7,829 matches
-
regiune să-i plătească tribut. Fiul său, Pecachia, a fost repede ucis și tronul l-a preluat Pecah (736-732 î.C.) care a decis, împreună cu Rezin, regele Damascului, să nu mai accepte supunerea față de asirieni și să creeze o nouă coaliție anti-asiriană invitându-l să adere și pe Ahaz (735-726 î.C.), regele lui Iuda. Pentru că nu a acceptat să se alăture coaliției, regii Damascului și ai Israelului l-au atacat (așa-numitul război „siro-efraimit”, cf. 2Rg 15,37; 16,5-9
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a decis, împreună cu Rezin, regele Damascului, să nu mai accepte supunerea față de asirieni și să creeze o nouă coaliție anti-asiriană invitându-l să adere și pe Ahaz (735-726 î.C.), regele lui Iuda. Pentru că nu a acceptat să se alăture coaliției, regii Damascului și ai Israelului l-au atacat (așa-numitul război „siro-efraimit”, cf. 2Rg 15,37; 16,5-9 și Is 7,1-9), probabil cu scopul de a instala pe tronul lui Iuda pe cineva care să susțină coaliția anti-asiriană. În fața
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
se alăture coaliției, regii Damascului și ai Israelului l-au atacat (așa-numitul război „siro-efraimit”, cf. 2Rg 15,37; 16,5-9 și Is 7,1-9), probabil cu scopul de a instala pe tronul lui Iuda pe cineva care să susțină coaliția anti-asiriană. În fața încercuirii Ierusalimului și în ciuda părerii contrare a profetului Isaia, Ahaz cere ajutorului Asiriei oferindu-i tribut și declarându-i supunere. Tiglat Pileser al III-lea a cucerit Damascul în anul 732 î.C. și a ocupat multe cetăți
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
primind rația alimentară de la curtea babiloniană. Între timp, în Iuda, sub domnia lui Sedecia (597-587/586 î.C.), există două „partide”: cel filo-babilonian (între care și profetul Ieremia) și cel filo-egiptean. În anul 589 î.C. Sedecia se alătură unei coaliții anti-babiloniene susținută de Egipt astfel că în anul 587-586 î.C. Nabucodonosor intervine în regiune, asediază și cucerește Ierusalimul, îl prădează și îi distruge zidurile și templul (2Rg 25,1-21; Ier 39). Babilonienii numesc un guvernator din partidul filo-babilonian, pe
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ancorarea teritorială a principalelor forțe politice din România, dar marchează un recul net al extremei drepte. Numărul partidelor reprezentate în Parlament rămâne stabil, dar - paradoxal - nu produce peisaje politice consolidate sau stabilizate. În această manieră, alegerile din România ajung la coaliții cu un număr limitat de parteneri. Echilibrul fragil caracterizează noul guvernământ, care va avea greaua misiune de a face din această țară un membru deplin al UE. Pentru România, 2004 a fost un an electoral important. După ce au votat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
voturi, în 1996 ajunge la 34% și urcă în 2000 la 44% (pentru Consiliile locale). „Alții” ocupă un loc din ce în ce mai important la nivel local prin introducerea pragurilor pentru a accede în Parlament, fixate la 5% pentru partide și 10% pentru coaliții, în timpul alegerilor legislative din 2000. Unele formațiuni politice au fost, astfel, eliminate de pe scena națională, după ce au obținut scoruri relativ ridicate la scrutinurile locale. Această nonstructurare a votului, caracteristică alegerilor locale, arată o înclinație a alegătorilor spre persoane cunoscute, considerate
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
2 și versantul anticomunist al postdisidenței. Provizoriul și negocierea permanentă sunt trăsături fundamentale ale politicii românești de după 1990. După 1989, stabilizarea României a urmat o traiectorie destul de haotică. Totuși, începând din 1992 și până în 1996, se conturează un pluralism de coaliții hibride, din cauza tendințelor sale de reducere numerică și, în paralel, de accentuare a polarizării. În plan politic, 1996 a marcat în istoria română contemporană un moment de schimbare radicală. Victoria obținută de coaliția opoziției, Convenția Democratică din România (CDR), și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
până în 1996, se conturează un pluralism de coaliții hibride, din cauza tendințelor sale de reducere numerică și, în paralel, de accentuare a polarizării. În plan politic, 1996 a marcat în istoria română contemporană un moment de schimbare radicală. Victoria obținută de coaliția opoziției, Convenția Democratică din România (CDR), și de candidatul său la alegerile prezidențiale, Emil Constantinescu, marchează prima alternanță reală la putere de la Revoluția din decembrie 1989 și un foarte dificil proces de tranziție. Patru ani mai târziu, Ion Iliescu și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
formațiunea care ajunge în fruntea scrutinului, numărul său de locuri era totuși, insuficient pentru a permite partidului câștigător să obțină o majoritate. Nici o formațiune nefiind în măsură să obțină singură majoritatea, noul guvern s-a format ca urmare a unei coaliții. Dacă Partidul Social-Democrat a refuzat să excludă o eventuală alianță cu PRM, cu care, să o reamintim, a guvernat țara între 1992 și 1996 (PSD-ului i-ar putea fi totuși greu să justifice, în fața UE, o astfel de alianță
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
obiectivului adeziunii României la UE în 2007. Această prioritate este rezultatul a două obiective principale de la acest început de mandat: 1. formarea unei majorități stabile (ceea ce se revelă ca un lucru foarte delicat pentru că în noul guvern format printr-o coaliție între Alianță și UDMR se găsește și Partidul Umanist. Iar aceasta este slăbiciunea principală! Acesta din urmă, aliatul Partidului Social-Democrat în timpul campaniei electorale, a participat la organizarea noului guvern, dar deja în ultima săptămână își anunța plecarea... ceea ce permite prezicerea
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
facilitează o colaborare regulată și regularizantă între PSD, PNL, PD și UDMR. În acest caz, stabilitatea sistemului politic este garantată, în general, prin solidaritatea negativă anti-PRM. PRM se regăsește, astfel, izolat, chiar dacă nu este aseptizat sau sterilizat prin animarea unei coaliții sistemice. El constituie un risc ce poate fi administrat: integrarea viitoare a României în UE ar trebui să accentueze consensul de excludere garantată a PRM, ceea ce facilitează stabilizarea partizană și, mai general, politică. În această manieră, alegerile duc la coaliții
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
coaliții sistemice. El constituie un risc ce poate fi administrat: integrarea viitoare a României în UE ar trebui să accentueze consensul de excludere garantată a PRM, ceea ce facilitează stabilizarea partizană și, mai general, politică. În această manieră, alegerile duc la coaliții cu parteneri limitați, cum este cazul noului guvernământ! Totuși, nu ar trebui să uităm că această stabilizare rămâne fragilă și precară. La nivelul partidelor, stabilizarea coincide cu construirea organizațiilor partizane, și anume cu construirea unei legitimități printre membri, o mutație
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
rămâne fragilă și precară. La nivelul partidelor, stabilizarea coincide cu construirea organizațiilor partizane, și anume cu construirea unei legitimități printre membri, o mutație programatică și o reducere progresivă a numărului de partide de completare sau de pseudopartide care populau largile coaliții de la începutul anilor ’90. Asistăm, astfel, la emergența partidelor relativ stabile. Dar această imagine de stabilitate se lovește de carențe substanțiale legate de desfășurarea unei identități politice artificiale, născută din etichetări de calitate decernate de federațiile europene sau internaționale de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
pe teritoriul lor și aparținea aceleiași caste, cei din neamul Malla au hotărât să-i păstreze osemintele și să țină un festival în onoarea lui. Populațiile vecine își revendică și ele partea. Tribul Malla refuză inițial, dar, amenințați cu o coaliție, sfârșesc prin a accepta împărțirea osemintelor în opt părți egale. Deasupra fiecărei relicve, a urnei și a cărbunilor rugului au fost ridicate stūpa (păli: thūpa). Rămășițele pământești ale lui Buddha au fost venerate de timpuriu și au dus la formarea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Luminilor, ce nu făceau decît cîteva victime, este urmată acum de lupte nimicitoare, de marșuri nesfîrșite și de marșuri apocaliptice. În fapt, progresul tehnic și tactic înregistrat în cadrul artei militare corespunde unui regres în plan umanitar. La finele Vechiului Regim, "coaliții" și "capitulări" îndulceau destul de mult soarta răniților sau a prizonierilor și protejau spitalele. Mai mult încă, în preajma Revoluției, "chirurgia din armată atinsese un fel de apogeu. Armata regală franceză numără 1 200 de chirurgi pentru un efectiv de 200 000
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
concilieze popoare heteroclite care, din fericire, împărtășesc aceeași religie, și cu atît mai mult, populații de confesiuni diferite. Mistic din fire și influențat de clanul ultraortodox ce domină curtea da la Petersburg, țarul Alexandru I va lua inițiativa inființării unei coaliții cu împăratul Austriei și cu regele Prusiei, la 26 septembrie 1815, coaliție cunoscută sub numele de Sfînta Alianță. Legitimitatea religioasă a acestui pact la care este invitat să se asocieze și Louis XVIII, reinstalat la Paris, este afirmată fără subterfugii
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mai mult, populații de confesiuni diferite. Mistic din fire și influențat de clanul ultraortodox ce domină curtea da la Petersburg, țarul Alexandru I va lua inițiativa inființării unei coaliții cu împăratul Austriei și cu regele Prusiei, la 26 septembrie 1815, coaliție cunoscută sub numele de Sfînta Alianță. Legitimitatea religioasă a acestui pact la care este invitat să se asocieze și Louis XVIII, reinstalat la Paris, este afirmată fără subterfugii în articolul 2 care stipulează că "membri ai unei singure națiuni creștine
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Comitet național rutean format din cîteva personalități exilate în Statele Uni-te. Mai trebuie să adăugăm că, ulterior, acestă țară a fost condusă nu în virtutea unui verdict periodic al electoratului, cum ar fi fost democratic, ci în cadrul unui regim de coaliție a cinci mari partide, denumit din acestă cauză regimul pentaparti; practic, acestea își împărțeau puterea fără a lua în considerare rezultatele alegerilor. Cel mult, în acestă "familie" conducătoare au fost acceptate din cînd în cînd Partidul popular german și Partidul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
puțin meschine decît crisparea naționalismului burghez. În Franța, filozoful Alain, cantor al radical-socialiștilor, aderă în 1934 la Comitetul de vigilență al intelectualilor antifasciști, în compania foarte respectabilului Paul Langevin. Într-un sens mai general, transplantul antifascismului regenerează patriotismul unei vaste coaliții a liderilor de opinie sau a "tovarășilor de drum" mai mult sau mai puțin susceptibili de comunism, de la Jean Cassou la André Gide, cuprinzîndu-i printre aceștia pe André Chamson, Jean Giono, Jean Guéhenno sau André Malraux. De altfel, foar-te curînd
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
dimensiuni potențial conflictuale, religia și limba", care se "neutralizează în beneficiul echilibru-lui sistemic global"401. Germanicii, ca și latinii, s-au împărțit în catolici și protestanți și n-au putut deci să se coalizeze unii contra altora sau, cînd această coaliție s-a produs totuși, în 1847, în contextul războiului civil Sonderbund-ul ea a opus cantoane protestante de orientare liberală și laică ce erau în aceeași măsură germanofone și francofone altor cantoane, catolice și clericale, nu mai puțin amestecate în plan
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și a formațiunilor componente), precum și, la un al treilea nivel, o istorie „de alcov”, ca să-i spunem așa, cu tot felul de detalii picante care Încearcă să elucideze În primul rînd modul de luare a deciziilor În cadrul Convenției și al coaliției de guvernare. La primele două niveluri, documentația oferită este abundentă: pornind de la un instrument util, lucrările Domniței Ștefănescu (Cinci ani din istoria României. O cronologie a evenimentelor, decembrie 1989 - decembrie 1994, respectiv Doi ani din istoria României. O cronologie a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
se spună că „n-a făcut nimic”. Dan Pavel și Iulia Huiu ridică un colț al cortinei, permițînd accesul la mecanismul de luare a deciziilor În Convenție, precum și la relația pe alocuri stranie dintre Emil Constantinescu, o dată ajuns președinte, și coaliția aflată la guvernare Între 1996 și 2000. Autorii nu se feresc să intre nici În domeniul serviciilor secrete, studiind - pe cît se poate - modul În care fostul președinte „a fost Învins de securiști”, În măsura În care a dorit cu adevărat să lupte
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
despre originea partidelor, pe care Dan Pavel și Iulia Huiu le-au analizat deja. Oricum, partidele nu pot fi privite unilateral, ci ca elemente intermediare Între societatea civilă și stat. O altă chestiune abordată teoretic pe parcursul lucrării este aceea a coalițiilor. Cazul este foarte interesant, de vreme ce Convenția grupa diverse formațiuni - partide și nepartide, Între care se numărau, la un moment dat, uniuni de felul UDMR, care, la rîndul său, reunește diverse platforme politice și civice - și a intrat la guvernare Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
politic și explicînd modul În care a funcționat. Se impune Însă o observație: dat fiind că rolul Alianței Civice În constituirea și succesul Convenției este, pe bună dreptate, estimat ca fiind crucial, pare necesară o clarificare a statutului acestei formațiuni. Coalițiile politice tipice sînt constituite din partide. În momentul În care un grup de presiune precum Alianța Civică joacă un rol determinant, teoria trebuie rafinată Întru cîtva. În acest sens, LaPalombara introduce, În lucrarea sa Interest Groups in Italian Politics (Princeton
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și operații în afara teritoriului statului român parcurge etapele specifice selecției. Articolul 6 (1) Misiunile ce urmează să se execute în cadrul unor structuri aflate sub mandat O.N.U. sau O.S.C.E., sub conducerea N.A.T.O. sau U.E. ori în cadrul unor coaliții, precum și cele îndeplinite la solicitarea organizațiilor internaționale cu vocație în domeniul securității sau a unor parteneri strategici de către personalul Ministerului Apărării Naționale în funcții de observatori umanitari/monitori, consilieri militari, personal de stat major și de specialitate, desfășurate în condițiile
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237396_a_238725]