8,525 matches
-
și la urmă În salon (rămășiță a modei dinainte de război, modalitate stîngace a burgheziei, imitînd la Începuturile ei statul aristocratic-rural, atunci Încă paralel, copie și aceasta, În parte reușită, după cea din Apus. Se așeză În unul din cele două fotolii, cu intenția ascunsă de alungare a gîndurilor. Începu să se joace cu ciucurii roșii ai carpetei aflate În fața fotoliilor, mișcîndu-i În dreapta și stînga sau dîndu-i peste cap cu vîrfurile condurilor cu care era Încălțată. I se păru că aude o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
aristocratic-rural, atunci Încă paralel, copie și aceasta, În parte reușită, după cea din Apus. Se așeză În unul din cele două fotolii, cu intenția ascunsă de alungare a gîndurilor. Începu să se joace cu ciucurii roșii ai carpetei aflate În fața fotoliilor, mișcîndu-i În dreapta și stînga sau dîndu-i peste cap cu vîrfurile condurilor cu care era Încălțată. I se păru că aude o voce anume, specială, poate a lui, dar nu era decît una din cele multe ce se auzeau sub ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
-l sărute, și fără să-și dea seama, intră În somn. Era anul 1954. 21. Doamna Pavel Își ținea, În ziua aceea de iulie, una din obișnuitele ei sindrofii, În camera de lîngă sufragerie, mobilată printre altele, cu cele două fotolii cu huse vernil cumpărate de curînd și canapeaua joasă cu cuvertură lînoasă pe care stăteau acum comod așezate femeile, trei ale acelei după-amiezi, părînd a ființa dincolo de evenimentele și politica vremii. Se aflau Însă la curent cu Întîmplările cîte erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu spatele apropiindu-se de bufet, făcîndu-se a neglija lauda soțului, mimînd stîngaci o modestie vizibil jucată. După scurt timp, În care schimbă, cu aplomb bineînțeles, cîteva vorbe de clacă, el se retrase În camera de alături, unde, așezat În fotoliu, rămas singur, deschise unul din cele două ziare de Capitală din ziua aceea și Începu liniștit lectura, dar după zece-cincisprezece minute ațipi, neavînd ce citi. Cumpăra ziarele, cel de Capitală și cel local, din obișnuință, - Înainte de război era abonat, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
el nu putu desluși decît o amețeală din care tot ea Îl dezmetici: - Ce vă uitați așa la mine? Am venit și eu În vizită... N-am voie? După aceea intră În camera de la față, deși el o poftise pe fotoliul din hol unde-și avea biroul, iar ea refuzase cu un gest familiar, ca de „om al casei” și se instala În primul fotoliu; de lîngă fereastră, el, puțin stînjenit de infirmitatea profesională În care se simți surprins, debută printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vizită... N-am voie? După aceea intră În camera de la față, deși el o poftise pe fotoliul din hol unde-și avea biroul, iar ea refuzase cu un gest familiar, ca de „om al casei” și se instala În primul fotoliu; de lîngă fereastră, el, puțin stînjenit de infirmitatea profesională În care se simți surprins, debută printr-o minciună, ca singur colac de salvare: - Ați venit, mi-a spus doamna Pavel, În legătură cu o lege privind Învățămîntul. Trebuie să vă spun ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
la care el reacționa cu sincere mulțumiri și prefăcute laude, pentru că nu se pricepea. Ea deschise ușa servantei, și după ce puse pe masă o farfurioară cu o linguriță de șerbet, iar el paharul cu apă, se așeză din nou În fotoliu. El aprinse o țigară, apoi simplu: - Dar de ce tocmai despre dragoste? - Credeți că există un subiect mai important În lumea asta? Ea rîse, iar el tăcu. Vedeți dumneavoastră, nimic nu se poate fără ea. Nu știu dacă mă Înțelegeți. Vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
c-am venit... sau mai bine să v-aduceți aminte, să nu uitați niciodată această după-amiază cînd nu mi-ați putut spune dacă ați iubit vreodată ori nu. Îmi veni să zîmbesc dar mă simții tulburat. Ea se ridică din fotoliu, Îmi Întinse mîna: „Asta e viața, domnule judecător: o lungă tăcere asupra substanței”. Apoi plecă, iar eu Încheiai În urma ei ușa cu grile Înflorate În fier forjat și sculpturi În nuc de la intrare. Pașii ei mărunți se Îndreptau spre fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
citesc, aveți complimente. Ghiciți! - și mă pofti la o cafea În bucătăria lui Încălzită de soba cu plită de tuci. Coborîrăm treptele de la intrare și ne duserăm la el. Luați loc, luați loc, continuă de cum deschise ușa. Ne așezarăm În fotoliile de răchită aduse special, - bucătăria era pe o lărgime parcă anume pentru taifas. - De la cine? Întrebai În adevăr curios, pentru că rareori primea cîte o scrisoare, dar numai de la un văr al lui din Dorohoi, o știam din spusele lui, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să se ivească În lumină, dar nu Îndrăznea sau noi nu eram pregătiți s-o Întîmpinăm. Ajunși În hol, intrarăm În camera dinspre bulevard, așa-numita cameră de la față, și fără să apuc s-o invit să se așeze În fotoliul dinspre ferestre, se apropie de mine, Îmi cuprinse, fără a rosti o vorbă, fața În mîinile ei albe și mă sărută pe obraji, pe frunte. Eu nu făcui nici o mișcare, uluit de ea și de amurgul zilei de mai care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu era unul de bucurie cum s-ar fi putut Înțelege din cele trei rînduri pe care le scrisesem În Încheiere, ci unul de solidaritate... Luminat de vestea primită o adusei la cunoștință domnului Pavel care se afla atunci În fotoliul lui din sufragerie. ZÎmbi, superior: - Iată, domnule judecător, că În țara asta se poate sta În pușcărie și fără tribunale și judecăți. E mai simplu. - Adevărat! Asta confirmă că puterea respectă Încă justiția, glumii, o urmă de respect, pentru că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
i se poate cere să condamne În orice situație, adică să fabrice infractori. - SÎnt abia la Început, aveți răbdare, rosti cu o voce pîndită de silă, mai tîrziu va fi altfel, veți vedea...Mă pofti apoi să mă așez În fotoliul de lîngă fereastră. - Nu cred, spusei. - N-are importantă ce credeți, important e că așa va fi. Nu trebuie să fii ticălos pentru a executa un asemenea ordin, e suficient să fii temător. La timpul acela toți vom fi temători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
unei asemenea realități”. „Asta pentru că tainele acestei lumi, dacă le-am Închipui În cercuri concentrice, noi ne aflăm abia la primul sau al doilea cerc al cunoașterii, și nu le vom epuiza niciodată, pentru că cercurile sînt infinite”. Mă așezai În fotoliu, ea rămase În picioare În fața mea, camera se umplu de-o vibrare caldă, Îi mîngîiai mîinile, mi-adusei aminte de uniforma ei de elevă, de noi doi atunci, apoi de mine singur așteptînd-o zile În șir, În zadar, și deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
aprobativ, măgulit și bine dispus. 2. Anii nu stinseră cu totul sindrofiile doamnei Pavel. Doamnele de altădată, femeile acelea multicolor Îmbrăcate, care-i umpleau cu zgomotul prezenței lor sufrageria Încăpătoare, mobilată cu canapeaua de la peretele dinspre nord, cu cele două fotolii, cu bufetul-vitrină, cu masa grea, dreptunghiulară, de stejar și caldul covoarelor lînoase, doamnele acelea se răriseră, e adevărat, două din ele Închiseseră ochii definitiv, iar celelalte nu mai erau În puterea sănătății de atunci și veneau mai rar, un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
știe al cărei melodii, sau era numai un semn de plictiseală, ori nerăbdare, și cînd ieșirăm, amurgul tocmai căzuse peste oraș, venit din Întinderea fără sfîrșit a cîmpiei. Doamna și domnul Pavel ne așteptau În curte, la masa rotundă cu fotolii de răchită, deasupra cărora bătea un bec, balansîndu-se de un fir adus de improvizația domnului Pavel, cimentul curții udat, Într-o curățenie perfectă, era spre lăsarea serii, iar vara pe sfîrșite. - Bine ați venit! ne Întîmpină el, sincer vesel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dar nu chiar atît de matinal. Intrînd, rîsul ei dinainte, ușor zgomotos, deveni zîmbet, un zîmbet trist. Mă simțeam prins ca-ntr-o vagă plasă de păianjen, pe care - menajîndu-i fragilitatea - mă feream să n-o rup. CÎnd ajunse În dreptul fotoliului eu Întrebai ceva, ea nu răspunse, mă fixă În schimb cu o anume adîncime a privirii pe care nu o credeam posibilă, pentru că aducea la suprafață, sau sugera, intensitatea unui timp revolut de care aproape uitasem, un timp care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Davidsohn!” Parcă Îl vedeam zîmbind. 8. Două luni mai tîrziu, moștenitoarea casei Perussi, pe care n-o mai văzusem de mult, veni la mine, de data asta acasă, nu la tribunal, ca altă dată. O primii și o poftii pe fotoliul de lîngă fereastră. Se așeză, la Început Își ținu mîinile pe genunchi, amintind timidități, neîndemînări de elevă, nepotrivite anilor ei. Se vedea clar că vizita o stînjenea, dar după puțin timp intră În normal, recăpătîndu-și libertatea gesticulației și a vorbirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
s-au dus, la ritmul vieții care era altul decît cel de azi. Oamenii aveau timp, zilele se scurgeau lent, curțile grădinii cu frunzare boltite, bănci și mese, taifasuri, altă lume... Ce oameni! Își Întrerupse vorbirea și aduse masa și fotoliile de răchită și ne lungirăm la taclale, și tot vorbind, trecu o lună, două, cîteva luni și veni toamna și ploile, apoi un vînt nefericit de noiembrie, cîteva zile știu, că domnul Pavel părăsi această lume, era acum În sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mereu În alt timp, cu deosebire În cel dinaintea primului război, lumini și pocnete de artificii, și va pleca zîmbind, va zîmbi nu vremii acesteia ci timpului acela, iar noi...”. Noi suntem acum aici: doamna Pavel, Încovoiată de durere pe fotoliul de la căpătîi, alături, În picioare Marga Popescu În rochie neagră, apoi trei doamne din cele ce veneau la rînduitele sindrofii, doi bărbați de pe vremea domnului Pavel, singurii care-au rămas, dar el doi bani nu dădea pe Întristata noastră prezență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Pavel să o contrazică. Se treceau astfel după-amiezi fără noimă; se adăugau Însă potrivit imaginației mele livrești bărbați - haiduci armați cu pistoale și cingători aurite, ori cutreierători ai cîrciumilor de periferie, stîlpi de cafenea, liota marilor Îndrăzneți pentru care Închipuiam fotolii de lene, apoi pașale trăgînd din narghilele, eunuci, cadîne, toți și toate făcînd roată În juru-ne. Și doamna Pavel povestea... poate eu povesteam... 13. Diminețile trezite la rigoarea regulilor profesionale se succedau Într-o monotonie În care viața Însăși părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
căci la diferențe de timp totul apare mai clar. - Și voi ce-ați făcut? Ce faceți? - vorbi ivit deodată lîngă mine ca-n atîtea rînduri. - Ce puteam face? Întrebai neînțelegînd dacă tonul lui era mustrător sau prietenos. Se așeză În fotoliu lăsînd să-i atîrne În lături, pe speteze, pelerina albă, imaculată ca-n tinerețe. - Ce-ai spus? vorbi făcîndu-se a nu mă fi auzit. - Ce puteam face? repetai. Ce-am fi putut face? Noi nu suntem chemați decît pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ni s-a spus că Întotdeauna legile În vigoare sunt presupuse a fi cele mai bune. - Superioritatea legilor În vigoare e doar o prezumție a doctrinei și nu te poți refugia În prezumții, vorbi sprijinindu-se pe brațul stîng al fotoliului. - Da, dar judecătorul n-o poate tăgădui. Fără acest concept, legile nu s-ar aplica niciodată. Și nu e singura prezumție nereală a doctrinei; de pildă cea care instituie prezumția cunoașterii legii de către toți cetățenii, dictînd chiar prin intermediul ei că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ne ajută a ne face că nu le Înțelegem rostul voit deviat sau abscons. - Dar În felul acesta, chiar fără voie, ajutați Întunericul și demagogia, iar tu, care crezi că ești pur! Eu de tine Întreb! Se Întoarse ușor În fotoliu și mă privi În ochi. - Sunt convins și acum, spusei. Dar ce Înseamnă puritatea? Îți spuneam altădată, adu-ți aminte, am notat chiar, că nici măcar un Înger n-ar putea să traverseze iadul fără să-și păteze aripile cu smoală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ordine În bibliotecă și pe birou. CÎnd mă Întoarsei În camera de la față, soarele incendia În lumini triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită cu imensa cuvertură bej cu ciucuri atîrnînd ca niște clopoței tăcuți, cele două fotolii, măsuța, oglinda ovală, perdelele lungi, toate născînd o bucurie secretă. CÎțiva trecători; apoi, pe caldarîmul micului bulevard se auziră strigînd la intervale aproape egale, cu voce răgușită: - Pămînt de flori!... Pămînt de flori!” Căruța Înainta Încet depărtîndu-se pînă ce zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mai zăresc între pleoapele grele ca plumbul galben. Din cauza asta, a dorinței de a ajunge mai repede acasă, la odihnă, nenorocitele lor de trenuri merg la secundă, dar numai și numai ca urmare a nevoii feroviarilor de a prinde un fotoliu neocupat în mijlocul familiei,pentru odihnă. Că altă explicație nu am. Cât despre americani, dacă tot i-am pomenit, nici ei nu o duc mai bine: 8,8 ore de muncă zilnică pe parcursul a cinci zile!!! Ți se încrețește pielea de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]