7,888 matches
-
ul - variantă distinctă a filozofiei existențiale - este o doctrină filozofică și de acțiune caracterizată printr-o accentuare a individualității, propagarea libertății individuale și a subiectivității. ul își are originea în lucrările lui Kierkegaard, este dezvoltat de contribuțiile lui Husserl și Heidegger, devenind faimos după sfârșitul celui
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
și o doctrină de acțiune. Acest curent din gândirea filozofică se leagă și de numele unor scriitori care au exprimat, în operele lor, un „sentiment tragic al vieții” și ideea absurdității existenței (Dostoievski, Miguel de Unamuno, Kafka, Camus s.a.). Literatura existențială este o literatură ce exprimă, iar uneori chiar demonstrează în opere de ficțiune, idei ale filozofiei existențiale. (după E. Mounier, "Introduction aux existentialismes", éd. Gallimard, 1962. În Franța, Kierkegaard nu a avut la început influența unui revoluționar al gândirii. El
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
care au exprimat, în operele lor, un „sentiment tragic al vieții” și ideea absurdității existenței (Dostoievski, Miguel de Unamuno, Kafka, Camus s.a.). Literatura existențială este o literatură ce exprimă, iar uneori chiar demonstrează în opere de ficțiune, idei ale filozofiei existențiale. (după E. Mounier, "Introduction aux existentialismes", éd. Gallimard, 1962. În Franța, Kierkegaard nu a avut la început influența unui revoluționar al gândirii. El apăruse mai mult ca un fel de continuator romantic al lui Maine de Biran. Husserl și Heidegger
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
să fie "public": stările mele de conștiință se manifestă doar mie însumi, ele sunt - chiar prin excelență - materie cu descriere fenomenologică. Fenomenul nu este expresia deformată a unui lucru ascuns, nu mai este "fenomenul" kantian opus "numenului" său. În ontologia existențială a lui Sartre, ființa unui obiect existent nu mai este decât ceea ce apare. Nu mai există "ființă" la modul absolut (precum "esența" la Kant), ci două modalități de ființă, ireductibile una la alta: ființa-în-sine, sau ființa apariției, și ființa-pentru-sine, sau
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
artei sale și, indirect, eliberarea omenirii de disperarea în fața destinului său. Se preconizează un om total, "total angajat și total liber", pentru ca în orice circumstanță el să poată alege viața, angajarea, responsabilitatea. Pornind de la Heidegger și de la Kierkegaard, face "filozofie existențială", interesându-se de "esența" trăirii imediate, determinând destinul omului și relevând frica originară ("Angst"), tragica "goliciune" a individului (în "Ontologia umană și cunoașterea"). Este interesat mai mult de "trăire", de asimilare și creștere. Trăirea, în înțelesul înalt al cuvântului, este
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
Copenhaga) a fost un filozof, scriitor și teolog danez din secolul al XIX-lea. Prin concepția sa filozofică asupra constrângerii omului de a-și alege destinul, a exercitat o influență hotărâtoare asupra teologiei și filozofiei moderne, în special asupra filozofiei existențiale. Kierkegaard a criticat vehement atât hegelianismul din timpul său, cât și ceea ce a considerat ca fiind formalități nule ale Bisericii Naționale Daneze. O mare parte din opera sa filozofică se concentrează asupra problemelor legate de modul de viață al oamenilor
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
cursul secolului al XIX-lea, influența gândirii lui Kierkegaard s-a exercitat numai asupra unor scriitori scandinavi, ca Henrik Ibsen și August Strindberg. Abia un secol mai târziu, concepțiile sale filosofice se reflectă, în forme modificate, în scrierile reprezentanților filosofiei existențiale, ca Albert Camus, Gabriel Marcel, Martin Heidegger, Jean-Paul Sartre, Karl Jaspers, precum și ai "dialecticei negative" (Theodor Adorno). Și scriitorul ceh Franz Kafka a fost profund influențat de operele lui Kierkegaard. În literatura română influența operei lui Kierkegaard a fost una
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
ideea de număr, Brouwer susține că ""matematica este mai mult acțiune decât teorie"", și mai departe: ""matematica este identică cu partea exactă a gândirii noastre"". În legătură cu negarea axiomei logice a terțului exclus, contestarea valabilității o face nu numai în privința propozițiilor existențiale despre șirurile de numere, dar și în privința propozițiilor existențiale despre numerele naturale. Brouwer a demonstrat o serie de teoreme care au fost deschizătoare de drumuri în topologie, domeniu ce, pe atunci, era în curs de apariție. Unul dintre cele mai
Luitzen Egbertus Jan Brouwer () [Corola-website/Science/312225_a_313554]
-
mult acțiune decât teorie"", și mai departe: ""matematica este identică cu partea exactă a gândirii noastre"". În legătură cu negarea axiomei logice a terțului exclus, contestarea valabilității o face nu numai în privința propozițiilor existențiale despre șirurile de numere, dar și în privința propozițiilor existențiale despre numerele naturale. Brouwer a demonstrat o serie de teoreme care au fost deschizătoare de drumuri în topologie, domeniu ce, pe atunci, era în curs de apariție. Unul dintre cele mai celebre rezultate îl constituie demonstrarea invarianței topologice a dimensiunii
Luitzen Egbertus Jan Brouwer () [Corola-website/Science/312225_a_313554]
-
necesitate de a apăra memoria marilor săi prieteni, Eminescu, Caragiale și Coșbuc. Astfel, el nu se apleacă asupra anectodicii sau asupra vieții, ci asupra portretului moral al acestora. "Închisorile mele", volum apărut în 1920, sunt o evocare a experienței sale existențiale în temnițele maghiare și românești, iar " Lumea prin care am trecut", volum publicat în 1930, constituie un "roman" autobiografic al scriitorului.
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
că pentru realitatea lui Dumnezeu poate fi un sistem, dar nu poate fi așa pentru individul uman, deoarece atât realitatea cât și oamenii sunt incompleți și toate sistemele filozofice sugerează deplinătatea. Un sistem logic este posibil, dar nu și unul existențial. „Ceea ce este rațional este actual; iar ceea ce este actual este rațional”. Idealismul absolut al lui Hegel estompează distincția între existență și gândire: locurile noastre mortale în natură se limitează la înțelegerea noastră asupra realității. În plus, Hegel crede că putem
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
și pe toți cei care nu l-au putut urma. Vedem că ceea ce se vehiculează în publicul larg nu este decât pojghița, imaginea ștearsă, epiderma goală de carne, fără esențe, fără adânciturile care conțin total și iremediabil sensul și motivația existențială a operei. Alexandru Țipoia este ultimul ""clasic modern"" al generației sale, legând doua lumi contrare, una apusă și alta în devenire cu tot zbuciumul și angoasa nașterii acestor vremuri. Atmosfera din picturile lui Al. Țipoia este redusă numai la culoare
Alexandru Țipoia () [Corola-website/Science/311144_a_312473]
-
Apostrof, 2000. Liviu Antonesei, în revista Orizont, 2002 „ Cartea poetului Ioan Vieru, Căile șoimului, a clătinat multe prejudecăți și a anunțat o nouă voce poetică distinctă, inconfundabilă.Un eu auctorial aflat la desăvîrșirea mijloacelor expresivității și, deopotrivă, o profundă motivație existențială a gestului de a scrie, o distincție poetică ce purta marca stilistică(amprenta) unui poet profund, grav, cerebral, dar și ispitit de spiritul ironic-detașat, nonconformist și rebel în fața canoanelor lirice de atunci.De altminteri, simboluri precum șoimul ori crinul sunt-în
Ioan Vieru (poet) () [Corola-website/Science/311458_a_312787]
-
Ioan Vieru este susținută de un filon grav, pe care poetul american T.S.Eliot îl numea "corelativul obiectiv": un substrat al realității, aidoma unei pelicule cinematografice, pe care sunt "impresionate" vieți și destine, mărturisiri și pagini dintr-un imaginar jurnal existențial:de unde și discursul ce se zbate între realitatea concretă, palpabilă și una ireală, visată sau proiectată pe ecranul unor experiențe trăite la limită.Recentul său volum apărut la Editura Eminescu, în colecția Poeți români contemporani , Crinul regal, confirmă o reală
Ioan Vieru (poet) () [Corola-website/Science/311458_a_312787]
-
inerpretare. Nietzsche și teoria marxistă au reprezentat alte momente grele în care creștinismul a avut nevoie de apologeți. În sec XX teologi precum germanii Rudolf Bultmann și Paul Tillich au prezentat creștinismul ca fiind cel mai bun răspuns la întrebările existențiale ale speciei umane.
Apologie () [Corola-website/Science/312965_a_314294]
-
ul (; , "lipsit de sens") este o categorie estetico-literară derivată din cultivarea în fertilele câmpuri ale "artei cuvântului" a principiului aristotelic, "reductio ad absurdum", valorificând în „materie sensibilă“ sensuri „invers-logice“, încât „reversul realului“, „negativul existențial“ se constituie, de fapt, în „soluție revelatoare“ a ceea ce este „pozitiv“, și invers. Programatic-esteticește, absurdul se impune ca inconfundabilă dimensiune spirituală / literară către jumătatea secolului al XX-lea "(literatura / teatrul absurdului)", grație unor mari filosofi / scriitori ce ilustrează totodată și
Absurd () [Corola-website/Science/310164_a_311493]
-
ca, din prezent / «din ceas», să oglindească măreția lumii, «calma creastă», zenitul, dar și opusu-i, «nadirul latent», să-i deducă întreaga istorie / viață, spre a proiecta-o în sfera înaltă a spiritului sacru, «în mântuit azur», chiar „tăind“ nodul gordian existențial ca Alexandru Macedon. Numai astfel « Poetul ridică însumarea de harfe resfirate», sumă de trăiri și „harfe“ (metonimie / sinecdocă: "Poet / Poezie") ce pot fi pierdute în „sborul invers“, „zborul“ dinspre tinerețe spre bătrânețe, dinspre viață spre moarte, dinspre lumină spre întuneric
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
OBIECTIVITATE Obiectivitatea caracterizează o relație conceptuală calificantă de modalitate existențială, a realității reprezentate în subiect. Obiectivitatea privește mecanismele generante de realitate și tratarea obiectului cumva diferențiat de individ, ca diferit de o entitate obiect, independența de subiect, ca realitate obiectivă, existența 'în afara subiectului, în afara corpului său fizic, dar și în afara
Obiectivitate (filozofie) () [Corola-website/Science/309127_a_310456]
-
difuzată de corpul unui individ și interpretează sub formă de chip și trup uman, dar imaginea individului din conștiența celui care o reprezintă nu este și nu poate fi identică cu omul obiectiv, omul care o trimite, omul real independent existențial de semenul său care îl percepe și reprezintă în imagine. Prin văz putem percepe forme video, ca stări modale ale realității subiective, prin auz sunetul, la fel cu restul simțurilor și formelor gust și miros, specific discriminate, dar nu putem
Obiectivitate (filozofie) () [Corola-website/Science/309127_a_310456]
-
mai semnificativă pentru specificul teologiei lui poate fi menționată "Katholische Glaubenswelt", Aschaffenburg 1978 (ed. a II-a), o originală sinteză sistematică a teologiei, în care sunt analizate caracteristicile tipice ale credinței catolice, deosebindu-le în principii formative, de conținut și existențiale. Cea mai larg răspândită lucrare a lui Scheffczyk (publicată în 100.000 exemplare, în diferite ediții și tradusă în diferite limbi) este una de mariologie: L. Scheffczyk, "Maria, Mutter und Gefährtin Christi", Augsburg 2003. Caracteristică pentru lucrările lui Scheffczyk este
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
pentru ca - atunci cînd săgeata va fi catapultată - ele să-l susțină pe erou pe durata saltului său în neant. Situat pe piscul abrupt al unui munte, personajul întruchipează „foamea” de Infinit a omenirii. Aici intervine din nou simbolistica unei stări existențiale limitative, care mărturisește zbuciumul încercat de orice artist autentic: libertatea de creație poate fi încătușată de arcul regulilor, putând să apară o evidentă discrepanță între starea de perfectă idealitate a avîntului în necunoscutul actului artistic și prăbușirea într-o existență
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
1 care clădește Universul cu ajutorul Cuvântului. Neomodernismul constituie o orientare manifestată în literatura română și situată, cronologic, în perioada 1960-1980. Estetica neomodernismului ar putea fi caracterizată prin câteva norme: - Revenirea la lirismul poeziei moderniste din perioada interbelică; - Cultivarea marilor teme existențiale; - Intelectualismul, reflecția filozofică, lirismul abstract; - Ambiguitatea limbajului și insolitul metaforelor. În „Poveste sentimentală" elementele neomoderniste apar încă de la prima lectură: poetul abordează, în modul său propriu, două mari teme existențiale (Iubirea și Creația). Reflecția filozofică asupra acestora, imaginile neobișnuite, metaforele
Poveste sentimentală (poezie) () [Corola-website/Science/309908_a_311237]
-
la lirismul poeziei moderniste din perioada interbelică; - Cultivarea marilor teme existențiale; - Intelectualismul, reflecția filozofică, lirismul abstract; - Ambiguitatea limbajului și insolitul metaforelor. În „Poveste sentimentală" elementele neomoderniste apar încă de la prima lectură: poetul abordează, în modul său propriu, două mari teme existențiale (Iubirea și Creația). Reflecția filozofică asupra acestora, imaginile neobișnuite, metaforele subtile și versul alb se înscriu în aceeași estetică neomodernistă.
Poveste sentimentală (poezie) () [Corola-website/Science/309908_a_311237]
-
geografice și climatice ale diferitelor locuri care aparțin zonelor temperate, există foarte multe criterii care trebuie considerate pentru a marca anotimpul primăvară. Aceste diferențieri specifice au marcat profund viața oamenilor din diferite zone ale planetei din punct de vedere agricultural, existențial, filozofic și cultural. Întotdeauna, primăvara și echivalentul său conceptual, filozofic și ideatic au însemnat dezghețul, topirea, trezirea la viață, reînoirea și renașterea naturii, vieții și a societății.
Primăvară () [Corola-website/Science/306109_a_307438]
-
atât de Depeche Mode. "Cântecele de credință și devotament" (în traducere liberă) reiau temele lirice preferate de compozitorul Martin Gore, aprofundând în versuri dureros de vii - credință, iubirea, păcatul, suferință, penitenta, speranța, mântuirea. Tabloul dramatic ilustrează criză mistica a căutărilor existențiale, o călătorie ințiatică, cu oscilații chinuitoare între mântuire și păcat, între nevoia de Divinitate (conceptualizata uman și opusă perspectivei dogmatice) în antiteza cu chemarea falșilor profeți, în timp ce Eros și Thanatos își unesc amenințător aripile. Dacă conceptul de factură epica și
Songs of Faith and Devotion () [Corola-website/Science/306206_a_307535]