8,674 matches
-
parohială, unde cei din primărie erau bine primiți întotdeauna și îi cunoșteam familia, apreciind în același timp și ospitalitatea coanei preotese, care era profesoară de matematică și directoarea școlii. Erau atât de diferiți acești oameni! Părintele Domnescu era subțire și delicat, avea o figură frumoasă, angelică și un glas melodios. Vorbea calm și avea un timbru catifelat. Își cântărea cu grijă cuvintele când discuta despre ceva și spunea întotdeauna numai ce se cuvine, cerându și adeseori iertare. Preoteasa Frosica Domnescu era
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
alergam după copiuțe să le cumpărăm sau să le transcriem. Noaptea pregăteam „sursa de inspirație”, care se găsea mai greu sau care era prea scumpă. În următoarele zile luam legătura cu alți profesori examinatori pentru a le da plocoanele mai delicate: țigări Kent, cafea, săpunuri, ciorapi, sau chiar lenjerie de corp de bumbac luată direct din fabrică și multe altele, afară de alimentele care erau duse acasă la profesori sau le erau predate în gară. În schimbul acestor „atenții” primeam subiectele de pe biletele
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ne au oferit zâmbitoare, din coșuri de nuiele, covrigi calzi. Mirosul era atât de îmbietor încât am fi luat coșurile cu tot cu covrigi, dar ne am amintit de indicațiile primite și ne-am mulțumit cu un singur covrig. L-am luat delicat cu două degete. Am urcat apoi la etaj unde erau expuse produse de larg consum într-o gamă la fel de diversificată și bogată. Cel mai apreciat a fost locul unde erau expuse produse 202 de artizanat, oale de lut, ceramică de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de amor" de mai sus, formulată, e adevărat, în termeni nu prea "diplomatici", m-am simțit aidoma lui Ahil peleianul, gata să mă înfrunt cu muritorii și nemuritorii, în apărarea cauzei mele! În ceea ce mă privește, pusesem punct unei situații delicate în familie, așa că o vreme nu am mai înregistrat plângeri din partea consoartei privind "ascultările, vocile și muzica". Puneam aceasta pe seama nu a cedării "organelor" sensibile la "invitația făcută", ci pe seama grijii soției de a nu-mi aduce și alte bătăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dacă nu vrei să te declar imediat "disponibil pentru transfer"! N-am citit cartea fostului ministru Andrei Pleșu despre îngeri, dar cred că îngerul meu, în acel sfârșit de 1979, s-a chemat Dumitru Trancă, un minunat om, integru, cult, delicat în relațiile cu noi (aveam să fiu răzbunat ani mai târziu, după 89', când "tovarășul P", după "revoluție", devenit membru al PNȚCD, a fost "puțin șifonat" în Piața Victoriei de niște "oameni de bine", care nu-i împărtășeau doctrina). Trecând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
din 1978, de Hernan Cubillos Sallato, fiu și nepot de amirali, pe timpul lui Allende director al celui mai vechi cotidian, "Mercurio", opozant al regimului. A participat la organizarea loviturii de stat militare. Și-a preluat postul într-un moment foarte delicat agravarea conflictului cu Argentina pentru suveranitatea asupra unor insule din Canalul Beagle. Având în vedere valoarea strategică a respectivelor insule, ele au fost încă din 1888 motiv de dispută între Argentina și Chile, care au supus în 1971 conflictul arbitrajului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
conserve în care puneam câteva pietricele. Când cutia începea să "sune", ne repezeam să tragem prada la mal și întotdeauna aveam 1, 2 sau chiar 3 crăpceni agățați. Erau niște pești minunați, cam de 1 kilogram fiecare, cu o carne delicată și dulce. Pe mal mai pescuiau chilieni și turiști străini, înarmați până în dinți cu scule "de milioane", dar care nu prea aveau noroc și se aciuau pe lângă noi pentru "a prinde meserie". Secretul era nada, respectiv râmele adunate de nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
atașatul cultural pentru indolență crasă și neprofesionalism, cu cine-l mai "combăteam" pe Pinochet? Bașca faptul că mi-aș fi pus în cap toți generalii, coloneii, maiorii... de la UM..., UM..., UM..., unde cei în cauză figurau ca "referenți" cu ochi delicați de viorele! (În 1999, fiind șef de misiune la Montevideo și având o discuție pe aceeași temă "etilică" șoferul ambasadei mi-a prezentat un paragraf dintr-un "Regulament de ordine interioară" al MAE, ce preciza că "se permite consumul moderat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
era cazat, controlul "în lipsă" al bagajelor, supravegherea contactelor și a convorbirilor telefonice...). Mata Hari de Dâmbovița era o creatură de 1, 5 metri și cca. 45 de kilograme "bruto", îmbrăcată "în civil" de la second hand, emanând în permanență un delicat "halou" de bucătărie de bloc și evidențiind un nivel de cunoștințe și de înțelegere a lucrurilor de tip "filozofia ciuce"! Ce-o fi făcând, sărmana, după '89? M-ar incita o reîntâlnire cu ea ca și cu alți "cooperatori" -, gândind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
prietenie și bună Înțelegere care unesc România cu Italia”. După cele câteva luni petrecute la Roma, s-a Întors În țară intrând În parlament ca șef al grupării junimiste. Ca urmare a faptului că afacerea Strousberg ajunsese Într-un punct delicat, Carp a fost trimis din nou la Berlin, Începând cu luna mai 1875, pentru a negocia cu Bismarck, Bleiehroder și acționarii germani, reușind să obțină promisiunea acestora de a respecta oferta statului român. Cu ocazia vizitei, Carp a reușit, Încă
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
În ședința Camerei din 15/27 decembrie 1871 că problema căilor ferate trebuie soluționată „În plina libertate și independență a țărei”. Semnarea Convenției cu Societatea acționarilor, ianuarie 1872, l-a pus pe domnitor Într-o situație extrem de dificilă și de delicată, Întreaga „afacere” servind drept „cal de bătaie pentru amatorii de agitații și complicații”. La 29 martie 1872 a fost ratificat contractul cu Bleichroder, fapt care a făcut posibilă stabilirea unor relații mai bune Între România și Germania, lucru remarcat și
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
zile nuanțate de tonuri de culoare, sonorități și arome pe care, în ultimii ani, cred că începem să le uităm. În copilărie voiam să inventez un aparat de fotografiat trecutul; cu astfel de fotografii aș putea să răsfoiesc astăzi imagini delicate, liliacul încovoiat sub greutatea florilor, lalelele și crinii la timpul lor, personajele cu pardessus care au devenit inutile. Au devenit inutile, prin demodare, și comportamentele legate de o primăvară normală. Vara aceasta, brutală, generează și moravuri, speciale, începând cu indiscrețiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Paris, fie din cauză că a scris mai puțin (dar a primit premiul Nobel pentru literatură), Bunin a rămas într-o semiumbră discretă. Seamănă, prin destin și univers spiritual, cu celălalt mare exilat, Rahmaninov; mi-am închipuit întotdeauna că opera lui Bunin, delicată, marcată de o nostalgie controlata, ar fi foarte potrivită pentru a fi transpusă muzical de un compozitor din specia lui Rahmaninov. Dar aici mă preocupă altceva, anume o simplă frază din ceea ce a scris Ivan Bunin; o simplă schiță, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în opere clasice, sunt "un soi rău" al neamului păsăresc. Anunță pagube și nenorociri. Sunt nefaste. Aduc ghinion. S-au înmulțit teribil de mult în anii tranziției. Și totuși, mistificare rafinată, au un nume științific grațios: "Pica-pica". Nume de fată delicată. Sunt periculoase și au obiceiuri urâte: fură, sunt agresive, este notorie pasiunea acestor păsări apropiate de gaițe de a colecționa prin furt obiecte lucitoare, sclipitoare, pe care le ascund în cuiburile lor, construite în locuri variate. Sunt găsite în diverse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
generalul pe civil, nu l-a omorât... ce siluetă de cavalerist... ce maniere..., era idolul femeilor... dar și al trupei, nu știți cum l-a salvat pe Ion, țiganul?... tot chestie de onoare... (...nu?... las' că îți spun mâine) ce delicați erau cei care se întâlneau la Mascan"... Și așa mai departe... Personajele de pe terasă își aminteau de balurile de la prefectură; de politețe și politețuri, de lungile rochii și de pălăriile doamnelor, despre... Multe, bune și rele, erau evocate cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
exprimă regretul pentru pierderea celui ce a desfășurat o amplă activitate aici, ca bibliotecar, profesor și decan: „Universitatea îi va păstra o pioasă și tainică amintire”. Problema mormântului mitropolitului Nectarie Cotlarciuc, dimpreună cu mormintele profanate ale mitropoliților Bucovinei Această problemă delicată, despre care nu s-a vorbit, este una foarte importantă, cercetările în această privință făcându-se de către Vasile Diacon, cel care, stulpicănean ca și Nectarie Cotlarciuc, se simțea dator să scoată la iveală această chestiune, pentru ca, „consăteanul” său să își
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
în urma sa lucrări valoroase. Păcat că în pasiunea sa pentru femei, și-a neglijat mult familia. Soția sa a fost o distinsă profesoară de biologie. Domnul asistent Adrian Volcinschi era o adevărată bijuterie de om. Se purta cu noi extrem de delicat și de manierat. Lucrările practice de „Fitopatologie” se terminau cu adevărate opere de artă plastică pe tablă și pe caietele noastre. Nu am mai întâlnit un cadru didactic atât de talentat și de iscusit în schematizarea și ilustrarea lecțiilor la
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
deschis și o altă perspectivă, aceea a organizării și participării la aplicațiile de teren ale studenților și la practica biologică de vară. Participarea la astfel de activități, în calitate de cadru didactic, nu este o glumă. Poți fi pus în situații foarte delicate, deoarece natura este complexă. Aici am început să folosesc din experiența acumulată cu ocazia inventarierii colecției de Zoologia nevertebratelor. Am învățat să pornesc de la general către particular. De fapt, acest stil de muncă mi l-a impus profesorul Dumitru Cărăușu
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
interesa la toți studenții să vadă ce specii am prezentat și dacă le-am prezentat corect. Conform principiului stabilit, acolo unde nu cunoșteam specia mă opream la familie sau chiar la ordin, însă nu spuneam prostii. O situație mult mai delicată mi s-a întâmplat în R.D.G., în 1981, când am condus un grup de studenți la Universitatea din jena. Într-o aplicație de teren, în Munții Thuringiei, eram însoțit de un entomolog, Sanders, care era un cunoscător al insectelor ieșit
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
și de glumă (butoanele (un fel de nasturi), pe atunci, erau făcute din carton sau din lemn și erau învelite în pânză; partea interioară se numea «suflet»). O glumă de prost gust, care a lăsat o impresie negativă în sufletul delicat al copilului. Fiind acum preot și înaintat în vârstă, când i se întâmpla să treacă prin preajma acelei cârciumi, don Calabria își reamintea acea peripeție dezgustătoare. Și spunea: «Să nu răspundeți niciodată cu anumite replici copiilor! Le zăpăcesc inocența și lasă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de fericitul don Carlo Steeb și de Vincenza Maria Poloni. Femei de un temperament excepțional, consacrate lui Dumnezeu pentru slujirea aproapelui aflat în suferință, care știau să armonizeze seriozitatea și competența profesională cu bunătatea maternă. Desfășurau o muncă prețioasă și delicată. Don Calabria a nutrit totdeauna o mare stimă și o venerație pentru ele. Și le reamintea totdeauna cu recunoștință. Superioara era sora Bernardina, o femeie tiroleză, cu un caracter ferm și matern. Despre ea don Calabria spunea: «Era atât de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ferestrei, a văzut trecând un stol de grauri. S-a unit lor și nu s-a mai întors niciodată. Giovanni a suferit foarte mult. Repeta: «M-a părăsit, ca să meargă la camarazii lui cei răi». Calabria are o conștiință foarte delicată, fără turmentările scrupulozității. Înainte de a acționa, simte nevoia să reflecte cu răbdare și să-și caute confortul și aprobarea din partea persoanelor competente și înțelepte. Dar, în fine, programează și acționează urmând cu coerență dictările conștiinței sale, arătând o forță și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vostru ceresc le hrănește! Iar pentru haine, de ce vă preocupați atâta? Priviți cum cresc florile câmpului: nu lucrează, nu își fac haine... și cu toate acestea nimeni nu se poate lăuda că ar avea o haină atât de frumoasă și delicată!...“. Și, continuând, arăta toate acele fragmente care scoteau în evidență credința și încrederea în Dumnezeu Tatăl. Îi rămăseseră imprimate în minte paradoxurile Evangheliei: adevărate paradoxuri dacă sunt confruntate cu modul de a gândi și de a acționa al lumii; atât
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
contractele lui Francesco cu această opinie: «Contractele examinate reflectă înțelept îndatoririle sociale ale creștinului și pot sluji ca model nu doar de dreptate perfectă, ci și al unui suflu larg de caritate». Dar aceasta nu a fost suficient pentru sufletul delicat al lui Francesco. A vrut să audă și părerea muncitorilor săi. Ei, față de el, nu se simțeau supuși, pentru că intuiau sinceritatea intențiilor acelui stăpân excepțional. Salariile lucrătorilor familiei Perez au fost totdeauna mai mari decât cele ale altor patroni; a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Calabria - nu existau atâtea comodități, iar de la ferestrele casei lor se auzeau anumite vorbe care te înfiorau». Medicul personal al familiei Perez a preconizat că ea, contesa, nu ar fi rezistat nici măcar o săptămână în acel loc. În schimb, în ciuda delicatei sale constituții, sora Lavinia s-a bucurat de o sănătate relativă bună și a trăit încă alți zece ani. Concurând exemplele fratelui Francesco, își alegea pentru dânsa serviciile cele mai umile. Cu simplitate și bucurie, se rânduia între bucătărie și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]