7,802 matches
-
calendar ortodox, astfel c? 22 iunie corespunde zilei de 5 iulie 3 Winston Churchill, The World Crisis, 1915, New York, 1929 4 �Neamul rom�nesc�, 20 iulie 1914. Profundă ostilitate a lui Iorga fă?? de Contele Istvan Tisza avea dou? motive: hoț? r�rea lui Tisza de a nu face concesii rom�nilor ? i credin? a gre? it? a lui Iorga (nutrit? ? i de mul? i unguri) c? Tisza era r? spunz? tor de r? zboi. Drept urmare, Tisza va fi �mpu? cat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
prim-planul creației sale, în nuvele precum O făclie de Paște, Păcat..., În vreme de război, schița Inspecțiune sau drama Năpasta. În cele mai multe dintre aceste texte, un om normal își pierde brusc mințile: Leiba Zibal pentru că e amenințat de un hoț și nimeni nu e dispus să-l ajute, Ion pentru că a fost bătut, Dragomir pentru că a ucis din patimă pentru o femeie, sau Stavrache din patimă pentru o avere. Este perioada din care datează celebra expresie Simt enorm și văz
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Moara cu noroc; Stavrache e, într-adevăr, rudă bună cu Ghiță nu numai în ce privește dorința lui de a aduna avere, ci și în felul cum o face: el acceptă tacit relația dintre soție și popa Iancu, fratele său, căpitan de hoți ca și Lică Sămădăul; pe hangiță o cheamă Ana, ca și pe cea din Moara cu noroc; hanul este așezat într-un spațiu cu virtuți tragice conținute; însingurarea și avariția (cu un plus de rapacitate și nimicnicie în cazul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în cazul unor indivizi pentru care legile nu mai sunt puncte de reper în comportamentele dezvoltate în raport cu ceilalți. Din perspectiva legilor, nu orice crimă este violentă și acest lucru este reliefat de circumstanțele în care se petrece. Nu întotdeauna un hoț dorește să facă rău victimei. Crimele violente sunt mai ales cele care pleacă de la confruntări, dispute (Karstedt, Eisner, 2009). Astfel de cazuri de crimă violentă, rezultând din interacțiuni violente, se recunosc prin tensiunea confruntării și spaima pe care o induc
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ca fiind ceva din cadrul societății care creează temeri, repulsii, neînțelegeri. Mentalul colectiv românesc refuză, astfel, să-i considere pe romi ca pe niște cetățeni activi ai societății actuale, folosindu-se, de cele mai multe ori, de cuvinte Înjositoare (nespălat, urât, criminal, bandit, hoț, jegos etc.), creându-se acele mecanisme de stigmatizare ce Îi fac chiar și pe romi să-și refuze apartenența la propriul grup etnic. Stigmatul social, În interiorul și exteriorul grupului etnic rom este așa de mare, Încât construirea unei imagini pozitive
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
aparținând grupului. În exprimarea faptic] a acestei valori exist] o larg] variație a factorilor cunoscuți și relevanți, precum și a limitelor recunoașterii apartenenței la grup. Teologia G/wi are în centrul s]u o zeitate capricioas], pe N!adima, care poate hoț]rî s]-i ia viața unei persoane doar pentru c] „s-a s]turat de figură acesteia”, aducându-i în cale un accident mortal. Ceilalți vor interveni în mic] m]sur] sau deloc pentru a salva victima. Odat], un leu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cei din neamul Kuskokwim, iar dac] unul dintre ei ar fi fost ucis de tovar]sul nostru, ei ne-ar fi omorât pe toți; era mai bine că numai unul s] moar].” (Nelson, 1899-1983, pp. 302-303). Uciderea ca urmare a hoț]rarii unui tribunal este practicat] și în societ]țile mari, și în cele mai mici. Explicația este, adesea, un amestec confuz de exemplu pentru a descuraja alte acțiuni de acest fel, sentinț] de condamnare, ap]rare și respingere a delictului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a îndeplinit aceast] sarcin] cumplit] este rezolvat]. Execuția se face în secret și în mod anonim de c]tre o persoan] sau mai multe dintr-un grup de b]trâni care, datorit] experienței și cunoștințelor rituale, au dreptul de a hoț]rî și de a acționa în numele comunit]ții, respectându-i valorile și principiile și analizând cu înțelepciune circumstanțele faptei. Spre deosebire de cerință justiției britanice de a face public] pedeapsă, pedepsirea relelor în societatea Pitjantjatjara se realizeaz] prin mijloace în care toți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
au p]truns în locuri sacre aducând ofense zeilor. Enkidu a fost condamnat la moarte, iar Ghilgameș a devenit, astfel, conștient de statutul s]u de muritor. Convins de validitatea unei etici bazate pe fort] și autoritate, el s-a hoț]rât s] înving] moartea. Pornit în misiunea să, a f]cut popas la o cârcium], unde hangita l-a avertizat cu privire la nebunia c]ut]rii sale, sugerându-i un sistem de valori diferit: O, Ghilgameș, unde r]r]cești la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
revanș], Utnapiștim l-a trimis în c]utarea unei plante magice care creștea pe fundul m]rii și care, odat] mâncat], „ar transforma un b]trân într-un om tan]r”. Ghilgameș a obținut plantă cu puteri regeneratoare, dar a hoț]rât s] nu o m]nânce pe loc. În timp ce Ghilgameș se sc]lda, plantă a fost mâncat] de un șarpe, fapt ce explic] de ce șerpii își schimb] pielea cu una nou], în timp ce oamenii sunt sortiți s] se zbârceasc] și s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în loc s]-l loveasc] și care, apostrofat fiind de c]tre un vârstnic, acceptă calm insultele. Unele dimensiuni ale eticii egiptene sunt legate de credință lor în viața de apoi. „Nici o alt] națiune a lumii antice nu a fost mai hoț]rât] s] înving] moartea și s] câștige viața veșnic]” (Lichtheim, 1975, I, p. 119). Se proceda la conservarea corpului și folosirea magiei în combinație cu un concept de rațiune etic]. Capitolul 125 din Cartea Morților cuprinde o confesiune negativ] în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
extrase din provoc]rile lumești. Nu poate fi negat faptul c] aceast] tendinț] se contureaz] la yoghini și asceți și c] influențeaz] gândirea etic] indian]. Aparent, dharma aproape c] nu mai este necesar]. Așa cum spune virtuosul Yajnavalkya, justificându-și astfel hoț]rărea pripit] de a renunța la averea și la cele dou] soții ale sale: Nu de dragul soțului, soției, copiilor, s]n]ț]ții, zeilor, Vedelor, al st]rii de brahman sau de kshatriya etc. sunt acestea prețioase, ci de dragul Eului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mijloacele folosite de oponenți. Ins] majoritatea scriitorilor chinezi folosesc termenul tao cu referire la propriul sistem de orientare comportamental] și având în vedere perspectiva social]. În traduceri, tao - calea (orientarea) - apare de regul] că o descriere precis] prin prezența articolului hoț]rât, care lipsește în limba chinez] veche. Acest lucru nu ridic] nici o problem], dac] lu]m în considerare faptul c] multe școli nu au c]zut de acord cu privire la adev]rata cale. i. Perioadă taoismului pozitivist: Confucius și Mo Tzi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
viziunea lui Yangzhu, divinitatea-natur] constituie temelia de orientare a conduitei; mai mult decât atât, porunca divin] are un caracter implicit, reg]sindu-se mai degrab] în abilit]țile înn]scute ale omului decât într-o voinț] universal]. Divinitatea este cea care hoț]r]ște durata vieții, înzestrând ființă uman] cu un anumit qi („suflare”) inc] de la naștere. A muri înainte de vremea sorocit] înseamn] o inc]lcare a ordinii divine. De aceea, individul trebuie s] evite orice activitate (în special cea politic]) care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prin ins]și originea lor spontan]. Ritualurile de înmormântare au ap]rut că o consecinț] normal]. Ar fi greu, chiar insuportabil, s] ne imagin]m insectele și alte creaturi devorând trupul neînsuflețit al p]rinților decedați. De aceea, divinitatea a hoț]rât în mod indirect desf]șurarea acestui ritual prin intermediul sentimentelor și al inclinațiilor comportamentale afective. Atașamentul fâț] de familie sau fâț] de clan (neam) reprezint] o form] a iubirii p]rtinitoare, care aparține și ea naturii firești a lucrurilor. Divinitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cal alb înseamn] de fapt a c]l]ri. Uneori ins], recunoaștem c] a acționa asupra unui obiect într-un anume fel nu este totuna cu aceeași acțiune desf]surat] dup] alte criterii. Altfel spus, suntem de acord c] orice hoț este om, dar deosebim execuțiile (uciderea hoților), de crime (omuciderea). Teoriile acestei școli susțineau și faptul c] limbajul are sens atâta timp cât este bazat pe cunoașterea realit]ții. Dat fiind bunul simț și existența asem]n]rilor și a deosebirilor exterioare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
l]ri. Uneori ins], recunoaștem c] a acționa asupra unui obiect într-un anume fel nu este totuna cu aceeași acțiune desf]surat] dup] alte criterii. Altfel spus, suntem de acord c] orice hoț este om, dar deosebim execuțiile (uciderea hoților), de crime (omuciderea). Teoriile acestei școli susțineau și faptul c] limbajul are sens atâta timp cât este bazat pe cunoașterea realit]ții. Dat fiind bunul simț și existența asem]n]rilor și a deosebirilor exterioare, metodele de utilizare a denumirilor pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r, relația ne este prezentat] ca fiind pozitiv]. Fariseii nu alc]tuiau o partid] uniform]. În efortul de a g]și și de a urma calea lui Dumnezeu, ei se bazau pe argumente, asupra c]rora nu se pronunță o hoț]rare final]; opiniile minoritare continuau s] fie exprimate, ca parte din tradiție. Unii farisei corespundeau imaginii evanghelice, dar era o batjocur] la adresa creștinismului s] spui c] toți erau mulțumiți de o religie care presupunea respectarea unor norme morale de ordin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s]-si acopere capul. Sfaturile lui trebuie plasate în contextul situațional al primelor comunit]ți creștine din secolul I d.Hr. Așteptarea să cu privire la sfarsitul iminent al lumii a influențat sfaturile legate de c]s]torie. Oricum, a avut o atitudine hoț]rât] în a-i îndemna pe creștini s]-și continue viață și munca cotidian], întrucat timpul este scurt, si nu s] aștepte sfârșitul cu brațele încrucișate. Pan] la sfârșitul secolului I, Biserica și-a schimbat radical punctul de vedere (deși
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
au fost reintroduse, dar exist] multe divergențe în lumea musulman] în leg]tur] cu necesitatea și aplicabilitatea unor proceduri de genul acesta. În cazurile în care se aplic], acest tip de pedepse este acordat prin intermediul curților Shari’a și este hoț]rât de judec]tori musulmani abilități. Și juriștii sau experții legali pot îndeplini rolul de interpreți de Shari’a și au dreptul de a emite opinii legale avizate. Asemenea opinii pot fi solicitate de c]tre indivizii care doresc s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care susțineau c] ofer] o procedur] rațional] de rezolvare a disputelor morale, perspectivele intuiționiste se bazeaz] în mod esențial pe pretenții de introspecție și nu ofer] metode de rezolvare a dezacordurilor. 2. Viziunea asupra comunit]ții morale că depinzând de hoț]rârile luate separat de c]tre indivizi capabili s] discearn] cerințele moralei au ocupat un loc central în gândirea occidental] din secolul al XIX-lea și de la începutul de-al XX-lea. A existat ins] și un curent teoretic constant
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în asemenea lucruri. Pentru el, singura cale prin care putem ajunge s] cunoaștem un principiu este descoperirea adev]rului acestuia în experiența moral]. Metodă const] în urm]toarele: mai întâi suntem puși în fața unei situații în care trebuie s] ne hoț]ram ce s] facem. Eu și soția mea trebuie s] luăm cina cu niște persoane pe care le cunosc doar eu. Eu țin s] nu ii jignesc pe acești oameni și s] le fac o impresie bun]. Soția mea știe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rerea lui Ross. El susține c] aceast] trecere se face direct de la primul element la o abordare general], deci recunoașterea tr]s]turilor care conteaz] aici. Prin urmare, nu apelez la cunoștințele mele despre vreun principiu moral. Nu iau o hoț]rare în virtutea vreunui principiu general de datorie prima facie. Ross spune: Niciodat] nu pot distinge direct dac] un act de bun]țațe este corect, de exemplu, si nu pot spune acest lucru referindu-m] la un principiu moral de genul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
discutat și de c]tre Philip Pettit în capitolul 19, „Consecințialismul”). Chestiunea care ne intereseaz] aici nu este deosebirea dintre curaj și îndr]zneal]. Curajul presupune o acțiune orientat] spre înf]ptuirea un ideal moral, în timp ce îndr]zneala unui iscusit hoț de bijuterii nu urm]rește un asemenea scop. Problemă controversat] legat] de curaj și de idealuri nobile este cea care ne determin] s] ne întreb]m dac] vorbim de curaj în situația în care scopurile urm]rite sunt necinstite. vi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
remarcabile, oameni deosebit de inteligenți, c]l]uziți de anumite valori complet diferite de normele stricte care guvernau viața civilizat] din orașe, cu bisericile, școlile, magazinele, fabricile, poliția și funcționării lor. Aceste personaje tr]iau dup] un cod simplu, dar sever (hoții de cai erau executați, „s]lbaticii” erau considerați dușmani, fiecare om își f]cea datoria care îi revenea). Din momentul în care civilizația s-a extins și asupra acestor societ]ți, „eroii” au început s] realizeze c] nu se puteau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]