7,782 matches
-
scriitorului și folcloristului Moses Schwarzfeld, colaborator al revistei „Contemporanul”. Frumoasa bibliotecă a bunicului după mamă îi va reveni lui F., trezind în el „nevoia unei lumi mai frumos trăite”. „Am moștenit-o ca s-o continui”, va declara el cu mândrie juvenilă în 1921 într-un articol publicat în „Sburătorul”, subliniind în repetate rânduri importanța pe care bogatele-i lecturi o vor avea în alchimia propriei creații literare. Bunicul după tată fusese arendaș al moșiei Fundoaia (ținutul Herța, fostul județ Dorohoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
succesului organizațional. Este interesant de amintit că performanțele managementului japonez pot fi explicate și prin faptul că se practică funcții pe viață. 13. Inițiativă - crearea cadrului necesar manifestării inițiativei personalului este un element al progresului organizațional, deși ar putea leza „mândria” unor manageri. 14. Esprit de corps, expresie care se referă la necesitatea stimulării moralului indivizilor organizaționali întrucât (H. Fayol). J. Woodward (1970) consideră că explicarea corectă a diferențelor dintre tipurile de organizații și comportamentele din cadrul acestora este determinată de situația
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
scriitor, deocamdată scoasă în condiții grafice modeste: doar multigrafiată. Aici Cresc noi talente literare, demonstrează V.Nicorovici 7. „Cu aceste gânduri de mare bucurie, de recunoștință față de Partidul Muncitoresc Român care a descătușat forța creatoare a poporului nostru, cu sentimentul mândriei poporului nostru, cu sentimentul mândriei creatoare pentru tinerele vlăstare care se ridică și se afirmă în literatura noastră, cititorul parcurge primele numere ale revistei Anii de ucenicie revistă editată de studenții Școlii de literatură și critică literară „Mihail Eminescu”. Revista
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
grafice modeste: doar multigrafiată. Aici Cresc noi talente literare, demonstrează V.Nicorovici 7. „Cu aceste gânduri de mare bucurie, de recunoștință față de Partidul Muncitoresc Român care a descătușat forța creatoare a poporului nostru, cu sentimentul mândriei poporului nostru, cu sentimentul mândriei creatoare pentru tinerele vlăstare care se ridică și se afirmă în literatura noastră, cititorul parcurge primele numere ale revistei Anii de ucenicie revistă editată de studenții Școlii de literatură și critică literară „Mihail Eminescu”. Revista școlii are scopul de a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Cântec pentru tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej și Balada Bicazului de I. Istrati, că are de-a face cu două creații între al căror nivel de realizare există o diferență uriașă? Că prima constituie - așa cum a fost numită pe drept cuvânt - o «mândrie a poeziei noastre» și cealaltă reprezintă o simplă rimare a unor generalități și abstracțiuni spuse pe... versuri populare (...). În timp ce creații deficitare sunt popularizate, unele creații de care poporul nostru este mândru, ca volumul de poezii al Veronicăi Porumbacu Mărturii, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
specii muzical-literare care a cunoscut un mare avânt în vreme: cântecul de masă. Despre cine și cum a contribuit la mobilizarea maselor prin cântec, scrie Mihu Dragomir 21: „Succesele obținute, în ultimul timp, de compozitorii noștri, umplu de bucurie și mândrie patriotică inimile tuturor oamenilor muncii din țara noastră (...). Printre cei care simt, în primul rând, o mare bucurie sunt și poeții care luptă, cu arme atât de apropiate, pe același front (...). Astăzi, terenul celor mai vii colaborări de acest fel
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din România, Editura de Stat pentru Literatură și Artă a tipărit laolaltă șapte piese românești, cele mai reprezentative creații ale dramaturgiei noastre de după 23 August 1944. Cele două volume de Teatru românesc nasc în inima cititorului un sentiment adânc de mândrie și de bucurie (...). Ceea ce caracterizează în primul rând dramaturgia noastră contemporană este conținutul nou. Citind cele două volume de Teatru întâlnești cu bucurie fapte și întâmplări din viața poporului nostru eliberat, care și-a luat soarta în propriile sale mâini
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
creeze o literatură care să oglindească profundele transformări prin care trece țara noastră în drumul ei spre socialism...» (...). Iar acum înalte distincții care vin să consacre aceste succese, dă scriitorilor dreptul să fie cuprinși de sentimente de bucurie și legitimă mândrie (...). Tabloul general al lucrărilor premiate pe anii 1950-1951 oferă într-adevăr o varietate impresionantă de teme (...). Sunt prezentate în acest tablou și romane de mari proporții care înfățișează aspecte ale luptei pentru construirea socialismului în țara noastră, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cărți în librării Dar noi vrem tot mai multe. Suntem mii (...) Ni-e Caragiale-aproape, oaspăt darnic. Și râzi când îl citești, cu-un râs amarnic...” E-n râsu-acesta o povață grea: Ai doborât o lume! N-o uita! Mihail NOVICOV - Mândria. În: Iașul Nou, nr.4, dec, 1952 Când Stalin a suit la a Congresului tribună În vuiet de urale, Kremlinul tot a fremătat, Din nou s-a zguduit, sub ziduri, istoria străbună Iar globul pământesc părea c-a stat (...) Și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
tribună În vuiet de urale, Kremlinul tot a fremătat, Din nou s-a zguduit, sub ziduri, istoria străbună Iar globul pământesc părea c-a stat (...) Și-n inimile pline din largul țării mele El a sunat întocmai chemărilor din munți. Mândria strămoșească e-naltă până-n stele, Înscânteiază ochii de sub brăzdate frunți (...) Când visul își întinde aripa peste țară Și-n trupuri obosite încet își face loc, Ca flacăra se-nalță mândria proletară Chemând spre comunism brigăzile de șoc. (...) Aurora CORNU - Zidarii
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
largul țării mele El a sunat întocmai chemărilor din munți. Mândria strămoșească e-naltă până-n stele, Înscânteiază ochii de sub brăzdate frunți (...) Când visul își întinde aripa peste țară Și-n trupuri obosite încet își face loc, Ca flacăra se-nalță mândria proletară Chemând spre comunism brigăzile de șoc. (...) Aurora CORNU - Zidarii satului meu. În: Viața românească, nr.l, ian, 1953 Așa și-l amintește leatul: De ce? De unde? Nu se știe Cum de ivise rodnic, satu, Atâția maiștri-n zidărie. Din pricina țărânei
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
normal, că Îmi schimb doctorul. Fac o pauză pentru efect. — M-am Înscris la Venetia Carter. — Venetia Carter? ridică Suze ochii de la Wilfrid uluită. Vorbești serios? Ha. Știam eu că Suze trebuie să fi auzit de ea. — Categoric. Radiez de mîndrie. — Tocmai am aflat că am reușit să obțin un loc la ea. Nu-i fantastic? — Atunci Înseamnă că e bună doctorița asta Carter? zise mama, uitîndu-se de la mine la Suze. — Se spune că e cea mai bună obstetriciană din top
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
avantajele și dezavantajele roților mobile din față și, cînd a terminat, am fost prea jenată să recunosc că n-am reținut nici un cuvînt. — M-am documentat, adaug și scot din geantă lista de cărucioare, pe care i-o Întind cu mîndrie lui Luke. În ultimele cîteva săptămîni, de fiecare dată cînd am văzut un cărucior sau un landou cool, i-am notat numele - și n-a fost chiar așa de simplu. După unul a trebuit să fug tocmai pînă În High
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Danny. Abia dacă te-am văzut. Hei, ce-i cu pălăria asta? — Îți place? o ating ușor, destul de mîndră de mine. Mi-a venit chef de niște pene. — Pene, mă privește intens Danny. Foarte bună idee. — Pe bune? Radiez de mîndrie. Poate că noua lui colecție o să se bazeze În Întregime pe ideea de pene, adică a mea! — Hei, dacă vrei să faci o schiță cu mine sau ceva de genul ăsta... zic pe un ton cît pot de firesc, Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Împînzesc iar ochii. Acum văd totul foarte limpede. Vrea să se ducă la petrecere cu Venetia. Probabil că au pus amîndoi la cale toate astea. Ce să fac, să-l implor să nu se ducă? Am și eu măcar atîta mîndrie. — Bine, Îngaim, Întorcîndu-mi capul, ca să nu-mi vadă lacrimile. Du-te. — Poftim? — Bine, și Îmi scot termometrul din gură. Du-te. Se aude un foșnet și Venetia intră din nou În Încăpere. — Ia să vedem. Se uită la termometru, ușor
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fie bine! — Te iubesc, Becky, mă strînge Luke tare de braț. SÎnt foarte mîndru de tine. Te descurci de milioane! Ești atît de calmă, de stăpînă pe tine... Fac exact ce-mi vine să fac, spun cu un soi de mîndrie abia reținuță, ca Patrick Swayze atunci cînd i-a spus lui Demi Moore cum e În rai, la sfîrșitul filmului Ghost. E dureros... dar e și frumos. Din partea din spate a ambulanței au coborît doi asistenți, care se apropie de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să ne batem, ne batem. Dacă e nevoie, Îi tîrăsc În fața instanței. Îi acuz de hărțuire. Și-i dau În vileag pe toți, să afle lumea cine sînt de fapt. CÎnd Îl aud vorbind, mă străbate un val uriaș de mîndrie. Vorbele lui mi-au adus aminte de Luke Brandon cel de odinioară. Sigur pe sine și stăpîn pe situație. Nu stînd după fundul lui Iain Wheeler, ca un lacheu. — Luke, am ceva pentru tine, nu mai pot aștepta și zic
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cafeneaua aia italiană, unde nu se simte nimeni ofensat. — Mergem să bem o cafeluță? Schimb direcția, pornind spre cafenea. CÎnd trecem pe lîngă magazinul de antichități, Îmi zăresc reflexia În vitrină și nu-mi pot reprima o vagă tresărire de mîndrie. SÎnt o mamă care Împinge un cărucior. Eu, Becky Brandon (născută Bloomwood), sînt o mamă ca toate mamele. Virez spre cafenea, mă așez la o masă și comand un cappuccino fără cofeină. Apoi o ridic cu blîndețe pe Minnie din
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Virez spre cafenea, mă așez la o masă și comand un cappuccino fără cofeină. Apoi o ridic cu blîndețe pe Minnie din cărucior, legănîndu-i căpșorul acoperit de puf moale. Îi desfac păturica roz cu alb și Îmi crește inima de mîndrie cînd două doamne În vîrstă, de la o altă masă, se uită la noi și Încep să-și spună una alteia: „Vai, ce copil drăgălaș!“ și „Vai, ce costumaș drăguț!“ și „Crezi că jacheta e din cașmir veritabil, ce părere ai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
revoluție morală". De ce? Liviu Antonesei: Păi, cred că am mai spus că la noi, cel puțin comparativ cu Polonia, interesul tinerilor față de trecutul relativ apropiat e mult mai modest decât acolo. Pe de altă parte, repet, la noi motivele de mândrie sunt atât de puține, cel puțin pentru ultimul interval al comunismului, încât poate ne este și rușine să ne mai amintim de el, iar pe tineri îi băgăm mai curând în ceață decât îi ajutăm să înțeleagă ceva! Doar vedem
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
termeni vechi, care ne face să zâmbim și să reflectăm la forța cuvântului. Creem cuvinte din care nu va rămâne mare lucru. Sunt ironizate limbajul de lemn din toate domeniile (inclusiv cel din critica literară), cuvintele folosite de unii cu mândrie pentru a-i umili pe cei care nu s-au înregimentat: brainstorm: în anume împrejurări, se credea că mânia ori neliniștea din creier poate produce schimbări violente ale vremii... ideologie: procesul de a fabrica idei. Activitatea se desfășura în general
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
simțim că începem să ne dezintegrăm, părăsim textul. Se întâmplă ades în opera Desperado să ne săturăm de text. Lectorul Desperado se luptă din răsputeri să-și păstreze identitatea. Lectura Desperado este extrem de invazivă și se bazează tocmai pe această mândrie a lectorului de a supraviețui. Conflictul text-lector-autor se repetă la infinit și din el se naște noutatea Desperado. Din punct de vedere al tehnicii narative, Huxley alege tiparul coșmarului SF, iar autorul este omniscient. Povestirea e un semnal de alarmă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de cultura americană. Ironia trece aici în ură. Japonia imperială zace îngenuncheată la picioarele lui Popeye the Sailorman, idolul noii generații de copii. Meditația, lecția nerostită a autorului pare să murmure: Ce ne mai rămâne din noi înșine? Unde e mândria națională de altă dată? An Artist of the Floating World anticipează în parte The Remains of the Day, mai ales politic vorbind. În Rămășițele zilei, America privește cu îngăduință Anglia, ca pe un aliat în mizerie. În Artist al lumii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe educația oficială, dar face din literatură unicul depozit al înțelepciunii colective. * * * Spațiile experienței lui Doris Lessing sunt Africa și Anglia. E în declarațiile repetate ale romancierei o bucurie că a avut parte de exotismul continenttului negru, dar și o mândrie explicabilă că e odrasla nației colonizatoare. Cunoscând zelul egalitar al lui Doris Lessing, nu putem să nu ne întrebăm dacă autoarea însăși își dă seama de tenta de superioritate a cuvintelor ei: Am avut mare noroc. Părinții mei sunt cât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
concentrează în el preocuparea dintotdeauna a naratorului pentru felul cum istorisește. Tinks... e un roman despre victoria conștiinței acolo unde sensibilitatea pierde, despre vechea dispută așa de bine denumită de Jane Austen drept sense and sensibility (gândire și sentiment, nicidecum "mândrie și prejudecată": titlu rău tălmăcit). Spuneam cândva că e o trăsătură Desperado să înlocuiești idila, basmul, cu singurătate, tandrețe, sex, chiar homosexualitate. Moderniștii nu o aveau, deși de la Virginia Woolf a pornit teoria că romanul nu are nevoie de love
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]