9,618 matches
-
drum prin imposibil, zâmbea sumbru, schimonosind încercări de surâs. Te căutam peste tot. Într-o dimineață, eram la Muedin; singură la o masă acoperită cu hârtie imaculată, priveam marea din fericire albastră: eram absentă, plutind spre alte țărmuri. Apoi o ceață gri-deschis și-a tras perdeaua deasă între mine și acel albastru celest. Barba Cociu, care își expunea mângâ ie rilor brune ale soarelui spinarea bătrână, s-a îmbrăcat în grabă și a început o conversație cu un... indigen. Copiez de pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a început o conversație cu un... indigen. Copiez de pe o notiță luată la întâmplare. Barba: keriak, kapaklaran. Celălalt: Șuruplaran. Pe urmă: Senilsenideghin... Un țigan tătar m-a salutat: „Bumneața Dumn’u!“. Și deodată m-am trezit departe, foarte departe printre cețuri... Dar soarele, sfios la început, a ridicat o poală a perdelei, apoi s-a instalat hotărât la masa mea, adulmecând delicioasa cafea cu lapte, mierea, untul, pâinea. Iar Menaru, răgușită, aproape afonă, a venit să se plângă de nerecunoștința lui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fetiță“. De atunci, Mouette a mea, ai fost totul pentru mine; chiar când sunt istovită, istovită de să-mi plângi de milă, chipul tău drag, frumos și înduioșător, pe care foarte adesea nu mi-l pot reprezenta, îmi zâmbește din ceața de acum, încurajator și prețios. Uneori mă gândesc că, chiar dacă aș fi schingiuită, chiar dacă aș fi dusă pe alte tărâmuri, nu mi te vor putea smulge din inimă niciodată pe „Tine“. Am să ți uit, poate, surâsul, fața, dar trecutul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Nu trebuia să fie de acord cu mine. Doi Ajungem la Heathrow a doua zi dimineață la ora șapte și ne luăm în primire mașina închiriată. Pe drumul spre casa din Hampshire a părinților lui Suze, mă uit ca prin ceață pe fereastră spre peisajul de țară, la gardurile vii, la câmpuri și la micile sătulețe, de parcă le văd pentru prima oară în viața mea. După Manhattan, totul pare atât de mic și de... drăgălaș. Pentru prima dată, îmi dau seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zice... Zice Vrei să... Mă uit la el nevenindu-mi să-mi cred ochilor și încerc să nu-mi pierd cumpătul, însă lumea a început să scânteieze ciudat și sângele să mi se urce la cap. Ridic privirea ca în ceață și îl văd pe Luke apropiindu-se prin mulțime, cu chipul serios și ochii plini de căldură. — Becky..., începe și toți cei prezenți își țin respirația. Vrei să... Da! Daaaa! Da! Izbucnește cuvântul plin de bucurie, înainte să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
stiloul de pe masă și încep să-mi scriu semnătura pe prima pagină, atât de tare că perforez hârtia. — Becky, nu te prosti! exclamă Luke. Mamă... — Nici o problemă! Semnez orice nenorocită... de porcărie de... Roșie ca focul la față și cu ceață pe ochi, dau pagină după pagină, semnând iar și iar, fără măcar să-mi arunc cea mai mică privire la textul de deasupra. Rebecca Bloomwood. Rebecca Bloomwood. — Ei, bine, eu nu semnez nimic, spune Luke. N-am vrut niciodată un contract
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
normal că-ți las! — Nu vreau să te presez, zice Luke, zâmbind cu toată gura către Michael. — Ba da, îți las! zic, roșie ca racul. Doar că până acum nu m-am gândit deloc la asta! Pentru a-mi disimula ceața din creier, iau o pară și încep să mușc din ea. Dacă stau bine să mă gândesc, chiar așa, cum de mi-am făcut niciodată un testament? Probabil fiindcă nu m-am gândit niciodată că ar fi posibil să mor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
după trei încercări ratate, reușesc să bag cheia în broască. Din nou acasă. Din nou liniștea mult visată. — Becky? Tu ești? Aud vocea lui Danny printre sunetele pașilor mei pe scări. Mă uit spre etajul de sus cu privirea în ceață. Mă simt ca după un maraton. Nu, ce un maraton, șase. Ultimele două săptămâni au fost o învălmășală haotică de nopți și zile topite una într-alta, în centrul căreia eram eu, Suze și bebelușul Ernest, care orăcăia nonstop. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
așteptat cu toții atâta timp. Își consultă ceasul. Te rog să nu uiți că în douăzeci de minute trebuie să plec. O privesc nedumerită. — Becky! Ești bine? Sper că-ți amintești că aveam întâlnire azi! O amintire foarte vagă, ca prin ceață, mi se infiltrează încet în minte, ca o umbră printr-un voal. Robyn. Întâlnire la micul dejun. A, da. Ce-o fi fost în capul meu, să accept o întâlnire la micul dejun? — Sigur că-mi amintesc! zic într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
preciza că mașinile în care se aflau deținuții „au fost atacate cu împușcături de necunoscuți, care au dispărut și în acel moment transferații, profitând că transportul se făcea în automobile Brek tip jandarmi, deschise și pe timp de noapte și ceață deasă, au sărit din mașină, îndreptânduse cu vădită intenție de a dispărea în pădure. Jandarmii după somațiile legale, au făcut uz de arme. În anii 1938 și 1939, situația internațională a cunoscut o deteriorare tot mai gravă. După ocuparea Austriei
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
1 noiembrie 1963, a fost retrasă o fotografie sub care era scris <<Cartier muncitoresc>>”. Oare de ce Îi sunase atât de urât În urechi formularea ziaristului de la „Rulmentul”? Din cauză că „Fotografia nu reprezintă de fapt un asemenea cartier deoarece este cuprinsă de ceață din care nu se poate distinge dacă e cartier muncitoresc din zilele noastre sau un oarecare sat Împrăștiat undeva Între niște dealuri”. Cum locul În pagină nu trebuia să rămână gol, tov. Costache a ordonat să fie inserată alta și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
fost Înlocuită numai cu cea latină numai prin simplul motiv al căsătoriilor. Nu se poate trata această problemă fără a se referi la cei trei factori de bază În cadrul procesului de formare a limbii și poporului român”. Atât, și multă ceață. O altă intervenție În textul unei emisiuni ce urma a fi difuzată În ziua de 30 martie 1964, ținea de același plan de producție. Materialul atacat de Radu Costache avea titlul „Răsplata muncii” și greșelile fuseseră formulate astfel: „...În care
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sat pierdut în mijlocul junglei! Autobuzul străbate lanțul sinuos al munților Anzi, pe de-o parte pare lipit de stânca maronie iar de cealaltă parte drumul se termină brusc într-o vale enormă, pictată cu câteva pete verzui, conturate vag în ceața dimineții. Drumul îngust șerpuiește periculos printre stâncile amenințătoare și în ciuda hăului plin cu ceață, care pare să pornească chiar de sub fereastră; șoferul accelerează impasibil, învăluit în bâzâitul insistent al unui radio învechit. Santo Domingo este aproape la nivelul mării, motiv
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
parte pare lipit de stânca maronie iar de cealaltă parte drumul se termină brusc într-o vale enormă, pictată cu câteva pete verzui, conturate vag în ceața dimineții. Drumul îngust șerpuiește periculos printre stâncile amenințătoare și în ciuda hăului plin cu ceață, care pare să pornească chiar de sub fereastră; șoferul accelerează impasibil, învăluit în bâzâitul insistent al unui radio învechit. Santo Domingo este aproape la nivelul mării, motiv pentru care autobuzul traversează lanțul munților și intră într-o coborâre vertiginoasă, parcă într-
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
picioarele prăvălindu-se sub mine, incapabile să mă susțină. Mă repliez, pășesc cu grijă și ajung cu chiu, cu vai lângă pietroiul de care mă sprijin ușurată. Alfonso începe iar un fel de invocație pe care o aud că prin ceață, miros un ulei aromat, îi simt mâinile uleiate pe umeri și pe frunte; îmi cere să mă întorc cu spatele și din nou îi simt mâinile pe umeri și pe cap. Îmi spune că am multă energie și, în același
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de la Școala Misionară - fratele Emil Simionescu (a fost prezentată și în revista cu Experiențe ,,AMPRENTA” iulie 2005). Era în primăvara anului 1993, când, într-o zi cețoasă, mi-am propus să ajung la București să mai cumpăr literatură religioasă. Din cauza ceții m-am gândit să mai iau pe cineva cu mine și am apelat la un frate botezat de curând, de o lună de zile și doritor să facă lucrare misionară. Când i-am dat telefon fratelui Emil Simionescu (căci despre
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Baicu. Sora Baicu, cum era o foarte bună bucătăreasă și ospitalieră, ne-a oferit ceva de mâncare și ne-a invitat să rămânem peste noapte la dânșii. În acest timp am sunat acasă și soția mi-a spus că este ceață foarte densă și este mai bine să rămânem în București. M-am consultat și cu fratele Emil și am zis: -Domnul este mare și puternic și va fi cu noi să ajungem cu literatura acasă. Începe aventura pe șosea Am
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
19.00 cu greu la ieșirea spre Urziceni, la Afumați. Ne-am oprit la stația Peco, am alimentat, ne-am rugat Domnului și am plecat către casă. Am pornit încet, pentru că deja nu se mai vedea nimic pe șosea din cauza ceții. După vreo doi kilometri ne-am oprit, pentru că nu se mai vedea nimic. Fr. Emil m-a întrebat : -Ce faci? -Ce să fac, întorc, nu vezi că nu mai putem continua? Nu vezi că toate mașinile sunt oprite pe o
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
negru - cel puțin așa îl vedeam noi). Am început să plâng și am spus iarăși că este mâna lui Dumnezeu care ne conduce, în timp ce fratele Emil mi-a spus că am ajuns deja la 100 km/h (în condiții de ceață și vizibilitate aproape zero și cu mașina care atingea asfaltul de prea multă greutate). De abia mă țineam după ,,El”! Fratele Emil mi-a spus să aprind faza lungă pentru a vedea numărul de înmatriculare. Când am aprins faza lungă
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Afumați spre Buzău și în plin câmp ne-am tot apropiat de mașina din fața noastră, să vedem ce număr de înmatriculare are. Ne gândeam că dacă este de Constanța va merge până la Urziceni și după aceea vom rămâne singuri în ,,ceață”, pe o șosea imposibilă, cu mâzgă groasă, care făcea imposibil să mai vezi marcajul de pe șosea și cu o ceață cum nu am mai văzut de multe ori în viață. La un moment dat ceața a început să se mai
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
înmatriculare are. Ne gândeam că dacă este de Constanța va merge până la Urziceni și după aceea vom rămâne singuri în ,,ceață”, pe o șosea imposibilă, cu mâzgă groasă, care făcea imposibil să mai vezi marcajul de pe șosea și cu o ceață cum nu am mai văzut de multe ori în viață. La un moment dat ceața a început să se mai rărească puțin și astfel, unele mașini au început să circule. Eram fericiți că putem să ne bucurăm de o vreme
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
aceea vom rămâne singuri în ,,ceață”, pe o șosea imposibilă, cu mâzgă groasă, care făcea imposibil să mai vezi marcajul de pe șosea și cu o ceață cum nu am mai văzut de multe ori în viață. La un moment dat ceața a început să se mai rărească puțin și astfel, unele mașini au început să circule. Eram fericiți că putem să ne bucurăm de o vreme mai bună și o vizibilitate mult mai bună. Eram la granița județelor Ilfov și Ialomița
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Și tot mergând, lăudam pe Dumnezeu și Îi mulțumeam, rememorând ce frumos a putut Domnul să-Și conducă copiii Săi către casă! Am încercat să măresc viteza, dar nu am reușit prea mult, pentru că atunci când eram mai sigur pe mine, ceața a apărut din nou. Intrasem în județul Buzău, ne apropiam de localitatea Cioranca, iar participanții la trafic se opreau unul câte unul pe marginea șoselei, din lipsă de vizibilitate. Am încetinit și noi, mergând cu maxim 10 km/h, urmând
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Satana putea să chinuiască și să ucidă trupul, dar nu se putea atinge de viața care era ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. El putea să-i arunce în închisori, dar nu putea să încătușeze spiritul. Ei puteau să privească dincolo de ceață și să vadă slava, zicând: "Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi". "Căci întristările noastre ușoare de-o clipă lucrează pentru noi tot
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pe care știe unde să le trimită. Parcă și numărul comuniștilor din sat a mai crescut. Sunt tensiuni și în viața internațională de care aflăm cu întârziere. 1 octombrie 1949 - ziua Republicii Populare Chineze. O zi de toamnă, cu o ceață groasă, încât s-o tai cu cuțitul! Secretarul de partid era chemat la centru și pleacă grăbit, dar constată că satul e plin de manifeste. Îmi bate în poartă și-mi spune ce s-a întâmplat. Manifestele erau împrăștiate pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]