7,817 matches
-
de plumb”) sau ascezei profane („dacă o să înfășori cu răbdare pe mosor / firul de sânge / vei ajunge până la suflet”). Expresie a disperării existențiale și metafizice, versul lui P. sfârșește - cu mențiunea că acesta e un „sfârșit continuu” - în experiența integrării cosmice și a salvării. În plină epocă postmodernă, lirica lui hieratică reabilitează virtuțile fondatoare ale marii poezii. SCRIERI: Furnicile și oglinda, pref. Constantin Abăluță, București, 1993; Războinicul cu ciorapi de piele, București, 1996; Ultimele pătrate de frig, București, 1998; Camera de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
forța germinativă primordială. C. se relevă acum ca un poet al tragicului, transpunând teme eterne, precum nașterea, viața, moartea, scurgerea ireversibilă a timpului și relativitatea consecințelor lui, într-o meditație sceptică (Timpul). Problematica existențială are accente grave, elegiace (Elegie). Viziunile cosmice sunt îmbrăcate într-o melopee de esență mioritică (Sus). Romanul Singurătatea din urmă (1986), de sorginte autobiografică, pune accente speciale pe o copilărie și o adolescență trăite într-un mediu familial bântuit de neliniști și vicisitudini, pe care autorul caută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
facă până În zilele noastre, numindu-l șakti. Tocmai confruntarea etnografică este cea care permite să recunoaștem În frumoasa piatră cu suprafețele triunghiulare policrome, pusă În centrul unei platforme cu diametrul de un metru, simbolul aniconic al unei „zeițe-mamă” inițiale („uterul cosmic”). Baghor, la fel ca El Juyo, deschide o fereastră prețioasă spre o lume anonimă și necunoscută. Acest caz de o neobișnuită continuitate ne face să reflectăm. Ne aflăm la scurtul apogeu al epocii Îndelungate a vânătorilor și este clar că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Celxe "Cel" mai des Întâlnite simboluri În Europa arhaică, care ar putea fi adevărate ideograme, se regăsesc, fundamental, În două categorii: cele legate de apă (șarpele și pasărea) și cele legate de devenire și regenerare ciclică (cruci, coarne, omida, oul cosmic, peștele). Cele din a doua categorie sunt asociate cu luna, ciclul vegetal, schimbarea anotimpurilor; crucea leagă cele patru puncte ale universului și amintește de faptul că anul este o călătorie prin cele patru puncte cardinale. Sunt puțini cei care acceptă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și se Îngroapă morții) sau Khentamentiuxe "Khentamentyu", „Celxe "Cel"-care-domnește-peste-apuseni”, sau, În regiunea memphită, zeul-șoim Sokarixe "Sokari". Dar deasupra tuturor se află Osirisxe "Osiris", un zeu cu o natură atât de complexă, Încât este În același timp stăpân, mântuitor, zeu cosmic, celest, pământean și devine principalul patron al morților și al vieții de după moarte. Multitudinea personajelor divine care Își intersectează caracteristicile și funcțiile și reprezintă aceleași personaje În localități diferite, cu sensuri diferite, a trebuit la un moment dat să se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numelor și Înfățișărilor sale diferite. Zeilor despre care am vorbit până acum li se adaugă alții, de natură foarte diferită. Înainte de toate trebuie amintit cultul obiectelor, plantelor, animalelor. La Heliopolis, coloane, pietre ridicate sunt considerate simboluri divine, Încărcate de semnificații cosmice; la Abydos este venerat un obiect asemenea unei lăzi; la Asyut este considerată sacră o piele de animal agățată Într-un par, și așa mai departe. Aceste obiecte au devenit ele Însele ipostaze ale anumitor zei, de la care și-au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
totodată ca mijlocitor legitim Între această lume, al cărei stăpân este, și lumea zeilor. Din acest motiv, el este unicul preot autentic, care deleagă altora practicarea cultului, dar rămâne adevăratul responsabil; mai mult, el este responsabil și de realizarea ordinii cosmice pe care egiptenii o numesc maatxe "maat" (J. Assmann,1989), personificată, de asemenea, Într-o zeiță; maat este ceea ce regele trebuie să ofere zeilor ca ofrandă perfectă. 2. EPOCA ARHAICĂTC "2. EPOCA ARHAICĂ" Singura mărturie din epoca străveche este reprezentată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cuvintele se articulează sunt pline de sens. Nu este deci nimic uimitor În faptul că există divinități care sunt doar cuvinte personificate și divinizate, cum ar fi Huxe "Hu" (Autoritatea), Siaxe "Sia" (Mintea), Maatxe "Maat" (Adevărul, Celxe "Cel" Drept, Ordinea cosmică) (490b; 1774b): divinități care existau deja și care vor rămâne active În lumea egipteană ulterioară. 4. CONCEPȚIILE FUNERARETC "4. CONCEPȚIILE FUNERARE" Așadar, găsim În aceste texte diverse modalități de a fi și de a se manifesta ale divinităților. În perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
imediată și impresionantă a acestui tip de cultură. Limba În care sunt exprimate aceste formulări este alcătuită din cuvinte care trebuie să fi fost bine cântărite, ele nefiind făcute pentru o folosire practică umană, ci dețin o semnificație perpetuă și cosmică și sunt Închise În structuri care le echilibrează În valoarea lor unică și incontestabilă. „Literatura” egipteană se naște din folosirea atentă și scrupuloasă a unei limbi menite unei utilizări superioare comunicării, ce are drept scop crearea unei realități valabile prin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
solare de la Abuxe "Abu" Sir, despre care am vorbit deja. Dar, din punctul de vedere al religiei, este semnificativ mai ales felul În care sunt reprezentați zeii. Vom recunoaște mitul procreării divine a zeului, al teogamiei, Într-un cadru grandios cosmic: aici apare pentru prima oară și este situat Într-un mediu burghez, iar divinitățile se comportă cu o vivacitate cu totul pământeană a gesturilor și cuvintelor. Cu alte cuvinte, există o intimitate cu divinul, scoțându-se În evidență o Înrudire
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este Împărțită În douăsprezece secțiuni, la fel ca orele nopții, și se povestește despre Întâlnirile și Întâmplările care au loc În călătoria nocturnă a soarelui, până În ceasul al doisprezecelea, când lumina triumfă din nou1. Mormântul regal dobândește astfel o valoare cosmică, iar destinul osiric se unește cu cel solar Într-o nouă concepție teologică. Decorarea mormântului presupune texte prezentate grafic, ca și cum acestea ar fi fost scrise pe un imens papirus, Într-un soi de autosuficiență a ritualului. Un cult adevărat, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
societății organizate, aspirația către o ordine reînnoită din rațiuni interioare duce la contemplarea nostalgică a Îndatoririi morale. Aici maat este ceea ce Îl face pe rege să „trăiască” (la fel ca Ra În mai vechea mitologe solară), dar este și ordinea cosmică pentru care regele este garant. Astfel se revine În mod oficial principiul conform căruia regele Îl iubește pe cel „drept”, iar a duce o viață dreaptă Înseamnă a te supune voinței regale, a urma Învățătura suveranului. Spre deosebire de regii care „Întăresc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prin tragere la sorți, a reședințelor: cerul este al lui Anumxe "Anum"; pământul, al lui Enlilxe "Enlil"; Apsûxe "Apsû", adică regatul apelor dulci subterane, revine zeului Înțelepciunii Enkixe "Enki"/Ea. Este vorba aici despre cele trei divinități care alcătuiesc triada cosmică (cf. subcapitolul 4.5). Ighighixe "Ighighi" se ocupă de munca grea, cu care au fost Însărcinați, sub supravegherea lui Ninurtaxe "Ninurta", pentru o perioadă Îndelungată, dar neprecizabilă din cauza textului corupt (tab. I, 19-38). După un timp, ighighi nu mai suportă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
său, era fiul lui Anuxe "Anu"(m), Marduk primește de la zei, pentru meritele sale, toate puterile. În acest caz este totuși vorba despre o poziție „teologică” cu scopuri propagandistice clare, care permite supraviețuirea marilor divinități tradiționale, cum ar fi triada cosmică sau triada astrală. c) Absența autosuficienței și doctrina destinului Divinitatea mesopotamiană nu pare a fi dotată nici cu autosuficiență. Aceasta este negată Încă din momentul În care se acceptă că zeii au avut un Început În timp. Este negată și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de slujirea pe care omul este chemat să o Îndeplinească prin cult și prin munca ce Îi este premisă. Autosuficiența zeilor este, de asemenea, negată de formularea clară doctrinei „destinului”, care condiționează Întreaga lume divină, pe lângă cea umană și cea cosmică, și care merită un studiu mai atent. Destinul (șșmtu, sumeriană nam-tar) este „ceea ce a fost stabilit, hotărât”. Această definiție este valabilă pentru lumea Întreagă În complexitatea ei, și În mod special pentru oameni. În ambele cazuri, zeii sunt considerați ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
regi, regine, sfetnici, slujitori etc.) sub opt mari nume divine: Anum, Enlilxe "Enlil", B¶lxe "Be>l"et-ilșxe "Be>let-ilș", Ea, Sinxe "Sin", Iștarxe "Iștar", Ninurtaxe "Ninurta" și Nergalxe "Nergal". Între diferitele orânduiri trebuie amintite cele două triade fundamentale: cea cosmică (Anxe "An", Enlilxe "Enlil", Enkixe "Enki"/Ea) și cea astrală (Șamaș, Sinxe "Sin", Inanna/Iștarxe "Iștar"), despre care se va vorbi mai jos. Cele două triade se vor bucura, pretutindeni În Mesopotamia, de cea mai profundă venerație. S-au făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
școli. 4. Politeismul și regatele divinetc "4. Politeismul și regatele divine" a) Politeismul Atât religia sumeriană, cât și cea asiro-babiloniană au fost Întotdeauna profund politeiste. Zeii care Își Împart Între ei puterile divine sunt personificări ale forțelor, fenomenelor naturale și cosmice, dar și concepte abstracte. Avem un zeu al cerului, Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m), un zeu al fenomenelor atmosferice, Enlilxe "Enlil", un zeu al focului, Ghirruxe "Ghirru" etc. Așa cum s-a mai menționat, mai importanți sunt zeii triadei cosmice și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și cosmice, dar și concepte abstracte. Avem un zeu al cerului, Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m), un zeu al fenomenelor atmosferice, Enlilxe "Enlil", un zeu al focului, Ghirruxe "Ghirru" etc. Așa cum s-a mai menționat, mai importanți sunt zeii triadei cosmice și ai celei astrale. Caracterul astral al religiei mesopotamiene iese În evidență În orice epocă și devine prevalent În perioada neobabiloniană (629-539 Î.Hr.) și În etapele următoare. Așa cum se știe, politeismul este o formă de religie relativ tânără, strâns
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zei și demoni. Demonii, despre care se va vorbi În subcapitolul 4.9b, sunt temuți de om, fiind considerați un mare pericol. După cum se vede, la mesopotamieni, Întregul cosmos beneficiază de prezența și stăpânirea divinității. 5. Triada cosmicătc "5. Triada cosmică" După cum am spus deja, În religia mesopotamiană a avut o mare importanță, din punct de vedere speculativ și practic, triada cosmică, formată din Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m), zeul cerului, Enlilxe "Enlil", zeul atmosferei, și Enkixe "Enki"/Ea, zeul lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pericol. După cum se vede, la mesopotamieni, Întregul cosmos beneficiază de prezența și stăpânirea divinității. 5. Triada cosmicătc "5. Triada cosmică" După cum am spus deja, În religia mesopotamiană a avut o mare importanță, din punct de vedere speculativ și practic, triada cosmică, formată din Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m), zeul cerului, Enlilxe "Enlil", zeul atmosferei, și Enkixe "Enki"/Ea, zeul lumii apelor subterane, apsû. a) Zeul cerului Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m) Fiind, divinitatea cea mai importantă, acest zeu se află În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Enlil" este corect considerat ca fiind cel care are putere asupra omului. Din acest motiv, dar și pentru că Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m) este cel mai adesea un „zeu ascuns”, Enlil ajunge să fie văzut practic cea mai importantă divinitate cosmică. Nu degeaba a fost numit „Stăpânul destinelor” și i s-a atribuit posesia „Tablelor Destinelor” (cf. subcapitolul 3.6c). Astfel, Enlilxe "Enlil" devine „stăpânul” (sumeriană e n, În akkadiană b¶lum) prin excelență. Din același motiv, el reprezintă legea și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
animalelor. Această interpretare se Întâlnește În numele zeului În forma folosită de akkadieni, deși originea este tot sumeriană: é-a, care Înseamnă „Casa apei”. Însă și akkadienii foloseau numele Enkixe "Enki". Dincolo de desemnarea unui regat precis pentru cea de-a treia divinitate cosmică, rolul atribuit lui Enkixe "Enki" de mitologie și de Întreaga literatură mesopotamiană este extrem de important. El este venerat În miturile sumeriene Enki și Ninmah, Enki și Ninhursanga și Enki și Ordinea Lumii, unde se amintește rolul său hotărâtor În formarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care semiții o vor numi și B¶lxe "Be>l"et-ilșxe "Be>let-ilș", „Stăpâna zeilor”) și, În sfârșit Ninkixe "Ninki" (feminin de la Enki), „Stăpâna pământului/a subteranului”. 6. Triada astralătc "6. Triada astrală" La fel de importantă și de venerată ca triada cosmică a fost cea astrală, constituită de Utuxe "Utu"/Șamaș, zeul soarelui; de Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin", zeul lunii și de Inanna/Iștarxe "Iștar", zeița stelei Venusxe "Venus". a) Zeul soarelui Utuxe "Utu"/Șamaș Utuxe "Utu" și Șamaș Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înșiși erau conștienți de acest mare număr de zei, având În vedere că, atunci când Își desemnau panteonul, vorbeau despre „miile de zei din ¾atti”. De altfel, În conceptul de „divinitate”, ca obiect al cultului, intră și elementele naturale zeificate: entități cosmice și fenomene meteorologice cum ar fi cerul și pământul, stelele, ziua și noaptea, vânturi, ploi, nori -, realități geografice, luate În grup sau individual, cu nume propriu - munți, râuri, izvoare, marea. De asemenea, mai sunt divinizate și anumite obiecte sau locuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este constituită probabil de absența unei singure divinități care să le domine fără echivoc pe toate celelalte. În vârful panteonului se află doi zei, bătrânul zeu creator El și tânărul și puternicul Baalxe "Baal", cel care reînnoiește și garantează ordinea cosmică pe care a instaurat-o cel dintâi, dar nici unul dintre cei doi nu e În măsură să garanteze sau să răstoarne singur un echilibru care se bazează pe distribuția organică a funcțiilor. Este vorba de o diarhie efectivă, de diviziunea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]