9,278 matches
-
tăiș pe ambele părți. La Muzeul Național Cotroceni se găsește o sabie de paradă cu lama de oțel nichelat, lungă de 75 cm și lată de 4,5 cm, gravată cu monogramele lui Miloș Obrenovici, Prinț al Serbiei și a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu garda turnată din aur și împodobită cu pietre prețioase, cu teaca din aur, împodobită cu filigran, pietre prețioase și catifea roșie. Sabia a fost special comandată de Mihail Obrenovici care i-a dăruit-o domnitorului Alexandru
Sabie () [Corola-website/Science/306061_a_307390]
-
a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu garda turnată din aur și împodobită cu pietre prețioase, cu teaca din aur, împodobită cu filigran, pietre prețioase și catifea roșie. Sabia a fost special comandată de Mihail Obrenovici care i-a dăruit-o domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Sabie () [Corola-website/Science/306061_a_307390]
-
la aproximativ 3.000 persoane. Fiind o minoritate recunoscută oficial, albanezii au un reprezentant în Camera Deputaților. Acest deputat este desemnat de "Liga Albanezilor din România". Comunitatea albaneză din Țările Române a fost atestată pentru prima oară în Valahia în timpul domnitorului Mihai Viteazul: într-un raport al autorităților habsburgice din Transilvania se specifica faptul că peste 15.000 de albanezi au primit dreptul să se așeze în Muntenia. Satul Călinești din fostul județ Saac (azi județul Prahova) a fost una dintre
Albanezii din România () [Corola-website/Science/306072_a_307401]
-
un document emis de rivalul lui Mihai Viteazul, Simion Movilă, care confirma dreptul lor de a locui în continuare în localitate. O comunitate albaneză în București este atestată pentru prima oară în 1628. În Moldova, albanezul Vasile Lupu a devenit domnitor în 1634. Comunitatea albaneză a crescut numeric și a căpătat o mai mare importanță în epoca fanariotă, când un mare număr de emigranți albanezi și-au deschis afaceri în multe târguri și sate, sau erau angajați în garda domnilor și
Albanezii din România () [Corola-website/Science/306072_a_307401]
-
s-a admis în Occident că Papă, ca și custode legal al tradiției române, era unicul apt să numească Împărații. De aceea, în concepția medievală, lumea era sub tutela temporală a Împăratului, iar cea spirituală a Papei, și împreună că domnitori ai lumii creștine (și al lumii întregi, de fapt, doar Papă se considera Vicarul lui Iisus al întregii omeniri). De această formă putea exista un unic Împărat, cu jurisdicție asupra tuturor regilor creștini. În pofida tuturor acestora, visul a fost departe
Împărat () [Corola-website/Science/306088_a_307417]
-
occidental, care a avut loc în perioada de după revoluția din 1821 și în special în perioada Regulamentului Organic, Villacrosse a obținut fără mari dificultăți contracte pentru diferite construcții, devenind în relativ scurt timp un arhitect cunoscut în București. În 1822, domnitorul Grigore Ghica începe construcția unui nou palat pe terenurile sale din apropierea lacului Tei, în locul unor foste case ale Ghiculeștilor, devastate de războiul ruso-austro-turc din 1787-1792 și în care locuise, în timpul revoluției din 1821, Alexandru Ipsilanti. Palatul construit în stil clasic
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]
-
1777-1780. Manuscrisul este alcătuit din scene disparate, câteva scrise în alte limbi (o predică în țigănește, cântece în latină și maghiară). Personajul central este Grigore (Grigore al III-lea Ghica), domn al Moldovei (1764-1767; 1774-1777) și al Munteniei: (1768-1769). Ca domnitor, acesta se arată dușman Austriei și prieten Rusiei, iar intrigile îl ajută mult în politica dusă față de turci; Prin măsurile luate a reușit să ducă țara la o relativă bunăstare, a regularizat strângerea birurilor și a pus capăt abuzurilor. În
Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragice expressa () [Corola-website/Science/306117_a_307446]
-
regelui David. În artă, personajul este reprezentat drept rădăcina arborelui genealogic al lui Isus din Nazaret. În "Vechiul Testament" este pomenit în cartea "Rut" drept fiul lui Obed, în 1 "Samuel", 16, drept betleemitul menit de Dumnezeu a fi tatăl noului domnitor al Israelului, înlocuindu-l pe regele Saul. Profetul Samuel îl alege dintre cei șapte fii ai lui Ieseu pe David, mezinul acestuia. Ieseu a avut conform "Cronicilor" fiii: Eliab, Abinadab, Șimea, Netaneel, Radai, Oțem și David. Cel din urmă îl
Ieseu () [Corola-website/Science/306110_a_307439]
-
1849. Apoi, în 1852 a fost expulzat din țară. A revenit însă în Țara Românească în 1857 și devine principalul colaborator al ziarului Românul, înființat de C.A. Rosetti în 1857. În 1859, după alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor, i se redă cetățenia română. Eric Winterhalder a continuat colaborarea la ziarul “Românul” până în 1866, prin publicarea a numeroase articole și studii cu caracter politic, economic și financiar. În coloanele ziarului Românul Eric Winderhalder face ecoul ideilor clasice liberale, expunând
Eric Winterhalder () [Corola-website/Science/306127_a_307456]
-
și secretar general al Ministerului de Finanțe, funcție pe care o va deține până în 1862. În această calitate s-a ocupat în special de reorganizarea contabilității generale a statului si a serviciilor ministerului, după modelul francez. La 24 noiembrie 1864 domnitorul Alexandru Ioan Cuza semnează actul de înființare a Cassei de Depuneri și Consemnațiuni (C.D.C.) - în prezent C.E.C. Banca își începe a activitatea propriu-zisă la 1 ianuarie 1865, sub directoratul lui Eric Winterhalder, care are meritul de a fi organizat complet
Eric Winterhalder () [Corola-website/Science/306127_a_307456]
-
Kleiner. O altă tradiție, din secolul al XVI-lea, vorbește despre Negru Vodă ca întemeietor al Bucureștiului. Primul care scrie despre acest lucru este raguzanul Luccari, după o călătorie prin Țara Românească în timpul lui Mihai Viteazul. Printr-un document al domnitorului Mircea cel Bătrân din 1410 Bucureștiul este numit „Cetatea noastră” Prima atestare documentară certă a Bucureștiului datează din 1459, când prin hrisovul din 20 septembrie, domnitorul Vlad Țepeș scutește de dări și întărește dreptul de proprietate al unor locuitori . Documentul
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
după o călătorie prin Țara Românească în timpul lui Mihai Viteazul. Printr-un document al domnitorului Mircea cel Bătrân din 1410 Bucureștiul este numit „Cetatea noastră” Prima atestare documentară certă a Bucureștiului datează din 1459, când prin hrisovul din 20 septembrie, domnitorul Vlad Țepeș scutește de dări și întărește dreptul de proprietate al unor locuitori . Documentul, foarte deteriorat, a fost descoperit în jurul anului 1900 . Vlad Țepeș petrece patru din cei șase ani de domnie „în cetatea București”, preferându-l reședinței Târgoviște. În timpul
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
la marginea șanțului din două rânduri de trunchiuri de copaci îngropați care aveau spațiul dintre ei umplut cu pământ. Bisericile au devenit Moschei . La retragerea turcilor din București, în octombrie 1595, Sinan Pașa a prădat și a incendiat orașul. Noul domnitor, Radu Șerban, preferă Târgoviște ca cetate de scaun dar nu neglijează Bucureștiul și construiește în 1631 podul Șerban-Vodă, amenajează heleșteul Șerban-Vodă (astăzi parcul Carol). Radu Mihnea ridică mănăstirea Radu-Vodă care deținea câteva mahalale și în jurul căreia se grupează câteva prăvălii
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
lucreze numai pentru mănăstire. În timpul domniei lui Matei Basarab, Bucureștiul se bucură de prosperitate; se reface Curtea domnească cu mult bun gust, se ridică mănăstirea Târnov în locul unei biserici din lemn, se ridică Biserica Catolică din București. Începând cu 1640, domnitorul mută capitala înapoi la Târgoviște . <br> Pentru București urmează o perioadă neagră: orașul este devastat în urma "răscoalei seimenilor" din 1655 și a incendiului din 1658. Un an mai târziu este prădat de tătari iar în 1660 în urma unei secete care
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
și începe o perioadă de refacere și de dezvoltare. Apar marile hanuri, se ridică biserici, atelierele meșteșugarilor se grupează pe ulițe separate: "Șelari, Covaci, Gabroveni, Lipscani, Băcani" etc. În 1679 este menționată funcționarea unei fabrici de postav. În același an, domnitorul Șerban Cantacuzino întemeiază prima școală românească, Școala domnească de la mănăstirea Sf.Sava din București și începe ridicarea mănăstirii Cotroceni în vestul capitalei.<br> În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu în 1689, austriecii intră în București și, vorbind despre această perioadă, cronicarul
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
sau turco-grecești ("caldarîm, palat, papuci, ciorbă, musaca, peruzea, pafta, filigran, cataif, șerbet"). În 1716 sunt fixate pentru prima dată coordonatele Bucureștiului - 44°22' latitudine nordică și 23°48' longitudine estică - de către Hrisant Nottara, viitorul patriarh al Ierusalimului.<br> Din inițiativa domnitorului Nicolae Mavrocordat începe ridicarea mănăstirii Văcărești, ansamblu arhitectonic în stil brâncovenesc, descrisă drept cel mai mare complex arhitectonic mânăstiresc din secolul al XVIII-lea din sud-estul Europei (dărâmată în ultimii ani ai dictaturii comuniste). Se construiesc alte mari biserici și
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
în realitate era un paraclis al mănăstirii Radu Vodă, astăzi declarat monument istoric. În timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, Bucureștiul este ocupat de trupele imperiului rus de două ori. Prima perioadă de ocupație și administrație militară rusă începe în 1769 când domnitorul Grigore III Ghica este îndepărtat și durează până în primăvara anului 1770. La Arhiva Centrală de Stat miliatro-istorică din Moscova s-a descoperit un plan al Bucureștiului desenat de ofițerii ruși în anul 1770 . Conform planului, limita Bucureștiului era dată de
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
limita Bucureștiului era dată de actualele străzi Mihai Bravu, Ștefan cel Mare, Plevnei, Elefterie, Dealul Spirei, Filaret, Dealul Piscului, Dudești. A doua ocupație a rușilor are loc în noiembrie 1770 și se întinde pe o perioadă de cinci ani. În timpul domnitorului Alexandru Ipsilanti apar cișmelele publice, se inițiază măsuri și reforme în domeniul fiscal, judecătoresc și social, se ridică mănăstirea Chiajna în vestul orașului, se încearcă o sistematizare a Dâmboviței pentru evitarea inundațiilor, se înființează „Epitropia obștilor”, organ administrativ care se
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
a Dâmboviței pentru evitarea inundațiilor, se înființează „Epitropia obștilor”, organ administrativ care se ocupă cu probleme edilitare, se organizează un orfelinat numit "orfanotrofion". În martie 1775 începe construirea în Dealul Spiriei a unei noi curți domnești, Curtea Nouă. În 1776 domnitorul hotărăște granițele Bucureștiului, dând dispoziție să se pună la marginea orașului hotare și cruci dincolo de care „a se întinde nimeni cu facere de case” și stabilește numărul mahalalelor la 67. Pe Podul Șerban Vodă domnitorul construiește case de primire a
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
domnești, Curtea Nouă. În 1776 domnitorul hotărăște granițele Bucureștiului, dând dispoziție să se pună la marginea orașului hotare și cruci dincolo de care „a se întinde nimeni cu facere de case” și stabilește numărul mahalalelor la 67. Pe Podul Șerban Vodă domnitorul construiește case de primire a pașalelor, emirilor, mumbașirilor sosiți în oraș cu diverse misiuni; casele se numesc "beilic" iar o vreme strada unde s-au construit aceste case se va numi Podul Beilicului.<br> În 1781 se publică în cartea
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
vreme strada unde s-au construit aceste case se va numi Podul Beilicului.<br> În 1781 se publică în cartea "Geschichte des Transalpinische Daciens" un document cartografic al orașului redactat în jurul anului 1780 de Franz Joseph Sulzer, profesor la curtea domnitorului Alexandru Ipsilanti. În 1782 se deschid în Capitală primele agenții diplomatice străine; prima este Rusia urmată în același an de Austria, în 1785 de Franța, în 1786 de Prusia și în 1801 de Anglia. La 29 octombrie 1789 Bucureștiul este
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
norodului”, părăsesc orașul, Capitala este ocupată de turcii veniți să potolească Revoluția. Începe o perioadă de ocupație turcească terminată în iunie 1822, perioadă în care în oraș se comit execuții , se ard case . Grigore al IV-lea Ghica (1822-1828), primul domnitor pământean din Țara Românească după epoca fanariotă a inițiat o serie de lucrări edilitar-urbanistice: pavarea cu piatră a celor patru drumuri principale ale orașului (Podul Târgului de Afară, Podul Mogoșoaiei, Podul Calicilor și Podul Șerban Vodă), construirea de palate, biserici
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
Afară, Podul Mogoșoaiei, Podul Calicilor și Podul Șerban Vodă), construirea de palate, biserici, cazărmi etc. În 1824, în București sunt menționate în documente 1.515 prăvălii din care 255 erau „de frunte”, 489 „de mijloc” și 771 „de coadă” .<br> Domnitorul Ghica este înlăturat iar la 16 mai 1828 trupe rusești conduse de generalul Roth intră în Capitală; potrivit Tratatului de la Adrianopol, principatele dunărene rămân drept gaj sub ocupație și administrație rusească până la achitarea despăgubirilor de război de către Imperiul Otoman . În timpul
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
mentalitate. Revoluția a reprezentat un moment de referință pentru istoria orașului. Aici își desfășura activitatea încă din 1843 societatea secretă „Frăția”, aveau loc întâlniri secrete ale revoluționarilor în casa lui C.A. Rosetti. Bucureștenii ieșiți pe străzi îl determină pe domnitorul Gheorghe Bibescu să abdice și să părăsească Capitala. La 15 iunie, pe Câmpia Filaretului (numită apoi Câmpia Libertății), circa 30.000 de oameni asistă la depunerea jurământului guvernului provizoriu, Bucureștiul devenind sediul Guvernului Revoluționar. La 13 septembrie pompierii și alte
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
lume care a folosit lămpi cu petrol la iluminatul străzilor. De la primele 28 lămpi instalate la sfârșitul anului 1856 s-a ajuns la 1106 lămpi în 1860 și 1800 lămpi în 1862. La 24 ianuarie 1859, în urma dublei alegeri ca domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza se realizează de fapt unirea Principatelor. Noul domnitor este întîmpinat cu entuziasm la 29 ianuarie 1859 de bucureșteni. La sfârșitulul anului 1859, Mihail Kogălniceanu susține ideea ca București să devină capitală a Principatelor motivând prin
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]