7,949 matches
-
catolică este prin comparație mai bine pregătită sa facă față provocărilor. Statul național se erodează sub asaltul realităților generate de noile tehnologii. Vor avea din ce în ce mai puțină putere și ne vom întoarce la un sistem prewestfalian de organizare. Ca și în Evul Mediu conștiința apartenenței la o națiune va dispărea. Omul obișnuit își va reorienta apartenența fie către Europa ca întreg, fie către entități regionale cu particularități etnice, sau de altă natură. Aici iarăși ne aducem aminte de perioada medievală, când clasa
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
cazul literaturii. Ideea de literatură avansează doar în interiorul unei legi proprii și este condusă de o autodeterminare specifică. Legat de istoria ideii de literatură s-au înregistrat multe prejudecăți, erori grave de datare, periodizări arbitrare sau simplificări uimitoare. Antichitatea și Evul Mediu sunt ignorate total, crezându-se că literatura a parcurs doar: Renașterea, romantismul și epoca modernă, că ideea de literatură ar începe să se constituie după Evul Mediu, sau chiar că identificarea acestei idei se face abia din secolul al
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
multe prejudecăți, erori grave de datare, periodizări arbitrare sau simplificări uimitoare. Antichitatea și Evul Mediu sunt ignorate total, crezându-se că literatura a parcurs doar: Renașterea, romantismul și epoca modernă, că ideea de literatură ar începe să se constituie după Evul Mediu, sau chiar că identificarea acestei idei se face abia din secolul al XVII-lea. (Paul Zumthor). O altă teorie, frecventă mai ales în noua critică franceză (R. Barthes, G. Genette), conform căreia ideea de literatură ar data abia din
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
literaturii, care absoarbe în cele din urmă, elimină aproape total literele. În perioada antichității, cuvântul este atestat cu mai multe sensuri: scriitură (Cicero), gramatică, filologie (Quintilian, Seneca), alfabet (Tacit), știință și erudiție (Tertulian). Toate aceste sensuri se vor păstra până în Evul Mediu. O altă substituire de la littera la scriptura lărgește și mai mult definiția etimologică, literatura își îmbogățește prin aceste sinonimii conținutul însemnând actul sau arta scrierii, tehnica scrierii. Are loc o dilatare continuă a conținutului care absoarbe treptat domeniul scrierilor
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
și adevărul. Ideea de frumos are în special ca sferă de aplicație oratoria și poezia (termen care în antichitate desemna literatura). Se poate observa că încă de pe acum antichitatea atribuie ideii de literatură o serie de note esențiale pe care Evul Mediu le consolidează, le unifică, le stabilizează și le extinde. I.3. Consolidarea și diversificarea În perioada Evului Mediu centrală este valoarea religioasă, fapt care își va pune amprenta și asupra fenomenului literar. Astfel literatura sacră devine definiția centrală a
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
antichitate desemna literatura). Se poate observa că încă de pe acum antichitatea atribuie ideii de literatură o serie de note esențiale pe care Evul Mediu le consolidează, le unifică, le stabilizează și le extinde. I.3. Consolidarea și diversificarea În perioada Evului Mediu centrală este valoarea religioasă, fapt care își va pune amprenta și asupra fenomenului literar. Astfel literatura sacră devine definiția centrală a literaturii medievale. Este accepția „oficială” a Evului Mediu, consacrată prin totalitatea izvoarelor scrise religioase și oficiale. Efectul este
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
stabilizează și le extinde. I.3. Consolidarea și diversificarea În perioada Evului Mediu centrală este valoarea religioasă, fapt care își va pune amprenta și asupra fenomenului literar. Astfel literatura sacră devine definiția centrală a literaturii medievale. Este accepția „oficială” a Evului Mediu, consacrată prin totalitatea izvoarelor scrise religioase și oficiale. Efectul este recunoașterea unanimă și solemnă a sacralității primordiale și substanțiale a literaturii. Cartea sfântă devine prototipul absolut al tuturor cărților. Specifică epocii medievale este recunoașterea divinității ca arhetip al creatorului
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
substanțiale a literaturii. Cartea sfântă devine prototipul absolut al tuturor cărților. Specifică epocii medievale este recunoașterea divinității ca arhetip al creatorului, respectiv al poetului. Poetul inspirat exista și în antichitate, dar acum e vorba de alt tip de inspirație. În Evul Mediu începe marea carieră a poetului sacralizat. Inspirația este recunoscută a fi în același timp transcendentă și umană, reală și adevărată în ambele sensuri ale cuvântului. Terminologia antichității este reluată și generalizată. Mulțimea scrierilor religioase, în enormă creștere, dublată de
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
spiritul clasificator scolastic, are asupra ideii de literatură un însemnat efect analitic. Apar clase, categorii, specii, impuse și proiectate pe un fundal teologic. Dar pe lângă literatura oficială, sacră există și o literatură contestată. Disocierea sacru/profan din antichitate devine în Evul Mediu mult mai profundă și mai rigidă. Termenul de literatură profană alături de secularis litteris desemnează cultura laică care este în permanentă condiție de inferioritate având „mouvaise conscience handicap istoric greu de depășit.”, motiv pentru care nu este la fel de vie și
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
în permanentă condiție de inferioritate având „mouvaise conscience handicap istoric greu de depășit.”, motiv pentru care nu este la fel de vie și de răspândită. Se constată însă și o „recuperare” a literelor seculare (literele helenice) în vederea consolidării, ilustrării și propagării credinței. Evul Mediu este totodată perioada care consacră definitiv ideea de literatură scrisă (manuscrisă). Una din notele dominante ale literaturii medievale este trecerea de la oralitate la simpla „manufactură” a scrisului, apoi la „scriitură” și la compunerea scrisă. Literatura își păstrează în continuare
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
de la oralitate la simpla „manufactură” a scrisului, apoi la „scriitură” și la compunerea scrisă. Literatura își păstrează în continuare sensul primordial, grafic și mai ales cel gramatical, cultural. Elogiul calităților și valorilor scrisului, începute în antichitate, se adâncește în tot Evul Mediu. Scrisul fixează, conservă, eternizează. Spiritul medieval este foarte sensibil la capacitatea de „memorizare” a scrisului. Se va numi literatură tot ceea ce nu trebuie să cadă în uitare. Relațiile medievale între cele două tipuri de expresii orală/scrisă sunt însă
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
gramaticii în sens de disciplină și instrument pedagogic. Există această vocație a totalității și literatura este percepută drept cultura totală având două simboluri centrale: limba latină și grammatica - știința pilot, de enorm prestigiu intelectual și universitar, prezidând toate artele vorbirii. Evul Mediu constituie în cultura europeană momentul maxim al ideii enciclopedice. Voința de cuprindere a totalității cunoașterii este, practic, fără limită. Cartea devine nu doar simbol al literaturii, ci al culturii în general. Conceptul literelor universale este predominant. Literatura, ca „litere
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Modul poetic de a scrie în viziunea epocii este în primul rând o formă de stil cultivat, printr-o estetizare retorică, ornamentat prin cuvinte și imagini rare. „Prima distincție radicală, fie și implicită, dintre limbajul poetic și cel uzual, aparține Evului Mediu” Poeții lui il dolce stil nouvo consacră în mod definitiv atât o nouă școală cât și o nouă modalitate literară. Tot acum se pun și bazele concepției poeziei mistice, de mare tradiție occidentală. Notele poeziei sacre vor deveni ale
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Tot în această perioadă se precizează și mai mult rolul social al poetului investit cu importante atribuții oficiale. Apoi, poezia courtoise, de chansons de geste nu este de închipuit fără audiență, spectacol public, ideea succesului. Exigențele literaturii sacre, predominante în Evul Mediu, pun în mod deosebit și problema criticii literare. Preocuparea centrală este de interpretare a scrierilor sacre. De importanță capitală se dovedește, în acest sens, teoria sensurilor: literal, alegoric, moral și anagogic, punctul de vârf al literaturii critice medievale. Putem
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
în mod deosebit și problema criticii literare. Preocuparea centrală este de interpretare a scrierilor sacre. De importanță capitală se dovedește, în acest sens, teoria sensurilor: literal, alegoric, moral și anagogic, punctul de vârf al literaturii critice medievale. Putem concluziona că Evul Mediu nu este numai perioada în care ideea de literatură - centrată pe sacralitate și cultură - devine omogenă și stabilă, ci și o perioadă de diversificare analitică precizându-și întreaga terminologie de bază. I.4. Specializarea De la Renaștere înainte situația se
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
de literaturi. Se produce despărțirea definitivă dintre limba scrisă și cea vorbită și totodată și teoretizarea acestei disocieri, cu tendința diminuării valorii expresiei orale. Poeticienii epocii fac disocieri între elocvență și litere. Recunoașterea existenței limbilor naționale, fenomen vizibil încă din Evul Mediu, continuă cu o intensitate sporită în perioada Renașterii, ceea ce va duce la conceptul de literatură națională, inițial lingvistic, nu literar. Literatura reprezintă suma scrierilor într-o limbă națională. În acest context se deschide drumul unor noi concepte și semnificații
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
și ideea de frumos se generalizează. Evoluția implicită sau explicită de la cultural spre estetic proprie literelor frumoase reprezintă un adevărat punct nodal al biografiei ideii de literatură. Anticipații, mai mult sau mai puțin sporadice, au existat și în Antichitate și Evul Mediu. Dar abia acum literele își revendică în mod frecvent și explicit o dimensiune estetică. Estetizarea începută în Evul Mediu în special la nivelul caligrafiei, are acum parte și de o teoretizare mai insistentă și aprofundată. Cea mai semnificativă este
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
adevărat punct nodal al biografiei ideii de literatură. Anticipații, mai mult sau mai puțin sporadice, au existat și în Antichitate și Evul Mediu. Dar abia acum literele își revendică în mod frecvent și explicit o dimensiune estetică. Estetizarea începută în Evul Mediu în special la nivelul caligrafiei, are acum parte și de o teoretizare mai insistentă și aprofundată. Cea mai semnificativă este însă, fără îndoială, asimilarea ideii de litere frumoase cu ideea de scriere frumoasă, compoziție, operă. Renașterea este și epoca
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
debutează editorial, pe când dintr-un vast proiect, Istoria universală a dramei și teatrului, conceput în treizeci (sau chiar patruzeci) de volume și materializat parțial sub formă de conferințe experimentale, nu finalizează decât o singură fasciculă, Drama și teatrul religios în Evul Mediu (1942), precedată de o antologie de texte traduse, De la mimus la baroc (1933). Pe de altă parte, beletristica propriu-zisă este firavă și puțin semnificativă până către sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Volumul de poezii Cântece de rob
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
de-a dreptul balzacian, fără să amintească precis pe vreunul din protagoniștii Comediei umane. ȘERBAN CIOCULESCU SCRIERI: Dramă și teatru, Arad, 1926; Metamorfoze. Anno Domini..., București, 1927; Cântece de rob, București, 1930; Molima, București, 1932; Drama și teatrul religios în Evul Mediu, București, 1942; ed. pref. George Banu, București, 1972; Sfârșit de veac în București, București, 1944; ed. îngr. I. Oprișan, București, 1975; Romain Rolland, București, 1955; Între trecut și prezent (Pe marginea alegerilor de azi), București, 1957; Ion Sântu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
întreabă asupra condițiilor în care orașul, nou "actor colectiv", ar putea constitui o adevărată "cetate". De ce problema urbanității mobilizează atât de mult visul nostru de instituire a democrației? Să se datoreze aceasta faptului că cetatea antică sau mișcarea comunală din Evul Mediu i-au fost leagăn 1? Ce argumente fac astăzi din această problemă una esențială? Contrar imaginii în care orașul și democrația apar spontan asociate, amintim că ideea guvernării orașului a fost mult timp legată doar în treacăt de democrație
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
transformarea orașului și a spațiului urban 1"; istoria sa este dominată de viziuni religioase, pragmatice sau științifice care sunt, în același timp, tot atâtea moduri de legitimare a puterii. Jacques Heers a insistat asupra acestui aspect cu referire la orașele Evului Mediu occidental: amenajarea orașului "rezulta, în mod inevitabil, din afirmarea unei puteri. Niciodată nu a fost operă a păcii și înțelegerii armonioase, ci semn al unei victorii, o marcă a cuceririi și a dominației"2. Roger Chartier înfățișează această relație
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
XIV-lea, în Franța se formează dinastii burgheze"1. Această închidere progresivă a burgheziei față de integrarea de oameni noi este însoțită de o îngustare a concepției acesteia despre "binele comun". În perioada de expansiune economică relativă pe care o cunoscuse Evul Mediu, între secolele XI-XIII, elitele urbane încercaseră să administreze orașul în interesul tuturor locuitorilor. Confruntați cu vremurile grele ale secolelor XIV-XV, aceste noi pături conducătoare nu au încetat să manevreze lucrurile în așa fel încât, pe de o parte, să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
principiilor Revoluției, se organizează o mișcare federală; stimulată de ocrotirea Constituantei, aceasta intră în concurență latentă chiar cu Adunarea pentru a întrupa Națiunea. Astfel, încă din noaptea de 4 august, desființarea de către Adunarea Națională a rămășițelor independenței comunale moștenite din Evul Mediu nu releva numai beția fraternală, ci și înțelegerea necesității de a neutraliza o mișcare insurecțională căreia începuseră a i se asocia și comunele rurale. "Au fost opoziții între această mișcare federală și Adunarea Constituantă: Adunarea era burgheză, iar mișcarea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Cei care se abăteau de la acest model formau o populație nesănătoasă, firesc să fie exclusă. Urmând o schimbare observabilă încă din a doua jumătate a secolului al XVI-lea1, secolul al XVII-lea a accentuat reprimarea vagabondajului. Nevoiașii, relativ protejați în Evul Mediu de funcția lor de "Portari ai Cerului", devin dușmanii unei societăți urbane în care nu mai exista un sistem de redistribuire a bogățiilor capabil să diminueze efectele pauperizării fapt pe care îl realizase Senioria pe vremea feudalismului. Cu ocazia
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]