplecă sticla și vărsă, încet, conținutul. Închise ochii, trăgând adânc în piept aerul nopții, prin care se simțea vag, antiseptic, mirosul alcoolului. Rămase o vreme așa. Nu auzi de la început pașii care veneau pe alee, abia vocea o făcu să tresară
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să ne ferim între noi, oamenii cumsecade. Cum spuneți, madam Gavrilescu... șopti Rada, pentru sine. Luna urcase spre mijlocul cerului. În jurul ei stelele se făcuseră puzderie. Lumea se acoperise cu o lumină nouă care o găsea tot nepregătită. Rada se aplecă și atinse cu palmele țărâna din jurul trunchiului de mesteacăn. Era uscată și se sfărâma între degete. Stropii de pomenire pământul îi sorbise de parcă nici n-ar fi fost. Dincolo de lumea de dincolo — ăl mai puternic ajunge în vârf, zise Pârnaie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să recit și să cânt. Pot să vă învăț o grămadă de lucruri, să nu mai nechezați ca prostovanul ăla, să nechezați mai deștept“. Râse până și Pârnaie. Calu bătea din potcoave de săreau scântei. În cele din urmă își aplecă, în semn de omagiu, greabănul. — Eu sunt prologul, intonă. Comedia poate să înceapă. Îl luă pe Chisăliță în spinare, apoi se săltă pe picioarele dindărăt. Cavalerul ridică sabia, statuia ecvestră era perfectă, lui Chisăliță i se împurpurară obrajii, îi venea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Isaia, care se reculegea înainte de a intra în cele trei stări ale Prohodului, se întoarse și-și țuguie buzele în semn de tăcere. Dar Bunelu, care își luase în serios rolul de țârcovnic, se simți dator cu o explicație. Se aplecă la urechea Marchizei : — Nu trebuie să te împărtășești... Noi, în mare, știm. Poate, doar, puțină smerenie... — Să cer mai puțin ? făcu Marchiza din buze, privind cu teamă la Isaia. Dar, prinși asupra faptului, amuțiră, lăsând neelucidată dimensiunea smereniei. În schimb
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Magdalena, ca și cum ar fi vrut să-și înăbușe tusea, își înfundă batista în gură, dar mocnelile dinăuntru fură mai puternice și azvârliră batista în iarbă, însângerată ca o bucată de carne crudă. Ceilalți se dădură, speriați, înapoi. Doar Lucică se aplecă să-i ridice batista, dar ea, cuprinsă de o putere nouă, fu mai iute ca el și o înșfăcă. O arătă tuturor, ei se mai depărtară puțin, de parcă în sminteala ochilor ei stăteau semnele bolii. Nu vă place, ai ? strigă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să arunce și cu oameni... N-ați vrut voi să vă plimbați mortu’ ? fornăi Calu, care avea, pentru fiecare jumătate a sa, o percepție diferită asupra morții. Iaca mortu’ ! — Nu pare a fi un loc cu verdeață și odihnă, se aplecă Isaia, cercetând îndeaproape mâna desfăcută. — Parcă e pe vrutelea ? suspină Lucică, mângâind gâtul lung al Magdalenei. Marchiza, care se lecuise de sila față de orice atingere, îngenunche și-și puse palma stângă peste cea încolțită dintre gunoaie. — E de bărbat, socoti
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
voltele aprobatoare ale omuluipasăre. — Îi trebuie certificat de deces, se încăpățână și Isaia. Nu poți să-ngropi pe cineva fără certificat. Nimeni nu moare de capul lui. Marchiza, care putea cunoaște orice bărbat dintr-o singură bucățică din trup, se aplecă din nou. Pârnaie, care până atunci stătuse deoparte și, spre deosebire de ceilalți, știa el ce știa în privința cadavrelor găsite te miri unde și a necazurilor pe care pot ele să le pricinuiască, socoti că e momentul să intervină : Nu mai călcați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
depărtare ai fi zis că e un șir de blindate. În soarele dimineții, cuvele se ridicau, se răsuceau spre remorci, apoi se înfigeau iar în carnea sfărâmicioasă a grămezii de gunoi. În scurt timp, tăiară un mal abrupt, mormanul se aplecă într-o rână și grohotișurile se prăvăliră. Deasupra, crucea Magdalenei abia se mai ținea, fluturându-și eșarfa. Ascunși de partea cealaltă a mormanului, Pârnaie, Iadeș și Chisăliță priveau cu ochii holbați priveliștea înțesată de șenile, lanțuri, cuve, concasoare scrâșnind, înfigându
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în capătul opus ușii, astfel încât cel ce intra să poată vedea în amănunt toate astea. Grilajul care îl despărțea de restul încăperii era, nici nu se putea altfel, ruginit, prevăzut cu o ferestruică plasată destul de jos, ca mușteriul să se aplece, cu capul între umeri, iar poziția să nu-l încurajeze la o conversație îndelungată, de a cărei zădărnicie trebuia să se fi convins deja. Deasupra, o inscripție scrisă cu litere de-o șchioapă anunța : „Azi, ultima zi“, ceea ce, într-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se asorta perfect cu poșeta și cu botinele, făcea, adică, lucrurile cu migală. Și, colac peste pupăză, era minionă, cu alte cuvinte, putea să stea îndelung de partea cealaltă a ghișeului, în dreptul pătratului de la vorbitor, fără să trebuiască să se aplece sucindu-și gâtul. Jenică încercă să nu-și trădeze îngrijorarea și împinse deoparte mapa cu lozuri, fără să știe că nu de acolo va veni buclucul. — E o plantă tropicală, spuse. Apa de robinet nu-i face bine. Atunci s-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dă-mi repede formularul, până nu mă zăpăcesc și uit cifrele. Cine știe când se mai ivește o ocazie ca asta... Jenică nu părea să se grăbească. Împinse foaia dintre ei pe tejghea. Păi, tocmai aici stă problema... spuse. Apoi, aplecându-se spre urechea ei ciulită : E mai mult noroc decât poate să ducă cineva... Ea privi din nou anunțul, ceea ce îi dădu ghes. Prea mult nu-i bun, continuă Jenică. Vreți să știți ce-a pățit ăla de-a câștigat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe dreapta ! — Auzi, moșule, își ridică Maca privirile, dacă ai un păr așa frumos, de ce-ți iese din nări cu duiumul și- atâta ? De fapt, Maca era mulțumit. Zâmbi, cu zâmbetul lui în stare să crape oglinzi. Bătrânul se aplecă, indignat, lovind cu pumnii în pervazul ferestrei. — Zici că aici nu e voie să parchezi ? îl ațâță iarăși Maca, dând rotocoale cu motocicleta, ca să se știe limpede despre ce e vorba. — E interzis ! schelălăi bătrânul. — Atunci e în regulă, își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dai din cap, bâțâitule ! strigă bătrânul. Vede-te-aș cu flori pe piept, să dai din cap numa’ la hopuri. Așa ! îi ținu isonul Maca. Făce-ți-ai schiuri din crucea mă-tii și duce-te-ai dracului ! — Așa, așa... Bătrânul se aplecase așa de tare peste pervaz, încât urechile lui de măgar erau acum paralele cu caldarâmul. Dădea din mâini ca un corb din aripi, croncănind tot mai tare : — Trăge-ți-ai în cur cu biela și manivela, cu pickhammerul, cu mașina de cusut
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Îl trezi șuierul locomotivei. Era opt fără cinci. Se apropiau. Stimați pasageri, veniți la ferestre. Aici, pe culoar. Ieșiți din compartimente și veți vedea ce n-ați mai văzut vreodată ! Haide, repede, să lăsăm în jos geamurile, fără să ne aplecăm în afară. E destul o fluturare de mână sau o floare, dacă aveți, o hârtie pe care să scrieți câteva vorbe măgulitoare, aruncată ghem spre peron. Flăcăul spuse în gând toate astea, trecând pe culoare. Nimeni nu ieși pe coridor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umărul meu. Când ți-e frică, închizi ochii și strigi, eu o să cred că de bucurie. O să ne înțelegem bine. Porniră și ea icni scurt, odată cu motorul. Pe urmă îi plăcu. Simțea cum îl strânge mai tare când motocicleta se apleacă la curbe, așa că alese dinadins străzile întortocheate. — De ce nu mergi drept ? întrebă ea, atât de aproape, încât parcă îi șopti la ureche. Nu vreau să calc peste frunzele de castan, strigă el. Și apoi, pricepând că ea nu aude răspunsul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se opri lângă o bordură : Frunzele au căzut de câteva zile și încep să se usuce, adăugă. Dacă treci cu roata peste ele, se sfărâmă. — Și ce dacă ? S-au scuturat deja. — Au și frunzele căzute rostul lor, spuse Tili, aplecându-se după una. Ca și oamenii. Propti motocicleta și se așeză cu spatele la ghidon și cu fața la ea : Știi ce nu înțeleg eu ? — Avem atâta timp ? pufni ea cu un zâmbet care îi aminti de Maca. — S-ar zice că destul, spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i corzile subțiri ale trupului cum vibrează și se destind. — Ca să vezi ! exclamă Jenică, lăsându-se să cadă pe scaun și crezând că astfel a răspuns tuturor întrebărilor. Rămase așa, mofluz, cu haina descheiată și fularul atârnând. Maică-sa îl aplecă într-o parte, apoi în cealaltă, ca să-i scoată haina cu băgare de seamă, de parcă ar fi desfăcut un pachet fragil. El se cuibări în îmbrățișările discrete pe care le presu punea dezbrăcatul. Maică-sa îi puse haina pe umeraș
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Veni cu farfuria plină și i-o puse cu mândrie în față, așteptându-i reacția. El privi speriat să nu greșească. Așa că răscoli cu lingura până ce câțiva dintre miejii fierturii ieșiră la iveală. Parcă avusese o presimțire. — Ei ? întrebă femeia, aplecându-se ca pentru a inhala aburii calzi. — Ciorbă de linte... bâigui el, simțind că nu mai are nicio scăpare. Cu țelină... preciză maică-sa, când lingura se împotmoli într-o bucată mai mare. Apoi nu-l mai întrerupse. Privi doar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Căci cei care îi erau prieteni știau că nu încuie niciodată. Nu avea în casă nimic care să merite furat. Condiția libertății absolute. Ba nu, uite niște votcă pe un fund de sticlă. Măsură din cinci pași garsoniera și se aplecă pe fereastră. Întunericul creștea, parcă, din smârcurile de pe stradă, becurile chioare abia dacă izbuteau să lumineze ferestrele, cum nu sufla nici vântul, întunericul și lumina se țineau deoparte, fiecare cu un sentiment de nemulțumire. Aici era cartierul Bahne, nu se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bărbatul, coborându-și degetele sub lobul urechii, spre claviculă, crezu că izbutise. Fata însă, uitând cu totul că o chemase Beatrice, se scutură, cu ochi răi. Această mișcare făcu prosopul să cadă cu totul. Maca se simți încurajat și se aplecă s-o sărute. — Nu vreau ! strigă ea. Nu vreau așa, m-am săturat. Bate-mă, umilește-mă, pune-mă în genunchi, fă-mă să mă simt sclava ta, pătrunde-mă peste tot ! M-am săturat de toți moșnegii cu care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să trăiești și pe urmă să uiți. Ca și cum ai fi trăit degeaba. Ca și cum ai fi suflat într-un balon găurit cu acul, nu se umflă cât trebuie și pe urmă se dezumflă de tot și nu știi de ce. Auzi, adăugă aplecându-se peste masă, n-ar fi mai ușor să iertăm ? Tili și Maca se priviră. Și tot Tili se întoarse spre el : — Nu ziceai că nici nu ți-ai dat seama că uiți ? — Așa e. Ca și cum mi-aș fi ținut
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ți-am spus ? insistă omul, pe același ton ridicat. Ce, ești surd ? De ce strigi la mine ? întrebă Maca, privind înapoi către ușa bisericii și încercând să-și găsească singur răspuns la întrebare. — Cum adică, spuse omul, lăsând țărușul să se aplece. De ce să-mi fie rușine ? Rușine să-ți fie ție, orangutanule ! Apoi, măsurându-l cu privirea : Ce, crezi că dacă ai geacă... tot orangutan ești... Orangutan cu geacă... Hai, cară-te în altă parte ! — Macairodus, spuse Maca, nu orangutan. — Mă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]