10,800 matches
-
unde mai apărea și câte un iacht american. Căldura ne gonea în camping, de unde, după o oră de odihnă, porneam să colindăm pe mica insulă sfântă. Am văzut peștera unde Sf. Ioan a trăit, am vizitat două Mănăstiri - una de călugări și una de călugărițe unde am luat masa alături de un pictor grec și soția lui, oaspeți mai vechi. A fost minunat. Tot anul trecut am fost la Cap Sounion, unde se spune că este cel mai frumos apus de soare
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
prin oraș Plaza Munoz Gamero, cu statuia lui Magellan, portul vechi, Centrul Cultural Braun-Menendez, fosta reședință a celor mai bogați crescători de oi din zonă, impunător prin luxul și opulența mobilierului și a decorațiunilor, Museo Regional Salesiano... Muzeul prezintă strădaniile călugărilor salesieni de a creștina, civiliza și pacifica triburile de indigeni, expunând unelte casnice, arsenal de luptă și produse artizanale ale acestora. Dispune și de o colecție macabră de 20 de capete de indieni! Se spune că străduința salesienilor de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un amestec ciudat de castiliană din secolul XVI cu cuvinte indigene. E distinctă arhitectura, în Chiloe păstrându-se încă și astăzi circa 150 de bisericuțe de lemn, aflate sub protectia UNESCO, construite de localnici în urmă cu secole sub supravegherea călugărilor iezuiți. Sunt distincte obiceiurile. Chiloe este și în anii noștri patria vrăjitoarelor, faunilor și nimfelor, vaselor fantomă și orașelor fantomă. Chiar la baza formării insulei stă o legendă mapuche: au fost odată doi șerpi gemeni, Cai Cai, aliat cu fulgerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mumii, arme, obiecte casnice. Este vestit în acest sens pentru bogăția sa circa 400000 exponate, ceea ce-l face unul din cele mai valoroase din lume Muzeul arheologic din San Pedro de Atacama, "Gustavo Le Paige", care poartă numele întemeietorului său, călugăr iezuit belgian. Călătoria prin Atacama, spre Norte Grande, nu a fost una monotonă, ci dimpotrivă, peisajul schimbându-se de la o oră la alta în funcție de lumina soarelui și de umbrele proiectate de munții fără urmă de vegetație. Uriașii Atacamei ne apăreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să fie concesionată negustorului portughez Fernando de Noronha. Între 1530 și 1532, regele Joao III începe colonizarea Braziliei, organizând o expediție condusă de Martin Alfonso de Souza, care va introduce cultura trestiei de zahăr. În 1549, un decret regal acordă călugărilor iezuiți puteri nelimitate asupra indigenilor, trecuți cu forța la catolicism, în timp ce coloniștii îi considerau drept sclavi. Acum încep și transporturile de sclavi din Africa, pentru a lucra pe întinsele plantații de trestie de zahăr. Prin bogățiile sale, noul teritoriu avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe care zeci de elevi stăteau nemișcați. Într-o tăcere adâncă, se auzea din când În când câte un sunet ca de bici sec. Când l-am auzit prima oară, am Întredeschis ochii și am fost șocat să văd cum călugărul administra cu toată forța o lovitură cu o vargă plată de lemn pe spatele -prosternat pentru această ocazie - al unei victime sau alta. Când unul dintre noi devenea somnolent sau când mușchii se blocau În crampe dureroase, ori atenția divaga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să fie Împărțite. Cronica din NY Times, de exemplu, era obsedată de „nuditatea“ lui Mefisto În scena din biserică, trei paragrafe fiind consacrate doar acestui subiect. De fapt nu era nici o nuditate. Mefisto purta un costum destul de complex: deghizat În călugăr, Își scotea sutana În fața Margaretei și, ca s-o terorizeze, i se dezvăluia sub forma unui diavol cu piele și coadă de reptilă, preluat identic dintr-o pictură de Bruegel. Dar criticul a văzut ce a vrut el să vadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cu o figură abătută, pentru a-l manevra; acum Înțeleg că generosul Lenski dorea, printre altele, să ajute un prieten nevoiaș. N-am să uit niciodată prima lectură. Lenski alesese un poem narativ al lui Lermontov despre aventurile unui tânăr călugăr care Își părăsise locul de reculegere din Caucaz, pentru a hoinări prin munți. Ca de obicei, Lermontov combina În poemul lui formule prozaice cu minunate efecte estompate, de fata morgana. Era considerabil de lung și cele șapte sute cincizeci de versuri
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
imaginii afectând nu numai scena Înfățișată, ci și viteza Îndepărtării ei. Altminteri, nu prea era nimic magic. Ni se prezentau vârfuri banale În locul munților romantici ai lui Lermontov, care Se Înălțau În luminoase zori Precum altare fumegânde, și În timp ce tânărul călugăr Îi povestea unui tovarăș de izolare lupta lui cu un leopard - O, aveam o Înfățișare cruntă! Eu Însumi leopard, sălbatic și cutezător, La fel de furios ca el, urlam ca el. - o miorlăială Înăbușită se auzea În spatele meu; s-ar putea să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
listele cu meseriile mai mult sau mai puțin grosiere pe care le-a practicat un tânăr autor (scriind despre Viață și Idei - două noțiuni bineînțeles cu mult mai importante decât pur și simplu, „artă“): vânzător de ziare, vânzător de sifon, călugăr, luptător, supraveghetor Într-o oțelărie, șofer de autobuz și așa mai departe. Cu regret, nu am avut nici una din aceste ocupații. Pasiunea mea pentru literatura bună mi-a prilejuit contactul direct cu diverși autori ruși din străinătate. Pe atunci eram
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ȘI SPOVADA 30 iulie 1476 Fulgeră... Tunetul despică cerul rostogolindu-se în hău, departe... mai departe... O lumânare ce pâlpâie aruncă lumini și umbre pe pereții chiliei, pe trupul unui Christ pironit pe cruce, pe spinarea încovoiată a unui bătrân călugăr îngenuncheat la picioarele Lui. Mugetul furtunii, ploaia, freamătul pădurii bătută de vânt și trosnetul focului din vatră ... Un ciocănit în poartă. Bătrânul cufundat în rugă nu clintește... Nu clintește nici la a doua bătaie, nici la scrâșnetul ruginit al balamalelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bătrânul fără să ridice capul. În obscuritatea chiliei, abia se deslușește omul rezemat cu spatele de ușă, tăcut, respectându-i ruga... Șuierul vântului, ploaia și tusea seacă a străinului. Bătrânul își face cruce, smerit, se ridică greoi, bătrânește: e un călugăr înalt, uscat, gârbovit, cu barbă albă, într-o rasă neagră, ponosită, peticită, legată cu o funie. Fii bine venit străine! spune cu blândețe bătrânul, privindu-l cu doi ochi vioi ce ard ca tăciunii. M-am rătăcit... hârâie vocea răgușită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ușor... De undeva, de la vreun schit, un clopot începe să bată rar, de îngropăciune și dangătul lui se îngână cu o cântare gravă, tărăgănată, ce urcă parcă din afundul pământului... Departe, printre arbori, călcând ușor, se prelinge un cortegiu de călugări cu lumânări aprinse, cădelnițând, sfințind câmpia cu "Cântarea pentru prohodul morților". Se duc ușor-ușor, dar litania lor va dăinui mult timp, de departe, în surdină, grav, trist, ca orice cântare pentru mort, mai departe... și mai departe... până se pierde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-l. Neamțu' tot neamț... Nuuu!!! Nu mai vin!!!... se aude un răcnet pe cărare. Un călugăr-cerșetor, bărbos, desculț, zdrențăros, se năpustește pe cărare, răcnind: Turcii nu vin!!!... Nu mai vin!!!... Ștefan, boierii sar ca opăriți: Ceee?!?!... Ceee?!?! strigă Ștefan uluit. Călugărul, vlăguit, se prăbușește la picioarele lui Ștefan și dă să-i sărute mâna. Ștefan îl înșfacă de rasă, îl ridică, îl scutură, strigând: Cee?!?!... Turcii?!?!... Nu mai vin?!?!... Vorbește căpitane!!!... Vorbește!!!... Călugărul-căpitan gâfâie și râde, mucalit: Trei... trei cai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ta nu-i în toate apele lui. Ce te apasă? Melancolia toamnei, au niscai cucernice daraveri duhovnicești? Mă gândesc c-or veni iar vrăjmașii ce n-au nimic sfânt. Jefuiesc sfintele altare, topesc aurul icoanelor, din clopote toarnă tunuri, pe călugări îi spânzură de barbă în livadă, pângăresc până și gropnițele voievozilor și oasele le aruncă la câini... Și multe alte batjocuri le-au fost făcând... Aiasta-i soarta noastră, Preasfinte... Dacă ne-a blagoslovit Dumnezeu cu ăst colț de lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înălțăm alte bordeie, alte bisericuțe, așa, mai micșoare, de nasul nostru, să ne fie temelie pentru suflet la iertarea păcatelor și pomenirea morților. Pentru o țară mică, anevoie-i a sta cu capul sus, spune Vlaicu. Mi-au povestit niște călugări de la Bistrița, începe Juga, că în Noaptea Învierii s-au auzit bătăi și vaiete în gropnița Voievodului Alexandru de li s-a ridicat părul măciucă. Vezi bine, voievodul se căznea să aridice lespedea; bag-samă, voia să ajute Moldova ajunsă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rămăsese pe buze , rece... Nu mai suportă... * În lumina oarbă a culoarului luminat de o feștilă, merge pipăind zidul, cu pași mărunți târșind cu stângul rămas mereu în urmă, gârbovit, copleșit de oboseală și durere. * În paraclis, un sobor de călugări cu lumânări aprinse, prohodesc: "Acolo unde nu este întristare, nici suspin..." Plutea un fum cu aromă de smirnă și tămâie. Privirile lui împăienjenite fug de pe sicriașul acela mic ca pentru păpuși, se opresc pe picioarele Răstignitului, în ochi cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
râd boierii.. Ha! Ha! Ha! Au venit!... Și cum au venit, s-au cărăbănit!! râd ei cu mare poftă, prinși în joc. Ha! Ha! Ha!... Vin!! Chiar vin!! strigă, căzut ca din cer, Gherasim, iscoada de la Stambul, în strai de călugăr, dând buzna în spătărie, clătinându-se, gâfâind... Chiar vin?!?!... exclamă Ștefan întunecându-se și se repede să-l susțină îmbrățișându-l să nu cadă. S-au pornit?!?! Vi... vin?... gângăvesc gurile boierilor ce tot erau căscate, că râdeau. Gherasim își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Veneției ( câteva luni după înfrângerea Moldovei de către turci la Valea Albă 26 iunie 1476). 14 Un hodorog viteaz Un lung șir de omenire, femei, bătrâni, copii care cu bocceluța la spinare, care cu căruciorul vârfuit -, a luat calea codrului. Câțiva călugări tăbârcesc icoana făcătoare de minuni a Sfintei Fecioare, cărți ferecate, alte sfinte odoare. Suceava se băjenește la codru. La cârciumioara "LA MOLDOVANU ȘUGUBĂȚ", cârciumarul, un bărbat în puterea vârstei, ciung de dreapta, bate în scânduri ferestrele cârciumii. Apăi, să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care cumva să le batjocorească păgânii, să le arunce câinilor. Alexandru a adormit cu capul pe masă. Ștefan face semn străjerilor: La culcare cu el! Mă țineam să spun Măriei tale... începe Luca Arbore. Starețul de la Mănăstirea Humorului cu toți călugării săi au lepădat sutanele și cer Măriei tale să le dai săbii, că vor să lupte și ei împotriva necredincioșilor. Călugării?!... Cu sabia?!... Aiasta nu s-a mai pomenit! spune Ștefan și inima în el crește. Moldovenii mei!... A dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
La culcare cu el! Mă țineam să spun Măriei tale... începe Luca Arbore. Starețul de la Mănăstirea Humorului cu toți călugării săi au lepădat sutanele și cer Măriei tale să le dai săbii, că vor să lupte și ei împotriva necredincioșilor. Călugării?!... Cu sabia?!... Aiasta nu s-a mai pomenit! spune Ștefan și inima în el crește. Moldovenii mei!... A dat strechea în popi. Și Sfântul Gheorghe a luat sabia, ca să ucidă balaurul întruchipare a răului... Să li se împlinească voia! Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Este o biserică ortodoxă cu personal din România. Sunt trei preoți, vreo cinci măicuțe și trei mireni care viețuiesc. Sunt și camere de locuit. E un alt model de construcție, nu ca pe la noi. Acolo locuiește părintele superior. El este călugăr și este reprezentantul Bisericii Ortodoxe Române la Sfintele Locuri. Se numește Arhim. Ieronim Cretu. El se ocupă de bunul mers al Ortodoxiei la Sfintele Locuri. Cum am ajuns în curte, părintele David mă invită în biserică. Tocmai se terminase slujba
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
veacurilor. Acum pe acel loc, deasupra grotei unde se adăposteau pastorii cu oile când plouă s-a făcut o biserică. Mănăstirea Sfanțul Teodosie Această frumoasă mănăstire este aproape de Betleem și viețuiesc în mănăstire trei persoane: două măicuțe și un preot călugăr. Biserică este foarte mare și impunătoare. Are o curte mare și frumos amenajată. O mulțime de vase cu flori au în curte si cativa butuci de vie. Sunt ridicați în sus pe stâlpi pentru umbră, fiind călduri foarte mari și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
nu cazi pe scări, pentru că se mai vede câte un pic. Și de acolo e grijă lui Dumnezeu să nu cădem. Ieșind din biserică, la aproximativ 10 m în curte, mai este o ușă pe care ți-o deschide un călugăr și intri tot într-o peșteră. Rămâi uimit ce poți vedea. Este locul tainic în care se întâlnea Domnul Iisus cu ucenicii. Se fereau de răutatea oamenilor în peșteri și în catacombe. Și în aceste locuri dosnice și fără confort
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
adâncime până la apă. De aceea s-a tras o țeavă specială și-ți iei apă din izvor, dar la robinet. Așa iau toți vizitatorii apă, deși la intrarea în biserică, aproape de izvor, este un loc unde se vinde de către un călugăr apă în sticluțe speciale care au o icoană: îngerul și Maica Domnului stând de vorbă. Și lumea cumpăra și de acolo. Călugărul are multe obiecte de cult: icoane, tămâie, lumânări și altele. Deasupra izvorului sunt și câteva icoane. Pe icoane
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]