7,814 matches
-
pe care sunt întinse bucate multe de fruntea mea se gudură atât pisicile flămânde cât și sufletul unui nebun ce dă să pună pe portativul vieții două-trei gânduri sterpe crezându-se un mare pianist dar care nu-i decât un biet profanator de cadavre, ce umblă prin cimitire după potcoave de cai morți seva minții îmi e tot mai veninoasă, de cum se naște o idee pe loc ajunge scrum din trunchiul meu se lustruiesc chibrituri, iar sculptorul deslușește în miezul meu
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-website/Imaginative/2539_a_3864]
-
putea face cu ele. Cuvinte și lacrimi Cuvinte care dezleagă și leagă la loc șuvoaiele lacrimilor făcîndu-le nod apoi se prefac îndatoritoare că vor să ne-nlocuiască lacrimile s-ar zice că plîng ca și noi unii chiar cred că bietele vorbe plîng în locul lor alții însă-și dau seama că dat fiind tertipul cuvintelor ei înșiși nu mai pot plînge. Pictură O după-amiază blîndă aidoma oaselor o tensiune nervoasă trebuitoare ciorchinilor aurii de struguri un consum necontrolat de culori cum
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Imaginative/5056_a_6381]
-
podeaua propriei case și cățelușa mea le înghite în semn de milă și iubire. E atîta verde pe dos e atît de puțin alb, e foarte mult roșu și sălbăticie în jur, în cuvintele străzii, în cuvintele din telefoanele mobile. Bietele, hămesitele, săracele cuvinte pe care eu de îndată le înfiez în cîte un poem. Aș pleca oriunde, oricînd. Nomada din mine e iar gata de drum. Voi merge tocmai la Medellin să citesc unui munte poezii. Voi merge și la
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-website/Imaginative/8908_a_10233]
-
mai puternic. Ultimul castel construit la Aberystwyth era considerat, la vremea sa, cel mai mare din Țara Galilor, dar astăzi este complet în ruină, oferind doar o palidă imagine a măreției sale de odinioară. Cum de a ajuns falnicul castel o biată ruină? Încă din secolul al XIV-lea acesta a început să se deterioreze. Pe la 1343, porțiuni mari din poarta de intrare și din podul basculant, precum și curtea exterioară se ruinaseră deja. Apropierea de mare a accelerat procesul de degradare. În
Aberystwyth () [Corola-website/Science/301554_a_302883]
-
că își muncește propriul pămînt, se mai îngrijește și de al altor consăteni. Însă, a recunoscut și el că nu e o afacere prea bună pentru că oamenii sînt bătrîni și nu au bani. „Tot satul e îmbătrînit și nu au bieții oameni pensii. Iar cei care le au sînt prea mici ca sa-si mai permită să dea bani pentru munca cîmpului. Păi e două milioane de lei vechi de arăt un hectar. De unde să scoată bieții oameni atîția bani? Păi am intrat
Comuna Pogana, Vaslui () [Corola-website/Science/301906_a_303235]
-
satul e îmbătrînit și nu au bieții oameni pensii. Iar cei care le au sînt prea mici ca sa-si mai permită să dea bani pentru munca cîmpului. Păi e două milioane de lei vechi de arăt un hectar. De unde să scoată bieții oameni atîția bani? Păi am intrat în UE și se zice că nu mai tre’ să aram cu calul, ci cu mașina. Dar la noi tot cu calul se ara, că altfel n-ai cum“, ne-a spus cu o
Comuna Pogana, Vaslui () [Corola-website/Science/301906_a_303235]
-
tot nu ai ce-ți trebuie. La început, cînd pornești la drum în viață, parcă e greu. Dar după aia, daca te ții de treabă, te obișnuiești. E mai greu acum cu vremurile astea. Și mai ales e greu pentru bieții țărani. Toate-s scumpe, iar bani nu sînt. Înainte, statul îți dădea și de muncă, iti dădea și o bucățică de casă. Acu, nu prea ai unde să te duci. N-aș vrea să mă plîng, că eu, de bine
Comuna Pogana, Vaslui () [Corola-website/Science/301906_a_303235]
-
Le Lais", 1-2). </poem> este o operă de tinerețe adresată amicilor săi de pahar și pozne, dar și o încercare de reconciliere cu binefăcătorul și tutorele său, Guillaume de Villon. Efervescentă, caustică, sarcastică, crudă și amuzantă, plină de autocompătimire a „bietului Villon” ("povre Villon") sortit să sufere ostilitatea și lipsa de compasiune a celor care i-au blocat calea spre poziția socială care i se cuvenea. Argoul folosit, jocurile de cuvinte, aluziile la personaje și fapte cunoscute lor, dar nu și
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
La 18 septembrie plecă peste Carpați, intrând la 28 septembrie în Cetatea Ciceului, unde îl aștepta doamna sa, Elena-Ecaterina Brancovici, cu copiii Iliaș, Ștefan și Ruxandra. Șederea lui Petru Rareș la Ciceu nu a fost în realitate cea a unui biet pribeag, ci a unui adevărat voievod. Petru Rareș avea dreptul de justiție și de deplasare liberă în Ardeal (surse documentare confirmă că la 25 ianuarie 1539 se afla la Turda) iar cetatea Bistrița îi plătea dare. Avea relații diplomatice cu
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
un bărbat adevărat ca și scrise într-un mod comic). Autorul era serios: Viața l-a dus, împotriva voinței sale, într-o serie de aventuri romantice. A căzut în mâna piraților și a supraviețuit pe o insulă pustie. El, un biet marinar din York, a supraviețuit cu un eroism exemplar. El nu putea să-și condamne cititorii că îi percepeau opera ca și pe o “romanță” plină de invenții. El și editorul său știau că tot ceea ce el scrisese era absolut
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
Conyngham erau aici și voiau să mă vadă. M-am dat jos din pat și m-am dus în sală (numai în rochia de noapte) și m-am întâlnit cu ei "singură". Lordul Conyngham mi-a făcut cunoscut faptul că bietul meu unchi, regele, nu mai era de la 12 minute după ora 2 din această dimineață, și în consecință, "Eu" sunt "regină"." Documentele oficiale întocmite în prima zi a domniei ei au descris-o ca fiind Alexandrina Victoria, însă primul ei
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
nimic de domnul Antonescu, deși eu i-am scris vreo două scrisori prin care îi ceream un mic rest ce mai am de primit. Nu știu ce soartă va avea scrisoarea mea, mai ales când este știut de ce considerație se bucură un biet pictor în societatea bucureșteană"”. S-a înscris la concursul pentru ocuparea catedrei de pictură a Școlii de Belle-Arte din Iași, de la care s-a retras însă, protestând împotriva mașinațiunilor de culise. A participat în 1899 la "Expoziția artiștilor în viață
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
îi face să concedieze fără să clipească mii de muncitori locali. Mai grav, suntem lăsați să înțelegem că de vină este „sistemul”, că orice ieșire din acest sistem este imposibilă, astfel încât ajungem să ne raportăm cu milă și înțelegere la bietele rotițe germane nefericite și deprimate, care dau afară oamenii cât ai clipi și își dezbracă angajații când au chef. Gorzo și Lazăr semnalează această diferență între descrierea diferită a exploatatorilor, dar nu ne explică deloc de ce ar fi mai revoluționar
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
de 1989), cum, de pildă, în memorabila, în sfâșietoarea elegie, ce poartă titlul „Repetabila povară” - " Cine are părinți pe pământ nu în gând, / mai aude și-n somn ochii lumii plângând. // [...] // Umiliți de nevoi și cu capul plecat, / Într-un biet orășel, într-o zare de sat, // [...] // Cocoșați, cocârjați, într-un ritm infernal, / Te întreabă de știi pe vreun șef de spital... -, până la problema „vânătorii de Români” (...Mareșalii stelei sângerânde / Ies la vânătoare de români. Circ pe Prut și cimitir pe
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
înjură. Suntem, probabil, cei mai triști din Est. // Partidele se bat în târg cu pietre. Ne însoțesc tentațiile toate, / Dar nu mai vrem, oricât ne-ar amăgi, / Acest import-export de libertate, / În schimbul ieftinitei Românii."(«Democrație pe stomacul gol», în volumul « Bieți lampagii» / PTC, III, 109 - 113) etc. Galaxia lirică a lui Adrian Păunescu, îndeosebi prin poezia socială / politică, profund reverberatoare de suflet românesc, de conștiință de neam, de etică națională, se relevă într-un veritabil și incendiar „manifest” pentru mileniul al
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
iubiți, privind portretele acestora. Suspinele lor drăgostoase sunt întrerupte de sosirea lui Don Alfonso care, cu o vădita “strângere de inimă”, le comunica tristă veste: Guglielmo și Ferrando vor trebui să plece la război. Știrea cade că un trăznet asupra bietelor fete, care se pierd în lacrimi. Conform înțelegerii secrete, cei doi logodnici sosesc și ei după scurtă vreme, pentru a-și lua adio de la iubitele lor. Promisiunile și jurămintele prin care se leagă să-și rămână credincioși dau o dovadă
Così fan tutte () [Corola-website/Science/307539_a_308868]
-
care ar privi înspre ea și ar privi-o cu ochii minții și ar trăi astfel în unire cu ea? Oare nu-ți dai seama că numai acolo îi va fi dat, privind îndelung Frumusețea, să dea naștere nu unor biete asemănări ale vredniciei, căci acolo nu asemănări vede, ci unor vlăstare adevărate, pentru că acolo vede însuși adevărul? Iar cel care zămislește adevărata vrednicie și care o crește ajunge drag zeilor și, dacă îi e dat aceasta vreunui om, dobîndește nemurirea
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
apare pe lume de către o moașă care îl declară mort. În aceeași noapte, tatăl băiatului, Silas Heap, găsește în zăpadă o legăturică în care se află o fetiță nou-născută cu ochi violeți. Silas și soția lui, Sarah, o iau pe biata fetiță în casa lor, îi dau numele de Jenna și o cresc ca pe propriul lor copil. Dar cine este această fetiță misterioasă și ce s-a întâmplat în realitate cu iubitul lor fiu Septimus? Cartea întâi din această captivantă
Septimus Heap () [Corola-website/Science/308352_a_309681]
-
după care prin exercitarea acesteia se asigura o sursă constantă de venit și eventual se putea recupera cheltuiala făcută; merită menționat de asemenea că unele dintre aceste funcții presupuneau și înnobilarea automată a cumpărătorului), astfel familia nemaiavând bani să facă bietei nefericite o zestre. În mod automat, în epocă, soluția era călugărirea tinerei. Și asta se întâmpla unicului lor copil rămas (restul de 2 murisera)! Revenind la roman și autorul lui, știm că inițial Diderot, Mme. D’Epinay (scriitoare) și baronul
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
se întâmpla unicului lor copil rămas (restul de 2 murisera)! Revenind la roman și autorul lui, știm că inițial Diderot, Mme. D’Epinay (scriitoare) și baronul F.M. Grimm, compun o scrisoare către De Croisemare, ca și cum aceasta a fost scrisă de biata călugăriță Delamarre, care cerea disperată ajutor de la nobil, anunțându-l că a evadat din mânăstire (acestea erau adevărate pușcării, înconjurate fiind de ziduri și permanent încuiate; a existat de altfel o epocă în care fetele de moravuri mai ușoare (curvele
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
ce entuziasmeaza cel mai mult comentatorii este dovada remarcabilă a înțelegerii psihologiei feminine de către un bărbat. Romanul este pentru noi și o remarcabilă frescă socială. Nu este de mirare că Diderot, filozof deist al Luminilor, s-a atașat repede cauzei bietei călugărițe strivită de mecanismul legal al timpului, căci ce-i demarca pe "oamenii Luminilor" este exact convingerea că omul trebuie să-și găsească și construiască aici, pe pământ, fericirea, așa cum o întelege fiecare individ. (știm că și alți filozofi ai
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
Rearestat în anul 1948 de regimul comunist, a fost condamnat la doi ani închisoare. A murit la data de 30 aprilie 1950, în închisoarea Aiud. După cum a povestit ulterior un general, care a fost coleg de închisoare cu amiralul Koslinski: ""... bietul amiral Koslinski, un om blajin și de o sensibilitate aproape feminină, a murit de foame în 1949 în închisoarea din Aiud. Bietul Kossu, cum i se spunea, ajunsese, din cauza imposibilității de a mânca arpacașul ignobil ce ni se servea, într-
Gheorghe Em. Koslinski () [Corola-website/Science/307475_a_308804]
-
însuși. Conștient de cât de infernală este viața, Eugen Ionescu sfârșește prin a o iubi, astfel trăindu-și paradoxul: epuizarea infinitului de materialitate și tentația insațioasă a eternizării emoției unei stări de conștiință nu pot totuși decât să umple o biată clipă cu inefabilul miracolului euforic.
Prezent trecut, trecut prezent () [Corola-website/Science/303007_a_304336]
-
Binefacerile civilizației se răsfrâng numai asupra câtorva privilegiați suferind de plictiseală și de spleen. Pentru o mie cinci sute de milioane de oameni civilizația e o pacoste, dacă nu chiar un rafinat sistem de robire! (...) Civilizația d-tale stârnește în bietul suflet omenesc numai întrebări, dar nu e în stare să-ți ofere nici un răspuns! Fiece „cucerire” a civilizației a dărâmat câte-o bucățică din fericirea omului, până ce nu i-a lăsat în suflet decât un morman de ruine... (...) Zece mii de
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
motivul central al romanului "Învierea" (1899) al lui Tolstoi. Scriitorul francez André Bellessort afirma în prefața primei ediții traduse în limba franceză că "Pădurea spânzuraților" e un roman „ce interesează toate națiunile” în care „adevăratul câmp de bătălie este o biată inimă a omului”, cu un erou „demn de a trăi în memoria cititorului”, considerându-l „o realizare impresionantă sub raportul construcției”, ce are un loc de frunte în galeria romanelor inspirate de Primul Război Mondial („une place singulière au milieu
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]