7,893 matches
-
de a arăta originea latină a cuvintelor. Tendința de a face scrierea mai fidelă față de pronunțare și cea tradiționalistă s-au confruntat de atunci și continuă să se opună până în prezent, deocamdată având câștig de cauză a doua orientare. În Evul Mediu, limba de comunicare în scris este latina, dar apar și primele scrieri în franceză, destinate folosinței personale. Cei care scriu în franceză sunt în primul rând preoții, cărora, în anul 813, conciliul din Tours le impune să predice în
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
Karle, "fradre „frate”), alteori cu a ("fradra"). Se adoptă și digrame (combinații de două litere), de exemplu ch pentru redarea lui /t͡ʃ/ care se va reduce ulterior la /ʃ/. Scrierea de astăzi redă în multe cazuri pronunțarea din Evul Mediu. De exemplu, într-un vers din "Cântecul lui Roland" apare secvența "des peaus de chievres blanches" „piei de capre albe”, pronunțată [des pe̯aws də t͡ʃjɛvrəs blant͡ʃəs] și scrisă în franceza de astăzi "des
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
pronunțat [pe̯aws], dar apare și cu transcrierea "peax". Mai târziu, în secolul al XII-lea, când se răspândește folosirea hârtiei, economisirea nemaifiind atât de necesară, u este restabilit, dar rămâne și x-ul, până astăzi. Altă ligatură din Evul Mediu este z-ul păstrat în desinența -ez de persoana a II-a plural, care fusese scrisă ts și se pronunța /t͡s/. În urma evoluției convergente a pronunțării unor cuvinte, apăruseră o serie de omonime omofone și se simte
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
consoanelor duble. Tot Meigret propune folosirea lui i numai pentru /i/, iar pe a lui j numai pentru /ʒ/, deoarece pe atunci cele două litere nu se foloseau distinct. Tradiționaliștii țin, pe de o parte, să se păstreze grafii din Evul Mediu care nu mai corespund cu pronunțarea, pe de altă parte, să se reflecte în scriere originea latină sau greacă a cuvintelor. Principalul reprezentant al acestora este Robert Estienne, care adoptă ca principiu diferențierea omonimelor în scriere pe baza etimologiei
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
distinctivă pentru omonime (de exemplu "a" „are” vs. "à" „la”) și pentru e pronunțat altfel decât /ə/. Începe să fie folosit și accentul circumflex, mai întâi de către Jacobus Sylvius, pentru a nota pronunțarea ca o singură vocală a diftongilor din Evul Mediu notați ai, au etc., accentul fiind scris deasupra ambelor litere ca pentru a le uni. Apoi Étienne Dolet îl folosește în locul unor litere care nu se mai pronunțau. De exemplu scrie "uraiˆment" „cu adevărat” (azi scris "vraiment") în loc de "uraiement
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
reprezintă cea mai largă și cea mai accesibilă trecătoare dintre bazinul superioar al Tisei și Transilvania, cu roluri semnificative din punct de vedere strategic și de influențare a geografiei umane a spațiului românesc carpatic în timpul Antichității și Evului Mediu. Ea reprezintă locația legendară pe unde au pătruns în spațiul transilvănean maghiarii și în același timp limita vestică a fostului voievodat al lui Gelu. Morfologic este o trecătoarea de vale situată la nivelul aliniamentului estic al "„Jugului intracarpatic”", ce
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
Epoca modernă timpurie a istoriei poloneze urmează după Evul Mediu târziu. Istoricii se referă la numele moderne timpurii din perioada care începe aproximativ din anul 1500 și durează până la 1800. Actul Nihil novi adoptat de polonezi în 1505 a transferat puterea legislativă de la rege la regim. Acest eveniment a
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
cuprinde perioada de la sfârșitul Evului Mediu și începutul epocii moderne. Începând cu Marele Duce al Lituaniei Jogaila (Vladislav Jogiello al II-lea), dinastia Jagiellonilor (1286 - 1572) a format uniunea polono-lituaniană. Această uniune a adus zone vaste din Lituania în sfera de influență a Poloniei care
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
nu conține operațiunile de menținere a păcii (cum ar fi UNPROFOR, UNTAES sau UNMOP), misiuni umanitare sau misiuni de formare susținute de forțele armate poloneze. Lista oferă numele, data, aliații polonezi și dușmanii, iar rezultatul conflictelor sunt conform legendei: În timpul Evului Mediu, Polonia a încercat să includă și alte popoare slave sub conducerea ducilor polonezi, cum ar fi Mieszko I, Boleslav I și urmașii săi, iar apoi să apere terenurile dobândite în partea de vest de Sfântul Imperiu Roman. În est
Lista războaielor în care a fost implicată Polonia () [Corola-website/Science/330808_a_332137]
-
Ucrainei de astăzi și în partea estică a Republicii Moldova. Regiunea este situată la nord de Marea Neagră între Nistru și Nipru. La vest este mărginită de Bugeac și Basarabia, la nord de Podolia și Zaporojia, și la est de Taurida. În Evul Mediu, ul a fost populat de Ulici, Pecenegi, și mai târziu de Cumani. În urma invaziilor mongole din secolul al XIII-lea a ajuns sub controlul Hoardei de Aur. În secolul al XV-lea este inclus în componența Marelui Ducat al
Edisan () [Corola-website/Science/330822_a_332151]
-
pontifical vreme de doi ani, în secolul al IX-lea. Povestea sa a apărut pentru prima dată în cronicile din secolul al XIII-lea, și, ulterior, a fost răspândită și împodobită în întreaga Europă, fiind considerată o realitate istorică în timpul Evului Mediu. Prima menționare a papei feminin apare în cronica "Chronica Universalis Mettensis" al lui Jean de Mailly, fiind preluată ulterior de alți istorici. Totuși cea mai populară și influentă versiune a fost interpolată în "Chronicon Pontificum et Imperatorum" de Martin
Papesa Ioana () [Corola-website/Science/330819_a_332148]
-
aflat între Zagreb și Maribor—Autostrada Zagorje—un drum congestionat și nesigur cu două benzi și o intersecție care conecta mai multe orașe și localități din Zagreb și Maribor. Acest proiect reprezenta o îmbunătățire a drumului Zagreb-Maribor folosit încă din Evul Mediu. Planul a fost suspendat din cauza presiunilor politice care au urmat Primăverii Croate, fiind reluat în considerare abia după obținerea independenței față de Iugoslavia. Prima porțiune a actualei autostrăzi A2 a fost cea dintre Jankomir și Zaprešić din 1990. Aceasta includea
Autostrada A2 (Croația) () [Corola-website/Science/330040_a_331369]
-
este considerată a fi perioada ce a succedat perioada post-clasică, cunoscută sub numele de Evul Mediu. (Ea a tinut din anul 1492 până în anul 1789). Ca și epocile anterioare, aceasta nu are un început stabilit într-o dată anume. Tranziția de la Evul Mediu la Modernitate a fost relaționată în mod convențional cu evenimente majore ca Reforma
Epoca modernă () [Corola-website/Science/330053_a_331382]
-
este considerată a fi perioada ce a succedat perioada post-clasică, cunoscută sub numele de Evul Mediu. (Ea a tinut din anul 1492 până în anul 1789). Ca și epocile anterioare, aceasta nu are un început stabilit într-o dată anume. Tranziția de la Evul Mediu la Modernitate a fost relaționată în mod convențional cu evenimente majore ca Reforma Protestantă ce promova conștiința critică asupra religiei și bisericii, Descoperirea Americii ce a lărgit perspectivele asupra lumii sau "Umanismul" care a contribuit la formarea noii viziuni
Epoca modernă () [Corola-website/Science/330053_a_331382]
-
Revoluția Franceză a avut drept urmare, reorganizarea fundamentală a societății, iar noile idei apărute în timpul revoluției și cuprinse în Codul Civil al lui Napoleon s-au răspândit, fiind impuse în multe națiuni europene. Conceptul de „modernitate" este diferit de antichitate și evul mediu. Modernitatea nu este doar o altă epocă istorică, dar și un efect al unei serii de schimbări de tip nou, manifestate în accelerarea progresului ce a facilitat efortul uman depus pentru a îmbunătăți situatia. Progresul s-a manifestat în
Epoca modernă () [Corola-website/Science/330053_a_331382]
-
al bisericii. Primii absolutiști iluminiști au profitat de structurile prezente ale Bisericii și Statului pentru a-si atinge scopul, cel de a asigura binele statului și bunăstarea supușilor. Centralizarea statului s-a accentuat tot mai mult față de secolele anterioare ale evului mediu, iar rolul bisericii în sistemul educațional era tot mai diminuat. Erau însă regi interesați de reforme, ca Frederic al II-lea al Prusiei, Iosif al II-lea al Sfântului Imperiu Roman sau Petru al Rusiei, dar nu erau pregătiți
Epoca modernă () [Corola-website/Science/330053_a_331382]
-
( [ʃɑsɔ], "cântec", "cantio" din latină) este, în general, orice melodie în franceză, de obicei, polifonică și seculară. Un cântăreț specializat în aceste cântece este cunoscut ca ""chanteur"" (masculin) sau ""chanteuse"" (feminin), o colecție de căntece, mai ales de la sfârșitul Evului Mediu și Renașterii, este, cunoscută ca ""chansonnier"". Cele mai vechi cântece erau poeme epice, melodii monofonice cu o clasă profesională de jongleurs sau ménestrels. Cele mai importante fapte (Geste) ale eroilor timpurii sunt legendare și semi-istorice. " courtoise" sau "Cântarea cea
Chanson () [Corola-website/Science/330079_a_331408]
-
Tematic, așa cum sugerează și numele, a fost un cântec de dragoste, cântaat de obicei, de către un nobil. Un cântec numit "Cruciada" a fost cunoscut ca un "chanson de croisade". Cuvântul Chanson se referă la o melodie polifonică franceză de la sfârșitul Evului Mediu și Renașterii. Cele mai vechi cîntece erau pentru două, trei sau patru voci. Uneori, cântăreții au cântat cu instrumente. Primul compozitor important ale cântecelor a fost Guillaume de Machaut, care a compus opere de trei voci. Guillaume Dufay și
Chanson () [Corola-website/Science/330079_a_331408]
-
cu funcție civilă sau a unor edificii cu destinație religioasă ce au și funcție securizantă. Oscilând între tradiție și inovație, arta arhitecturală și picturală din această etapă de ctitorie străbate un moment de răscruce în dezvoltarea fenomenului cultural românesc al Evului Mediu, desprinzându-se de vechile forme consacrate de meșterii veacului anterior și evoluând spre o putere de creație și originalitate specifice epocii brâncovenești, ce dovedește din partea meșterilor autohtoni o stăpânire deplină a metodelor tehnice și artistice și un deosebit simț
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
Penta, s-a pierdut). Cel mai cunoscut este cel elaborat cu ajutorul lui Eugenio Massa, un căpitan al armatei regale, interesat de evenimentele unde Crocco a fost protagonist. Massa, care i-a recunoscut abilitățile de lider ("dacă ar fi trăit în Evul Mediu, ar fi putut ajunge un conducător de mercenari") a publicat povestea lui Crocco, atașând interogarea lui Caruso, într-o carte numită "Gli ultimi briganti della Basilicata: Carmine Donatelli Crocco e Giuseppe Caruso" (1903) ("Ultimii jefuitori din Basilicata:Carmine Donatelli
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
Popoarele germanice au suferit un proces de creștinare ce a început în timpul Antichității târzi și s-a încheiat în timpul Evului Mediu. În secolul al III-lea, goții, un popor germanic, au migrat de pe țărmurile Mării Baltice în estul și sud-estul Europei. Odată cu migrația lor ei au intrat în război cu Imperiul Roman creștin. În timpul războaielor cu romanii, goții au capturat mulți
Creștinarea popoarelor germanice () [Corola-website/Science/330420_a_331749]
-
articol tratează însemnele gradelor militare în Forțele Armate Polone în zilele noastre. Sistemul actual polonez de ale gradelor militare este descendent direct al diferitelor sisteme folosite în trecut în armata poloneză. Numele unora dintre ele se pot urmări înapoi în Evul Mediu, de exemplu, gradul de chorąży, care înseamnă literalmente "purtător de steag" sau pur și simplu, drapel. Alte nume de grade poloneze sunt de origine străină și au fost în cele mai multe cazuri introduse de mercenari din secolul al XVII-lea
Însemnele gradelor militare poloneze () [Corola-website/Science/329126_a_330455]
-
și economie. Acești factori au contribuit la caracterul versatil al artei poloneze, cu toate nuanțele sale complexe. În prezent, Polonia este o țară dezvoltată, cu toate acestea, își păstrează tradițiile sale. Istoria culturală a Poloniei poate fi urmărită înapoi spre Evul Mediu. În toate elementele sale, aceasta poate fi împărțită în următoarele perioade istorice, filosofice și artistice: medievale (de la sfârșitul secolului al X-lea până la sfârșitul secolului al XV-lea), Renașterea (de la sfârșitul secolului al XV-lea până în secolul al XVI
Cultura Poloniei () [Corola-website/Science/329115_a_330444]
-
a muzicii black metal, condusă de formațiile poloneze Graveland, Darzamat, Kataxu, Infernal War și Vesania. Având în vedere religia creștină a polonezilor și deci accesul la civilizația europeană occidentală, polonezii creat literatură importantă în limba latină. Autori polonezi cunoscuți al Evului mediu sunt, printre altele Gallus Anonymus, Wincenty Kadłubek și Jan Długosz, ultimul fiind autor al monumentalei lucrări despre istoria Poloniei. Odată cu începerea a Renașterii, polonezii au ajuns sub influența modelelor artistice ale stilului umanist, cu operele lor scrise în limba
Cultura Poloniei () [Corola-website/Science/329115_a_330444]
-
pe Krak conducător. După aceea, Kadłubek relatează evenimentele pe scurt, acestea având legătură cu un alt trib, galii. Aceștia au început să se mute în Panonia, ceea ce a dus la un război cu strămoșii polonezilor, deoarece pe acele pământuri, în evul mediu, locuiau slavii. Această situație arată primele tendințe centrifuge, amenințarea de prăbușire a statului și împărțirea în triburi. Pentru a evita prăbușirea statului, Krak, întorcându-se dintr-o călătorie din Carintia, a invocat consiliului general, care a primit sprijinul poporului
Krak () [Corola-website/Science/329152_a_330481]