8,912 matches
-
cartea mea. Mă bucur mult că ați folosit-o, că V-a fost utilă. Este pentru mine o mare satisfacție. Vă mulțumesc de asemenea pentru frumoasa și delicata evocare a orașului D-stră drag și a atmosferei lui liniștitoare și prielnică meditațiilor literare. Voi fi fericită să-l văd cândva și să-i simt trecutul. Vă mai rog un lucru - și cu aceasta Închei, că prea m-am Întins - să transmiteți salutările mele cordiale și gândurile mele bune D nei Apetroaei și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Frankfurt deveniserăm calzi și apropiați prieteni, ne-am văzut apoi la București și, cum el mă rugase, încă din Germania, să-l caut în țară pe Andrei Pleșu, aflat în situație dificilă politică din cauza acelei obscure și grotești afaceri a „meditației transcendentale”, ne-am împrietenit toți trei. De la Paris, în ’88, am trimis ultima mea apariție în presa literară „a lui Ceaușescu” - și n-aș mai fi publicat dacă nu era vorba de un amic valoros! -, un amplu studiu în Viața
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pentru un „autenticism” care vrea să se apropie de „omul firesc, comun”, expulzându-i însă „figura” și „esența” din creație!...Ă Am ajuns la metafora „piramidei răsturnate” a artei, așa cum „ni se întâmplă” de obicei, după o îndelungată și persuasivă meditație asupra capacității noastre, ca artist singular, născut într-o țară marginală a mândrului și bogatului Apus, cu o cultură relativ recentă, cu școli fără o mare tradiție, fără „mari profesori”, țară ce a traversat, de la nașterea și formarea noastră, un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
preot al închisorii Santé, tocmai oficia mesa consulară. De data asta, Veșnicia nu și-a bătut joc de actualitate. O predică plină de substanță ne informează în legătură cu tot ce s-a mai întâmplat în ultimele luni. Această frumoasă și precisă meditație asupra "misterului lui Dumnezeu care se face prezent în lume" era opera în limba franceză a unui tânăr călugăr libanez, Rafic Nahna. Ferindu-se să-l politizeze prea mult pe Isus, iată-l că apare, șchiopătând, în drumul nostru. Dintre
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
discreția. Ce înseamnă asta? De ce discreție, când nu avem a ascunde nimic? A fi discret, a tăcea și a asculta e o bună rânduială pentru un om care vrea să se deprindă a gândi. Ideile se dezvoltă și rodesc în meditație și tăcere, într-un fel de colocviu cu tine însuți. Opiniile bine raționate sunt un rezultat al desbaterilor intime. Înțeleptul după tradiția esoterismului care nu întrebuința cărți și opinii gata făcute, înțeleptul cugetă mult și vorbește puțin. Un neofit trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dtru. Bejenariu, soacră Fetcu Dtru. și eu Gh. Rădășanu am fost vornicel, cu ploscă ca la nunți. Și într-o sâmbătă seara după ce am eșit de la masă am pornit cu nunta de-a curmezișul patratului, de la văcsuitorul 32 3 la meditația clasei a V-a unde eram noi. Și când am pornit de acolo așa au chiuit de tare cei 20 de flăcăi, că Directorul Mitru a venit cu capul gol și cu gura căscată, crezând că s-a prăbușit patratul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
eram noi. Și când am pornit de acolo așa au chiuit de tare cei 20 de flăcăi, că Directorul Mitru a venit cu capul gol și cu gura căscată, crezând că s-a prăbușit patratul. Și când a ajuns în meditația clasei a V-a a zis: "Stați așa cum vă găsiți!". Și a început a zice mie: "Ghidușule numai vornicel n-ai fost". Lui Bejenariu i-a zis: "Numai soacră mare n-ai fost nătărăule!". Și lui Petrică Apostolescu: "Numai mireasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
doar am fost nici mai mulți nici mai puțini de 20. Și când intram la masă se auzea: "Să iasă nunta în picioare la masă!". La nuntă am băgat și căruciorul școalei în patrat. Și mireasa, de la văcsuitoru 3 la meditația clasei a V-a am dus-o în căruță. Și scripcari am avut toată școala și strigături din gură, cari de care mai diocheate. Și nu știu câți din nunta aceea voioasă și gălăgioasă mai trăiesc azi!?... Atunci era în toamna anului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
învățători "Vasile Lupu"din Iași, el fiind din com.Drăgănești, jud.Suceava. Eu am intrat în Școala Normală "Vasile Lupu"din Iași în septembrie 1900. În 1903 eram în clasa a III-a. Dintr-o clasă inferioară au venit în meditația noastră vreo 6 elevi. Între ei era un elev cu numele de Alexandru A.Ștefănescu din comuna Drăgănești, județul Suceava. Cum era acest elev? Era înalt, senin, blond cu ochii albaștrii, frumos nevoie mare, cuminte, harnic la carte, fără pereche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
el, "întrucât acesta este răzbunător, are un caracter de activist limitat...". A doua zi, după ce se consultase, probabil, și cu soția, înainte de orele 8,00, șeful mă sună la telefon și îmi comunică sec că nu vor să mai fac meditații de limbă spaniolă. I-am răspuns, cu un ton normal chiar politicos, că eu regret, dar mă supun deciziei dumnealor. Era 21 ianuarie 1989, începeam numărătoarea inversă, pe 18 februarie trebuia să părăsesc Lima. Pentru sâmbătă, 24 ianuarie, când se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
unele probleme caracteristice vârstei. Trebuia pregătit examenul de admitere la Facultate. La care? Eu aș fi dorit limbi străine. Milly opta pentru medicina generală. Corneluș prefera stomatologia. Preferințele ei au câștigat. Examenul de admitere era foarte greu. Toată lumea alerga după meditații și indirect, după pile. Deși eram Împotriva lor, m-am lăsat Înduplecat și a urmat câteva luni pregătire la chimie cu o domnișoară mai vârstnică, pe care o cunoșteam de la ședințele de morfopatologie. Ce făcea, am aflat mai târziu. Domnișoara
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
acest titlu și această trimitere geografică vreo aluzie la "Premiul Nobel", cel care a devenit o obsesie a românilor? Cât de aproape ești tu de Premiul Nobel? (Întrebare fără răspuns, doar un mormăit care ar putea fi interpretat ca o meditație fără sfârșit la tema propusă.) Am fost și eu, cu ceva vreme în urmă, la Stockholm, chiar în clădirea Primăriei, locul în care se acordă premiile Nobel, prin tradiție. Primarul, gazda noastră, habar nu avea că nici un român nu luase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
goliciunii ei de tânără femeie, de vas sacru turnând în el ichor divin și l-am băut și el pe mine m-a băut și locul morții l-a luat iubirea: "Symposion", poemul care-mi rezumă 20 de ani de meditație dinspre creștinism spre buddhism, este un poem de dragoste, iar "Sutrele muțeniei", la o nouă ediție, mai amplă, vor dovedi că cele două teme centrale sunt Dumnezeu și iubirea... Moartea a fost, pentru mine, Inspiratoarea și va rămâne Marea Intercesoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
modest cum mi-am crescut copiii, au fost primii la școală la Învățătură. Toți trei au liceul, unul din ei a fost și șef de promoție. Și doi au făcut și facultate pe vremea lui Ceaușescu. Și nici o oră de meditații particulare n-au făcut. Când erau elevi, În fiecare duminică dimineața mergeau la biserică iar după-amiaza Își făceau temele. Nu lipseau nici o oră de la școală. Buni copii și harnici au fost, nu cum sunt unii, acum. Dumnezeu i-a ajutat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și-napoi, în zilele frumoase și erau destul de multe, așa, dar chiar și-n iernile foarte reci îl făceam, eu locuind aici, în spatele Universității sau la părinți, lângă gară, aveam ceva de mers, dar era - cred că o formă de meditație, de pregătire, apoi de dispersare a impresiilor, nu neapărat plăcute și, sigur, o formă de luptă cu sedentarismul [râde] până la urmă și de autoechilibrare, dar și de conectare - reconectare cu orașul, pentru că era foarte clar că viața-ntr-o întreprindere
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
exact ca ăla de la zi: franceză, latină, rusă, tot, toate materiile, exact ca la zi. Singurul lucru care era deosebit de zi, se dădeau temele mai puține... Dar, pe urmă cam știai că, dacă termini liceul, puteai să te duci la meditațiile respective, din care trebuia să dai examen la facultate sau la bacalaureat... Deci, am dat bacalaureatul, șapte obiecte într-o singură zi. Am intrat duminică, la ora două și am ieșit seara, la ora nouă, cu o pauză dintre primele
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Cum v-ați adaptat în noua comunitate ? C. G.: - Aici, în Iași ? Când am venit de la gimnaziu ? Aaa..., plăcut o fost. În internat, severitate extraordinară, un regim cazon, efectiv, care mi-o prins bine. Adică, un program extrem de riguros, cu meditații controlate, prezență, învoiri bazate pe rezultatele la învățătură, din timpul săptămânii, învoirile în oraș sau acasă, extrem, extrem de ordonat și constrângeri pozitive - acuma, așa le numesc eu. După aceea, la facultate, am stat tot la cămin, având bursă, și aicea
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
miere prefăcută. * Capetele pătrate gândesc în colțuri. * Nici un detergent nu curăță petele de pe conștiință. * Tăcerea e uneori salvatoare; cuvintele sunt uneori fatale. * Unii sceptici sunt mai încrezători decât optimiștii. Starea meditativă nu trebuie confundată cu lenea, dar nici lenea cu meditația. * Euforia prelungită încețoșează rațiunea. * A sta unul lângă altul nu înseamnă întotdeauna a fi împreună. * Numai tăcerea înțeleptului e de aur. * Amintirile - păsări întoarse din țările calde. * Prima dragoste - pretext pentru următoarele. * Handicapul înțeleptului: nu poate dialoga cu proștii. * Primul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
creiere. Prostia e o boală incurabilă. * Snobul îți poate povesti și cartea pe care nu a citit-o. * Ignoranța îți dă o libertate absolută. * Bolile călătoresc fără pașaport; prostia cu pașaport diplomatic. * Căderea pe gânduri nu este întotdeauna egală cu meditația. * Depinde de pe ce scaun cazi: de pe cel al puterii sau de pe cel de la... cap. * Pe vremuri, înscăunarea era preludiul descăpățânării. * Nu ai de ce te ascunde dacă nu te caută nimeni. * Dacă te temi de cădere, nu te aventura să urci
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Brașov), Ioan Bălan (Iași), Gheorghe Felecan (Cluj), C. Săndulache (Constanța). O mențiune aparte pentru Denisa Mihăilă, din Timișoara, de altfel singura prezentă alături de reșițeni la vernisaj, și ca o reșițeancă de suflet, cu un stil nou în propria pictură, o meditație profundă a jertfei în culoare.” Colaborarea cu Forumul Democrat German și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților, era din ce în ce mai rodnică, au urmat expoziții în luna iunie la Neumarkt (Landul Știria din Austria) și în iulie la Boheimkirhen (Austria
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
cabanei. Un așezământ de credință destul de mic, dar destul de aproape de Dumnezeu, aflându-se la o altitudine de 1446 de metri. După datoria de creștin am urcat, așezându mă pe stâncă în apropierea releului de televiziune. Era un loc minunat pentru meditație și liniște sufletească. Privind în depărtare aveam impresia că plutesc, privind lumea de sus. Am realizat câteva cadre cu aparatul de fotografiat pentru a-mi rămâne o amintire a zonei, a peisajului minunat al munților Semenic. După un timp suficient
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
care astăzi lipsește: timpul. Se citea meditativ, se scria sistematic, cu voluptatea lucrului temeinic alcătuit. Merită să reflectăm la acest privilegiu psihologic pe care l-am pierdut pentru că, pe lângă donație pentru muzeu, în sine, întrevedem și contemplația filozofică, observația și meditația în condiții de calm (de "tihnă", cuvânt care este muribund). Muzeul, care a devenit onorabila instituție actuală, a animat acest stil creator de lucru. Este un prilej de a ne exprima la 160 de ani, când perspec-tiva a decantat priveliștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
dincolo de lumea limitată a specialiștilor. Jules Nițulescu avea oroare de publicitate, se simțea la locul lui printre studenți și tineri pe care în prefera în anturajul său, cu care era deschis, cărora le făcea mărturisiri și le comunica ideile, îndoielile, meditațiile sale. Cine nu-l cunoștea destul, ar fi fost înclinat să-l creadă un timid, inhibat de temerile unei sensibilități exagerate; dar această judecată cu care, într-adevăr, a fost tratat, era nedreaptă. Era doar modest, simplu, uman, un adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ale universului domestic și la habitudinile copilăriei, a fost pe parcurs „trădată“ prin impri marea unor sensuri și a unei simbolistici care transcend temele enunțate în titluri. Jucăușele poeme (ca ton) despre minge, cerc, solniță, dulap, masă, pat etc. devin meditații morale și do bândesc, cum observa și Valeriu Cristea, o „dimensiune filozofică“. Cercul: „Jocul cu cercul nu-i atât de ușor / Pe cât ne pare nouă, adesea, tuturor // El se rotește ca roata, ca soarele / De nu ne mai țin nici
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
întâmplător mai târziu. Poetul Voiculescu se prezintă cititorilor săi ca un imagist de mare clasă, stăpân deplin al culorilor, realizând o poezie a naturii superioară peisagisticii și liricii de până atunci. Comentatorii văd în creația poetului altfel de poezie, o meditație profundă, inconfundabilă. Sufletul său parcă s-a împrospătat. Este vorba despre o poezie directă, cu subiecte care i le oferă ceea ce se cheamă din afară, dar care sensibilizează, cheamă la contemplare, dar simți și autocenzura care dă valoare, ritm și
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]