7,937 matches
-
40% mai mult decât În ultimul an dinaintea războiului. Dacă În sălile britanice publicul a scăzut constant de-a lungul anilor ’50, În Europa continentală el continua să crească. În prima jumătate a deceniului al șaselea, 1.000 de noi cinematografe s-au deschis În Franța și tot atâtea În Germania de Vest; În Italia au apărut 3.000, ridicând cifra totală la 10.000 În 1956. Cu un an Înainte s-a Înregistrat recordul italian de audiență: 800 de milioane
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cele mai bine vândute filme În Berlinul postbelic au fost The Gold Rush (Goana după aur) al lui Chaplin și The Maltese Falcon (șoimul maltez) (turnat În 1941, dar vizionat În Europa abia după sfârșitul războiului). America nu domina Însă cinematograful european postbelic numai dintr-un capriciu al gustului popular. Exista un context politic: filmele americane „pozitive” au inundat Italia exact În momentul crucial al alegerilor din 1948; Departamentul de Stat a Încurajat studiourile Paramount să relanseze În acel an Ninocika
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
planul cinematografiei mondiale. Ca și cele câteva comedii englezești filmate În aceeași perioadă În studiourile Ealing (mai ales Passport to Pimlico, 1949), filmele neorealiste au găsit În orașele devastate de război un decor și, În oarecare măsură, un subiect pentru cinematograful postbelic. Dar filmele englezești, chiar și cele mai bune, nu au atins niciodată umanismul tragic al capodoperelor italiene. „Adevărurile” simple din aceste filme reflectau nu atât lumea europeană așa cum era, cât lumea europeană văzută prin prisma miturilor și amintirilor despre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la care regina a renunțat În cele din urmă, În 1958), unde unul din cinci parlamentari conservatori studiase la Eton și unde procentul de studenți proveniți din clasa muncitoare era În 1955 același ca În 1925. Pe lângă comediile sociale benigne, cinematograful englez a Înflorit printr-o producție constantă de filme de război: The Wooden Horse (1952), The Cruel Sea (1953), The Dam Busters (1954), Cockleshell Heroes (Comando În ape inamice, 1955), The Battle of the River Plate (1956). Inspirate, cu acuratețe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
directă pentru cinema. Nu numai că oferea divertisment alternativ pe ecran, dar mai putea să aducă filme de lung metraj În casele oamenilor, astfel Încât aceștia nu mai erau nevoiți să iasă din locuință decât pentru ultimele apariții. În Regatul Unit, cinematografele au pierdut 56% din clienți Între 1946 și 1958. Cifrele au scăzut mai lent În celelalte părți ale Europei, dar, mai devreme sau mai târziu, au coborât peste tot. Mersul la cinema a ținut mai mult În Europa mediteraneană - În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puteau spera să concureze ca ritm sau standarde tehnice cu filmele americane, așa Încât s-au limitat tot mai mult la producții ce reflectau „viața obișnuită”, fie că era vorba de „noul val”, „drama de bucătărie” sau comedia domestică. În Europa, cinematograful decădea: dintr-o activitate socială, el a devenit o formă de artă. În timp ce spectatorii din anii ’40 și ’50 mergeau să vadă orice rula la cinematograful local, acum oamenii intrau doar dacă erau atrași de un film anume. Pentru distracția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că era vorba de „noul val”, „drama de bucătărie” sau comedia domestică. În Europa, cinematograful decădea: dintr-o activitate socială, el a devenit o formă de artă. În timp ce spectatorii din anii ’40 și ’50 mergeau să vadă orice rula la cinematograful local, acum oamenii intrau doar dacă erau atrași de un film anume. Pentru distracția obișnuită, pentru a vedea ce se mai Întâmplă În lume, ei se orientau În schimb către televizor. În ciuda faptului că era un mediu „tânăr”, televiziunea a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de secol cunoștea Îndemnurile pictate pe pereții fermelor de la țară și ai teraselor urbane de a bea St. Raphael sau Dubonnet. Jingle-urile comerciale, ca și fotografiile statice au Însoțit multă vreme jurnalele de știri și filmul care le urma În cinematografele din toată Europa. Dar această publicitate tradițională nu ținea cont de plasarea produsului către grupul-țintă sau segmentarea pieței după vârstă și preferințe. De la mijlocul anilor ’50, În schimb, alegerea pe care o face consumatorul a devenit un principiu major de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În rolul lui Antoine Doinel (eroul autobiografic al lui Truffaut), Les quatre cents coups (Cele patru sute de lovituri, 1959), L’amour à vingt ans (1962) și Baisers volés (Sărutări furate, 1968), Truffaut era nu numai teoreticianul principal al revoluției din cinematograful francez, ci și exponentul său cel mai strălucit. Multe dintre creațiile sale - Jules et Jim (Jules și Jim, 1962), La peau douce (Pielea catifelată, 1964), Fahrenheit 451 (1966) sau Le dernier métro (Ultimul metrou, 1980) sunt filme de referință. Cei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acasă. E greu de crezut că un regizor american sau chiar britanic ar fi putut face un astfel de film și mai ales să-l distribuie. Dar, pentru o nouă generație de intelectuali euro-americani, filmul lui Rohmer capta Însăși esența cinematografului francez: sofisticat, aluziv, spiritual, dezabuzat, matur și european. Filmele italiene din aceeași perioadă, deși distribuite pe scară largă, nu au avut același impact. Producțiile cele mai reușite exploatau cam prea fățiș noua imagine bogată și „sexy” a Italiei și a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ratată. În Marea Britanie, ca și În alte părți, „planificarea” urbană era cel mult un expedient, o cârpeală: nu existau strategii pe termen lung pentru a integra locuințe, servicii, slujbe și activități recreative (noile orașe și complexe de locuințe nu aveau cinematografe și nici săli de sport sau transport public adecvat)14. Scopul planificării era să elimine barăcile și să cazeze rapid și ieftin populația În creștere: Între 1964 și 1974, numai În Londra s-au construit 384 de blocuri-turn. Multe aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nemulțumiți și nu au făcut din asta un secret. Dacă arhitecții și sociologii nu au Înțeles că proiectele lor vor provoca, peste numai o generație, excluziune socială și violență de grup, locatarii vedeau foarte clar ce Îi așteaptă. Până și cinematograful european - care până de curând zăbovise nostalgic asupra vechilor orașe și a vieții urbane - explora acum impersonalitatea rece, neîndurătoare a metropolei moderne. Regizori ca Antonioni sau Godard filmau cu o plăcere aproape senzuală mediul urban industrial, nou și țipător, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
distanța convențională dintre două grupuri de vârstă, ci o adevărată prăpastie. Acești tineri păreau să se fi născut Într-o lume care se transforma - schimbându-și cu reticență valorile, stilul și regulile - sub ochii și la comanda lor. Muzica pop, cinematograful și televiziunea erau invadate de tineri și Îi solicitau din ce În ce mai mult, ca audiență și segment de piață. În 1965 existau deja programe de radio și televiziune, reviste, magazine, produse și industrii Întregi destinate tinerilor și dependente de preferințele lor. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
societate În interiorul statului. Catolici, stricți și moraliști - stil ce amintea, paradoxal, de Însuși Franco -, activiștii ETA atacau nu numai polițiști spanioli (prima victimă a fost ucisă În iunie 1968) și notabili basci moderați, ci și simbolurile decadenței „spaniole” din regiune: cinematografe, baruri, discoteci, vânzători de droguri etc. La apusul erei Franco, activitățile ETA erau limitate de aceeași represiune care dusese la apariția ei: spre sfârșitul dictaturii, la Începutul anilor ’70, un sfert din poliția armată a Spaniei era staționată numai În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vreme „exagerat de preocupat de toate aceste chestiuni teoretice spinoase”. Însă obscurantismul narcisiac era și un simptom al epocii: detașarea de realitatea cotidiană proba involuntar epuizarea unei tradiții intelectuale. și nu era unicul semn de scăpătare culturală. Originalitatea sclipitoare a cinematografului francez din anii ’60 se transformase În virtuozitate studiată. Jacques Rivette, autorul ingenios și mucalit al filmelor Paris nous appartient (Parisul ne aparține, 1960) și La Religieuse (Călugărița, 1966), a regizat În 1974 Céline et Julie vont en bateau (Céline
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
frecventarea sălilor de cinema În Lituania scăzuse cu 90%. Aceeași tendință era vizibilă peste tot: În Bulgaria scăderea era de 93%, În România de 94%, iar În Rusia de 96%. Merită notat faptul că, În aceeași perioadă, numărul spectatorilor din cinematografe scăzuse cu doar 77% În Polonia, 71% În Republica Cehă și 51% În Ungaria. În Slovenia nu se Înregistrase, practic, nici un regres. Aceste statistici sugerează o legătură directă Între prosperitate și dispoziția de a merge la cinema și confirmă explicația
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lagărul tipic era Buchenwald, cu comitetele lui bine organizate de prizonieri politici comuniști, În Anglia postbelică prototipul lagărului nazist nu era Auschwitz, ci Bergen-Belsen (eliberat de trupele britanice), iar supraviețuitorii scheletici filmați și vizionați În cadrul buletinelor de știri difuzate În cinematografe la sfârșitul războiului nu erau de obicei identificați ca evrei 4. și acolo, evreii au preferat să treacă neobservați după război și să nu Își povestească experiențele. Evocându-și copilăria În Anglia, Jeremy Adler, fiul unor supraviețuitori, Își amintea că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
chiar și acest lucru era prea Îndrăzneț pentru autorități În ultimul an al președinției lui de Gaulle. și nu numai pentru autorități: când filmul a fost În sfârșit difuzat În 1971, nu pe postul național de televiziune, ci Într-un cinematograf micuț din Cartierul Latin, o femeie Între două vârste a exclamat la ieșirea din sală: „Rușinos, dar la ce să te aștepți? Ophuls e evreu, nu-i așa?”. Merită remarcat că Franța este unica țară În care abordarea mai onestă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
404; tranziție de la comunism la capitalism 627; tranziția de la stalinismul național la comunismul reformist 401 Cei Trei (Stalin-Roosevelt-Churchill) 105 CEJ - vezi Curtea Europeană de Justiție (CEJ) Central Intelligence Agency (CIA) 210 cenzură; Cehoslovacia - vezi Cehoslovacia; Europa de Est 524; Europa de Vest 347; În cinematografele vest-germane 250; Marea Britanie 349; petrecerea timpului În Uniunea Sovietică 549 Cernenko, Constantin 544-545, 561, 593 Černík, Oldøich 406 Cernomîrdin, Viktor 627 certificate „Persil” 65 Charles, John 712 Chesterton, G.K. 206 chestiunea germană 106, 109, 226, 229 Chiaromonte, Nicola 210 China
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu ei ceeace voi ordona, când va fi momentul oportun. Trebue să se pregătească serviciul, care să adune din Basarabia și Bucovina toate crimele și toate suferințele populației în timpul dominației bolșevice, pentru a fi imediat folosite la țară, în fabrici, cinematografe și în școli". Deasemenea, Domnia-Sa a aprobat toate propunerile făcute de Ministerul Propagandei Naționale, prin darea de seamă înaintată cu Nr. 83/M din 31 Mai 1941141 și arătate în nota alăturată. Vă rugăm să binevoiți a dispune, raportându
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
represalii. La ora 1630 s'a dat o alarmă și s'a făcut cunoscut populației că oricine va manifesta va fi împușcat pe loc. În acest timp soldații germani procedau la identificarea participanților la demonstrații. S'au făcut descinderi la cinematograful "Sidoli", pe străzile I.C. Brătianu, Cuza-Vodă și Tg. Cucului. În cursul descinderilor, numeroși soldați germani au fost omorâți de comuniștii care trăgeau asupra lor. Au fost ridicate numeroase persoane suspecte și transportate la Chestură. Cu prilejul descinderilor s'au găsit
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
în Decretul privitor la avocați. 12/. Decretul-Lege din 16 Noembrie 1940 referitor la schimbul valutar pentru studenții evrei din străinătate 557. 13/. Decretul-Lege No. 3850 (Monitorul Oficial No. 274 din 20 Noembrie 1940)558, retrage autorizațiunile pentru funcționarea sălilor de cinematograf și caselor de filme, acordate evreilor sau societăților în care aceștia sunt interesați sub orice titlu. Acest Decret-Lege nu mai caracterizează societățile după capital, ci socotește evrei pe cei născuți din ambii părinți evrei, sau numai unul, fără deosebire dacă
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
a mișcării capitalului lor. Pe lângă aceste dispoziții cu caracter general și de cea mai largă aplicațiune s'au mai promulgat câteva Legi de românizare economică, pentru unele întreprinderi speciale și anume: 1. Decretul-Lege pentru românizarea caselor de filme, sălilor de cinematograf și birourilor de voiaj și turism din 20 Noembrie 1940 (Monitorul Oficial No. 274). Acest Decret-Lege prevede suspendarea autorizațiilor de funcționare, numirea de comisari de românizare și nominalizarea acțiunilor acestor întreprinderi, dacă sunt evreești; această măsură este transformată mai târziu
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
sub control de Stat, mai întâi prin comisarii de românizare și apoi direct prin Ministerul Economiei Naționale. d. S'a interzis în practică orice înființare de întreprindere evreească nouă cât și extinderea, transformarea sau strămutarea celor existente. e. Unele întreprinderi: cinematografe, case de filme, birouri de voiaj au fost expropriate indirect, prin naționalizarea acțiunilor. f. Toate acțiunile bancare, comerciale și industriale ale întreprinderilor evreești au fost nominalizate iar circulația lor rămâne supusă autorizării Ministerului Economiei Naționale, care poate să exercite și
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
în vederea continuării studiilor în străinătate. Monitorul Oficial, partea I, nr. 270 din 16.11.1940. 558 Monitorul Oficial, partea I, nr. 274 din 20.11.1940. Decretul-Lege Nr. 3850 din 19.11.1940, pentru românizarea caselor de filme, sălilor de cinematograf și birourilor de voiaj și turism. 559 Monitorul Oficial, partea I, nr. 286 din 04.12.1940: Decretul-Lege Nr. 3968 din 03.12.1940, pentru trecerea în patrimoniul statului a vaselor și plutitoarelor aparținând evreilor sau societăților evreiești. 560 Monitorul
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]