9,274 matches
-
în multe privințe, se lasă purtată de o retorică înșelătoare. Mai întâi, autenticitatea nu se moștenește. Ideea că ești descendent al unei „ramuri ereditare foarte puternice“ riscă să se transforme într-un complex de superioritate. De altfel, întreaga scrisoare a domnișoarei C. iradiază un sentiment al elecțiunii, al îndreptățirii proprii, al mulțumirii de sine. Or autenticitatea nu cade nici odată în autocontemplare și, cu atât mai puțin, în auto-admirație. Nu toți descendenții unui ins „autentic“ sunt, necesarmente, monumente de „autenticitate“. Iar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu e o înzestrare cu caracter etnic. Nu există o autenticitate pakistaneză, una spaniolă și una turcă. Și, admițând că ar exista, ar fi dificil și neavenit să le percepi ierarhic. Una peste alta, îmi îngădui să atrag prietenește atenția domnișoarei C. că autenticitatea „autentică“ nu se pune în scenă, nu se privește mereu în oglindă, nu se „propagă“. E spontană, străină de orice intenție demonstrativă, de orice ostentație. Omul autentic nu prea vorbește de autenticitatea sa, nu o transformă în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nume ca acesta. „Andrei“ vine din grecește și înseamnă „bărbăție“, curaj. E, poate, sensul unui îndemn binefăcător. În condiții departe de a fi ideale, e nevoie de bărbăție pentru a ajunge la țintă. Să nu se simtă lezate doamnele și domnișoarele. Și ele pot ilustra această virtute. Și apoi, cuvântul „bărbăție“ e, oricât ar părea de ciudat, feminin... Modelul muzicii S-a vorbit adesea, după 1989, despre modelele pe care România le-ar putea adopta pentru a merge în direcția bună
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
datele necesare pentru a emite judecăți definitive despre prestația unei instituții care, în copilărie, mi-a marcat decisiv formația culturală. Uneori, primesc totuși solicitări de colaborare. Deunăzi, o asemenea solicitare m-a indispus pentru câteva ceasuri bune. O doamnă, sau domnișoară, altfel foarte bine-crescută, plină de bune intenții, insistentă, dar cuviincioasă, mi-a cerut să mărturisesc o „plăcere vinovată“ în materie de muzică. Urma ca, după mărturisirea mea, piesa menționată să fie difuzată în cadrul unei emisiuni de divertisment. Vasăzică cineva avusese
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
singur cu ce vrea să se îmbrace, ce culori va purta (Jazz preferă rozul) și ce frizură îi convine. Chiar când mama regretă anumite opțiuni ale vreunuia din fii, ea preferă să nu se amestece, ca nu cumva domnișorii (recte domnișoarele) să se simtă „hărțuiți“, inhibați de influențe inoportune. Întrebat asupra eventualelor efecte negative ale unui asemenea tratament pedagogic, un expert canadian în psihologia identității sexuale a răspuns cu o măsurată competență: „Asta se va vedea mai târziu“. Până una alta
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
chiar decât conflictele dintre președinte și premier, dintre președinte și parlament, dintre PNL și PDL etc. Există întrebări mai acute și mai urgente decât cele pe care le pun, seară de seară, analiștii, moderatorii, diverși gazetari tragici și comici, diverse domnișoare mondene. Fără agita ția televizuală, cerul devine mai înalt, zgomotul lumii - mai subtil, viața - mai limpede. Treci într-un alt univers, mai misterios și totodată mai simplu decât universul tapajului mediatic. Nu cred în utopii. Știu că televizorul nu va
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Între banalele rozătoare, i-a oferit acea expresivitate care l’a fascinat și pe Minulescu, și pe Disney: Chip & Dale... „Sâmbătă cu prieteni“, 2 octombrie 1999, ora 16,47 47. Zăpăceală Cred că profesoara mea de română, nimeni alta decât domnișoara Pop, se răsucește acum În groapă la auzul noului meu proiect: nici mai mult nici mai puțin decât un dicționar moldoviniesc-român. Ați zâmbit? Foarte bine. Eu fac aproape zilnic haz pe această temă cu prietenii mei basarabeni. Acum Însă râd
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
față am doar microfonul (...) noroc că mai e și redactorul, un hâtru. Și, cu inima cât puricele, aștept Întrebarea, căci niciodată nu știu unde se vor pironi ochii-i neastâmpărați... Becul roșu se aprinde și, după neprotocolarul dar Încetățenitul „Bun găsit, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, vă spune la această oră Aurel Brumă“, urmează un nume nemțesc: Hartman... Acela Împrumutat și de o rețea de energie telurică, responsabilă de vechea și universala credință În locuri bune și rele. Și evadez - adunându-mi gândurile - În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
totuși subiectivismul: Într’o lume relativă, fără șanse de a defini un rău și un bine, interesul care vă caracterizează reprezintă totuși un etalon, un fel de meridian zero pe sfera Terrei. „Meridian“, 23 august 2002, ora 12,51 59. Domnișoara Multă nedumerire se adună Într’o viață de pisică cu prieteni bipezi, numai privindu-i cu curiozitatea-i caracteristică. Ați zice poate că eu nu le sunt prieten de vreme ce nu pierd nici un prilej să-i critic. Dar asta-i adevărata
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la gheruța mea, văzându-și bârna din ochi... Nedumerit sunt chiar și de apelativele voastre, cică politicoase; căci, judecând după ele, lumea voastră nu e Împărțită În două ca a mea, pisici și motani, ci În trei: doamne, domni și... domnișoare. Ultimul o fi vreun diminutiv, precum la cei mici ai mei, pisicuță ori motănel. Numai că am văzut una, care arăta ca baba-cloanța, dar vai de acela care nu i-ar fi spus domnișoară. Noroc că m’a lămurit găina
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ci În trei: doamne, domni și... domnișoare. Ultimul o fi vreun diminutiv, precum la cei mici ai mei, pisicuță ori motănel. Numai că am văzut una, care arăta ca baba-cloanța, dar vai de acela care nu i-ar fi spus domnișoară. Noroc că m’a lămurit găina de la care mai șterpelesc câte un ou, doar ca să mă joc cu el, dându-l de-a dura; că se mai sparge, e o altă poveste, dar una care mă silește să fac „curat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acelea de cruci... Iertat fie-mi cinismul, dar asta s’ar traduce prin „sunt liberă“, mai ales dacă are și voaletă... Am văzut și bărbați divorțați. Tot domni și atât au rămas. Dar arătați-mi pe una, destul de tânără pentru domnișoară, care să nu-și corecteze interlocutorul: divorțată... Adică, În traducere, tot liberă... Și astfel m’am lămurit de tot de ce prietenii mei bipezi sunt cu toții doar domni, iar Între prietenele mele tot bipede chiar eu greșesc adesea, riscând o coadă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
astfel m’am lămurit de tot de ce prietenii mei bipezi sunt cu toții doar domni, iar Între prietenele mele tot bipede chiar eu greșesc adesea, riscând o coadă de mătură pe spinare, căci nu le pot citi actele de identitate: doamne, domnișoare, văduve, divorțate: Ei, bipezii, sunt nesemnificativi, pe când Ele sunt esențiale. Cică omul s’ar fi eliberat de instincte; nici pe departe, zic eu, riscând un cucui, chiar de la buna mea prietenă, căci și microfonul are coadă. Și mai risc unul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
drept că multe erau cunoscute prin mai toate zonele țării, dar unele dintre ele erau specifice satului nostru, erau ale noastre. Pe la casele la care știau ei că dincolo de fereastră se află câteo codană, țâncii cei mai răsăriți strigau: Dragă domnișoară, Ia ieși pân-afară. Dă-ne un covrig Că murim de frig ! Bucuroși gospodarii le ieșeau în întâmpinare și le dăruiau cu multă larghețe nuci, mere, struți, bani, bomboane, covrigi și câte altele. Copiii cântau la fereastra gospodarului unu sau
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
elemente. ─ Despre ce vorbești? Este vineri zi d epost, este 14 septembrie, Ziua crucii, vom vizita mănăstirile Meteorei. Suntem curate sufletește pentru asemenea coincidență? ─ ?!? Mergând cu autocarul împreună cu alți turiști, am avut bucuria să avem ca ghid o tânără fată, domnișoara Evantia pe care o cunoscusem mai înainte, chiar de când sosisem în stațiune și cu care ne înțelegem bine. Era o fată de la noi din Constanța, așa cum ne-a mărturisit, foarte frumușică, amabilă și comunicativă. Ea ne-a informat în ajunul
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
acestea unul mi s-a părut cel mai frumos. Era un imprimeu cu flori albastre și bleu pe un fond bleu. Janeta s-a înfășurat cu el, i-a plăcut și l-a cumpărat. Dimineața când am ajuns la autocar, domnișoara Evantia a întâmpinat-o. ─ Ai făcut rost de fustă. N-aveam și mi-am cumpărat materialul acesta. Este foarte frumos și se poartă. Puteai veni în blugi și la mănăstirea primeai fustă. N-am vrut să mă mai complic. Mai
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
toate limbile turiștilor din autocar și bineînțeles n-am omis să-i cântăm „Mulți ani trăiască!”. S-a bucurat și el împreună cu noi până când am ajuns la destinație, unde am coborât. Janeta a dorit să facem o fotografie împreună cu ghida, domnișoara Evantia. ─ Hai, să facem o poză împreună, am invitat-o noi. Hai!a fost de acord așezându-se între mine și Janeta, aparatul dându-i-l celeialate fete, ghidul turiștilor care vorbeau limba maghiară, să ne fotografieze. Am făcut o
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
poeziei Făt frumos din tei, relatat din surse primare de același Corneliu Botez: Pe când Balș stăpânea Dumbrăvenii, a luat în căsătorie pe o cântăreață germană dela teatrul imperial din Viena. Aceasta a adus la Dumbrăveni pe o nepoată a sa, domnișoară, spre a-i ține de urât. Nepoata, o fire zvăpăiată, se îndrăgi nebunește de un țăran, chelar al velnițelor din Dumbrăveni, care era de o rară frumusețe [...]. Nemțoaica fură dela mătușa sa, Bălușoaia, suma de 300 de galbeni și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Prospețimea obrazului ei arămiu avea ceva artificial. Era o mască ascunzându-i vârsta dimpreună cu un fel de a fi rezervat pentru alte Împrejurări decât cea de acum. Au mai rămas câțiva fierți de la masă, am spus. O să v-aducem, domnișoară, și-o să mai punem să fierbem dacă vă face plăcere. Cojea foile verzi de pe știulete cu gesturi În care vedeam niște mângâieri lascive. Dacă ar fi fost după ea, l-ar fi așteptat pe Viorel În mașină, știam, ei sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și pantofii, pe care n-a dat mare lucru: câștigul pe trei zile de alergătură pe plajă cu avem nămol de la Techirghiol, cine mai poftește, cine mai dorește nămol de dat pe cap și pe picioare pentru doamne domni și domnișoare. Asta-i oricum o treabă pentru putința hipopotamului de Gilbert, care n-are cum să se descurce pe crepetul de soare cu cele o sută treizeci de ocale ale lui, deși nu e vorba că ar găsi el pe cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aduce strigătele Încoace: Avem nămooool de la Techirghioool, avem nămoool! Laur rage acompaniind-o și Întărindu-i spusele: Avem nămoool! Cine mai dorește cine mai poftește, avem nămoool! Vindecă și oblojelște, pentru dureri de cap și picioare, perntru doamne, domni și domnișoare, avem nămoool! E ca un strigăt de luptă și un semnal de Încolțire a prăzii. Acuma, da, acuma e momentul! În dreptul gardului solarului Neli Îngenunchează cu lădița lângă un cearșaf. A mai scăpat de două pahare. - Zbârnâie, vere, zbârnâie. De când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la viață cu fiecare talent feminin, însă conceptul minții androgine transcende, trece dincolo de barierele și tensiunile de gen. Mie una îmi este foarte drag acest concept, despre care am tot discutat cu studenții (mai ales cu studentele, la Litere numărul domnișoarelor fiind net preponderent). Îmi este foarte drag conceptul fiindcă, oricât s-ar chinui mulți sau multe nemulțumite de eteritatea lui să-l aducă în corp, conceptul nu se referă la materialitate, ci la spirit, după cum Virginia o spune dincolo de orice
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
în specializarea absolvită. Într-o oarecare măsură, la fel este și în prezent, însă pe alte coordonate. Iau ca exemplu aici ce s-a întâmplat după '90 în domeniul asistențial, în administrație, unde încă au rămas chiar până acum, ingineri-doamne, domnișoare, absolvente de Metalurgie, de Construcții de Mașini ș.a. La locul de muncă, într-adevăr, posturile de conducere care erau pe zona de producție, în sala de mașini sau în sala de comandă, șefii erau aproape fără excepție bărbați. Dar existau
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
pentru femei (prin raportare la norma general acceptată) și traiectorii în care independența și asumarea unor poziții subiect să fie prioritare. Însuși gestul administrativ de schimbare a numelui prin mariaj, devenit "banal"/"normal" prin convenționalitatea sa, însoțit de schimbarea apelativului "domnișoară" în "doamnă", indică maniera diferențiată și inegală de construcție a identității de gen pentru femei, care prin aceste ritualuri sociale devin "bunuri de schimb simbolic" trecând, astfel, din "proprietatea" și protecția tatălui/a familiei de origine în cea a soțului
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
anul 1812, Anton Pann s-a refugiat În București, iar În anul 1827 a fost numit profesor de muzică bisericească la Seminarul din Râmnicu Valcea. Îndrăgostit de nepoata stareței de la Mânăstirea „Dintr-un Lemn“, a fugit la Brașov Împreună cu tânăra domnișoară, căsătorindu-se la biserica din Schei. În această perioadă el și-a schimbat numele inițial În cel de Anton Pann. Din anul 1828, revenit la București, Anton Pann a fost profesor de muzică și tipograf, având atelierul său propriu, unde
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]