9,535 matches
-
sunt cele către și dinspre Galați, ce-au înlocuit fostul Coandă Express. La Galați a existat până în anul 1948 un aeroport. Prima cursă aeriană din țara noastră a fost efectuată de la București la Galați. Puțini oameni știu că în perioada interbelică, în orașul port la Dunăre, aveai ocazia să întâlnești mai mulți piloți decât marinari. Forțele de ocupație rusești l-au închis și au dezmembrat toate aeronavele de la Galați. Momentan sunt planuri pentru construcția Aeroportului Internațional Dunărea de Jos ce va
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
fost cea de Fălticeni. Fălticenii reprezintă o transformare în oraș a unor sate existente încă de pe la 1400 și mai devreme. Numele s-a schimbat din Șoldănești în Fălticeni în anul 1836, după numele satului și moșiei Fălticenii Vechi. În perioada interbelică a fost reședința județului Baia. Ulterior, între 1950 și 1968, a fost reședință raională în cadrul regiunii Suceava. Din 1968 este oraș în cadrul județului Suceava. În anul 1995 a fost ridicat la rangul de municipiu, fiind în prezent una dintre cele
Fălticeni () [Corola-website/Science/296986_a_298315]
-
Suceava” (în prezent Muzeul Bucovinei). După izbucnirea Primului Război Mondial, foarte mulți bucovineni fug în Moldova și se înrolează în armata română. La data de 28 noiembrie 1918 are loc Unirea Bucovinei cu România. Astfel, Suceava trece sub administrație românească. În perioada interbelică, orașul este reședința județului Suceava (compus din trei plăși). În 1926, localitatea Burdujeni, ce avea administrație separată până atunci, devine parte componentă a orașului. Ulterior, același lucru se petrece și cu fostul sat Ițcani, transformat în cartier al Sucevei după
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
rangul de municipiu și este reședință de județ. Deasupra coroanei murale este figurat un cap de bour cu gât și cu o stea între coarne, ceea ce evocă faptul că această urbe a fost în trecut capitala Moldovei. Stema din perioada interbelică a orașului Suceava avea cetatea figurată diferit. Astfel, ea era de culoare roșie, avea șapte turnuri și era dotată cu ferestre negre. Sfântul Gheorghe și balaurul erau reprezentați la fel ca pe stema actuală. Capul de bour din șef nu
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
orașului se realizează pe Strada Cernăuți (cu varianta Traian Vuia). În perioada 1775-1918, ca urmare a anexării Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, satul Ițcani a îndeplinit rolul de punct de frontieră austro-ungar, atât de cale ferată, cât și rutier. În perioada interbelică, comuna Ițcani a purtat numele de comuna Aron Pumnul, având primărie proprie și administrație separată de cea a orașului Suceava. După cel de-al Doilea Război Mondial, comuna Aron Pumnul a fost desființată, Ițcaniul fiind încorporat drept cartier în cadrul municipiului
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
PNL), ambii aleși în 2012. Consiliul Local al municipiului Suceava este format din 23 de membri. Consiliul Județean Suceava și Prefectura Suceava își desfășoară activitatea în clădirea monument istoric a Palatului Administrativ, construită între 1903-1904, în centrul orașului. În perioada interbelică, Prefectura Suceava a fost găzduită de edificiul în care astăzi funcționează Muzeul de Istorie din cadrul Muzeului Bucovinei. Consiliul județean este autoritatea administrației publice locale, constituită la nivel județean, pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
familii, care dispuneau de un templu și șase școli oficiale. În 1914, populația evreiască ajunsese la 6.000 de persoane. La începutul lunii octombrie 1941, autoritățile pronaziste au ordonat ca toți evreii să părăsească orașul în 2 zile . În perioada interbelică trei etnii dominau populația orașului în proporții aproape egale (în jur de 30%): românii, germanii și evreii. Existența unui procent de aproape 70% de vorbitori nativi de germană (dacă luăm în calcul populația evreiască) i-a adus localității renumele de
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
fabrică de hârtie deținută de cernăuțeanul Johann Eckert. Pentru că orașul se află în apropierea zonei forestiere, existau numeroase gatere, precum și o fabrică de ferăstraie „Bucovina” (1908). Agricultura a fost mereu un sector important în zona Rădăuților. De altfel în județul interbelic Rădăuți (mai exact în Câmpulung Rusesc, astăzi în Ucraina) se află și una din cele 3 pășuni pe care Dimitrie Cantemir le considera cele mai bune din Europa (în Descriptio Moldaviae, 1714) În Rădăuți au fost construite unele dintre cele
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
recunoscută oficial ca școală înaltă. Odată cu începutul anului 1747 prin dispoziția domnitorului Ion Ghica Vodă este înființată prima școală. Dezvoltarea rolului de centru educațional a început în anul 1774 când se înființează școala pentru clasele sărace ale societății. În perioada interbelică, au funcționat în orașul Rădăuți Liceul Romano-Catolic German (1921-1929), Școala Industrială de Ucenici (1923-1953), Liceul Industrial de Fete (~1929-1948), Gimnaziul Industrial de Băieți (1941-1948), Școala de Arte și Meserii (1924- 1930) și probabil o Școală de Metalurgie. După Al Doilea
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
pârtie de schi (care se vrea a fi cea mai lungă din țară și printre cele mai moderne din estul Europei) cu instalație de transport pe cablu și o instalație de Telegondolă Debraiabilă de 8 locuri. Există încă din perioada interbelică o trambulină de sărituri cu schiurile, unde până în anul 2000 se organizau concursuri internaționale. În perioada de vară drumețiile au că puncte de interes: Cascadă căilor, cariera de piatră - în zona Complexului Turistic, vârfurile Pietrosul Rodnei, Lacul Iezer, cabană meteorologică
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
serie de clădiri, viile trec în proprietatea statului, se produce o puternică industrializare (Fabrica de jenți, Fabrica de încălțăminte de înlocuitori de piele). Centrul vechi este aproape în întregime demolat de cutremurul din anul 1977 (inclusiv Palatul Comunal - Primăria, simbolul interbelic al orașului). În locul acestora se construiesc o serie de clădiri edilitare noi, blocuri de locuințe, cele din centrul orașului la partere cu diverse magazine și unități de alimentație publică, sediul băncii. Se reconsolidează clădirea vechii școli „Nicolae Bălcescu”. Aceste noi
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
denumiri: Ludas 1333, Ludas 1377, Lwdas 1439, Ludas 1461, Ludas 1733, Ludos 1750, Maros-Ludas 1760-1762, Maros Ludos, Ludos 1854 Ludaș-Mureș și Ludoșul de Mureș 1920 și în 1928 Luduș - formă care nu s-a mai schimbat până astăzi. În perioada interbelică a fost reședința plășii Luduș din județul Turda. Ludușul a fost declarat oraș în anul 1960. În Luduș își are sediul o judecătorie, aflată în raza teritorială a Tribunalului Mureș și a Curții de Apel Târgu Mureș. În acest oraș
Luduș () [Corola-website/Science/297020_a_298349]
-
austro-ungară primesc ordin de staționare în portul Severinului, în vederea asigurării retragerii armatelor austro-germane din Balcani, operație care se va incheia la 28 octombrie 1918. La 11 noiembrie 1918 ia sfârșit Primul Război Mondial, prin semnarea armistițiului la Rethondes. În perioada interbelică Turnu Severin ajunge printre primele optsprezece mari centre urbane ale României. În portul Severinului se află sediile de Curse regulate pe Dunăre între Regensburg și Galați ale Societăților N.F.R., ale Societății austriece de navigație (D.D.S.G), ale Societăților de navigație
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
muzeul, teatrul, cinematograful, Ansamblul coral "Doina", Societatea "Lumina", Universitatea Liberă, acestea continuând și în timpul regimului comunist. Tot în 1924 este construit internatul liceului "Traian" (actualul local al muzeului "Portile de Fier"). Banca Populară „Albina”, bancă severineană de marcă a epocii interbelice, este inaugurată în 1925 (până în 1948). La 20 mai 1925, începe la Turnu Severin judecarea procesului lui Corneliu Zelea Codreanu pentru împușcarea Prefectului de Poliție din Iași, Manciu. La 26 mai, Corneliu Codreanu este achitat. Tot în 1925, pe fondul
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
din Turnu Severin primește din București, prin poștă, manifeste purtând antetul "Mișcarea de Rezistență Națională". Ele îndemnau populația severineană să boicoteze alegerile și să formeze grupe de partizani. La 13 aprilie 1948, în urma reorganizării teritoriale a României, odată cu dispariția județului interbelic Mehedinți, Turnu Severin devine un simplu oraș, raion al regiunii Gorj. La 11 iunie 1948 prin Legea 119 pentru naționalizarea intreprinderilor, ca pretutindeni în restul țării, investitorii și proprietarii severineni prosperi sunt deposedați de bunuri și de proprietăți. Mulți sunt
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
Știrbei aflat pe Domeniul Știrbei din Buftea semnat de guvernul condus de Alexandru Marghiloman. În 1925, comuna Bucoveni era reședința plășii Buftea-Bucoveni a aceluiași județ Ilfov și avea aceeași compoziție și o populație de 4799 de locuitori. Până la sfârșitul perioadei interbelice, comuna se numea deja "Buftea", fiind în continuare în 1938 reședință de plasă. În 1950, Buftea a trecut în subordinea raionului Răcari din regiunea București, din care a făcut parte până în 1968. Atunci, comuna Buftea a fost declarată oraș, format
Buftea () [Corola-website/Science/297016_a_298345]
-
la sfârșitul sec. al XIX-lea pe baza exportului de cereale, în 1892 este legată la rețeaua feroviară a României. La începutul sec. XX se construiesc principalele edificii publice, este perioada de maximă înflorire economică naturală a orașului. În perioada interbelică apar noi mici industrii, activitatea de bază rămâne cea portuară, prin Corabia desfășurându-se cea mai mare parte a comerțului fluvial cu cereale din zona. În vremea regimului comunist, portul este închis. Este impus un regim de industrializare forțată, Corabia
Corabia () [Corola-website/Science/297007_a_298336]
-
a condus la un război civil, oprit doar prin intervenția rusă efectuată la cererea Vienei în 1849. În 1868, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la Adunarea de la Blaj, a fost adoptat Pronunciamentul de la Blaj. Personalități reprezentative ale Blajului interbelic au fost mitropolitul Vasile Suciu și scriitorul Alexandru Lupeanu Melin, director al Bibliotecii Centrale din Blaj între 1919-1927. Interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma de către autoritățile comuniste în octombrie 1948 a însemnat o grea lovitură pentru Biserica Blajului, deoarece întreaga
Blaj () [Corola-website/Science/297009_a_298338]
-
Facultatea de Medicină București. Tot în această perioadă se construiește un pavilion din scânduri pentru boli contagioase care a funcționat până în anul 1936; acesta era situat pe locul actualei secții de pediatrie. Directorul spitalului era Dr. Șerbănescu Ion. În perioada interbelică a mai funcționat aici Dr. Oscar Veisea, colonel în rezervă și director al Spitalului Urziceni timp de 16 ani, iar în anii 1940 și 1950, Dr. I. Rosca.Din anul 1948 apare încă un medic Dr. Ciriceanu Dan, doctor internist
Urziceni () [Corola-website/Science/297017_a_298346]
-
argint. Scutul este timbrat de o coroană murală, cu cinci turnuri crenelate (coroana murală cu 5 turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de "municipiu"). Semnificația elementelor însumate: Leul este vechiul simbol al Olteniei, prezent și în tradiția heraldică interbelică. Ghiulele sunt, de asemenea, un element heraldic tradițional, ele făcând aluzie la începutul Războiului de Independență din 1877, de la Calafat și Corabia pronind primele asalturi asupra malului turcesc. Caduceul este simbolul zeului comerțului, Mercur, și se referă la poziția de
Calafat () [Corola-website/Science/297011_a_298340]
-
administrativ și legislativ comun întregii Românii, majoritatea locuitorilor germani, maghiari, sârbi integrându-se în structurile sistemului social-politic românesc. Astfel, după unire, România a devenit un stat multietnic, în 1918 24% din populație fiind de altă enie decât cea română. Perioada interbelică a însemnat pentru Timișoara o etapă de remarcabil progres economic, edilitar, cultural, spiritual. Integrată în România Mare, aflată pe coordonatele unui regim politic democratic, Timișoara se impune ca un centru urban modern, cu o viață publică complexă și dinamică, în
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
instituții școlare cu limbile de predare română, maghiară, germană, sârbă, ebraică asigură instruirea, fără opreliști, a tinerei generații. Zeci de asociații culturale și confesionale fac posibilă manifestarea nestânjenită a tradițiilor naționale și dezvoltă un model de civilizație europeană modernă. Anii interbelici au fost marcați de multiple împliniri pentru locuitorii orașului. La 15 noiembrie 1920 Timișoara devine Centru universitar, prin Decretul semnat de Regele Ferdinand I, întemeindu-se Universitatea Școala Politehnică. În 11 - 13 noiembrie 1923 timișorenii fac o primire sărbătorească Regelui
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
mari mulțumi, cele șapte clopote ale Catedralei , simbolizând cele șapte taine ale Legii celei Noi. Tot atunci sfințește și crucile care vor împodobi turlele Catedralei, simbolizând îngerii păzitori și ocrotitori ai Comunității timișorene. Strădanii importante, rămase însă neîmplinite, în perioada interbelică, au fost depuse pentru construirea Palatului Cultural, înființarea Postului de Radio Timișoara, înființarea Universității de Vest, a Academiei de Agricultură. Progresul general al municipiului Timișoara și prosperitatea înregistrată de o parte importantă a populației în perioada interbelică vor fi simțitor
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
neîmplinite, în perioada interbelică, au fost depuse pentru construirea Palatului Cultural, înființarea Postului de Radio Timișoara, înființarea Universității de Vest, a Academiei de Agricultură. Progresul general al municipiului Timișoara și prosperitatea înregistrată de o parte importantă a populației în perioada interbelică vor fi simțitor afectate în timpul celei de-al Doilea Război Mondial. Anul 1940, cu gravele pierderi teritoriale suferite de România, provoacă în rândul românilor timișoreni profunde nemulțumiri și permanentă contestare a nedreptăților impuse țării. La 3 septembrie 1940, o mare
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
stil moldovenesc, fiind în prezent cea mai înaltă biserică din România (90,5 m), și cea mai înaltă biserică ortodoxă din lume din afara Rusiei. Luând în considerare Rusia și Georgia, Catedrala din Timișoara ocupă locul opt în lume. În perioada interbelică se construiesc și noi cartiere de vile în jurul centrului, unde se resimte influența stilului modern interbelic, a stilului brâncovenesc sau chiar francez. Aleea personalităților este alcătuită din 24 de busturi de bronz: de la Carol Robert de Anjou, care și-a
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]