8,622 matches
-
(n. 15 ianuarie 1902, Coteana, județul Olt, d. 22 iunie 1974, București) a fost un geograf și geopolitician român, doctor-docent, reputat specialist în geografie istorică și toponimie geografică. A condus activitatea de cercetare monografică a satului Clopotiva (județul Hunedoara), monografie care a fost tipărită integral în 1940 (cu titlul "Clopotiva, un sat din Hațeg - Monografie sociologică"). A colaborat la revista Geopolitică și geoistorie. Contribuția semnificativă a lui Conea în știința geopolitică este legată de efortul acestuia de teoretizare a domeniului
Ion Conea () [Corola-website/Science/301560_a_302889]
-
un geograf și geopolitician român, doctor-docent, reputat specialist în geografie istorică și toponimie geografică. A condus activitatea de cercetare monografică a satului Clopotiva (județul Hunedoara), monografie care a fost tipărită integral în 1940 (cu titlul "Clopotiva, un sat din Hațeg - Monografie sociologică"). A colaborat la revista Geopolitică și geoistorie. Contribuția semnificativă a lui Conea în știința geopolitică este legată de efortul acestuia de teoretizare a domeniului, dar și de identificare a direcției de cercetare în această știință. Conea plasează geopolitica în
Ion Conea () [Corola-website/Science/301560_a_302889]
-
la o distanță de aproximativ 5 km de sat, în pădure. Localitatea Chelința nu a existat dintotdeauna în același areal teritorial, pe parcursul timpului, cunoscând câteva metamorfoze geografice. Conform ,Istoricului comunei Ulmeni”, publicat în ,Arhivele Statului” Baia Mare, preluat după Petri Mor (Monografia județului Sălaj), satul a fost așezat la început în locul numit ,La Arini”. Era un spațiu teritorial de aproximativ 1 km lungime, între locurile numite Cărășeu și Capul Satului. Valea Purcăretului, care la acea vreme trecea prin mijlocul satului, neavând o
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
malul drept al râului Bahna (către orașul Băile Herculane din județul Caras Severin). E vorba despre Sarafinești, Bolovanul și Satu din Mijloc. În sat cea mai mare sărbătoare este Sfanțul Ilie (20 iulie). Mai multe informații pot fi aflate vizitând Monografia satului Podeni realizată de profesorul Vlădica Florian, fiu al satului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Podeni se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97
Comuna Podeni, Mehedinți () [Corola-website/Science/301611_a_302940]
-
mai joase, între Valea Satului și Valea Drelii. Fosta vatra a satului se presupune că ar fi fost în locul care astăzi se numește Văceni. La Văceni a fost găsită o limbă de clopot ce în opinia cronicarului Kadar Joszef, în „Monografia comitatului Solnok-Dăbâca”, ar constitui un indiciu al situări în acea zonă a fostei vetre a satului. Dar și bătrânii satului (Rus Ionuc a lui Irimie) spun că la Văceni a fost un cătun și chiar biserică. Acolo s-au zidit
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
comună cu același sate în componență. Și actualmente Peteritea aparține de comună Vima Mică - ungurește Dragavilma, atestata în 1390 sub denumirea de Vydma. Celelalte sate din componența comunei sunt: Vima Mare, Sălniță, Jugăstreni, Dealu Corbului și Aspră. Valer Gabor în ”Monografia comunei Vima Mică” menționează circularele episcopului Vasile Moja (19 iunie 1816) în urma cărora ”prin efortul sătenilor se înfințează școli și în satele Vima Mică, Sălniță și Peteritea”. Referindu-se la Peteritea , Kadar Jozsef menționează în 1901 că, în acea perioadă
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
localitatea Bala, din 15 februarie 1692 este în original la o săteanca din Bala de Sus, Sibinescu Maria, care prin bunăvoință ei a dat voie domnului Petre Scurtu, creatorul muzeului din localitate și autorul mai multor cărți (printre care și monografia "Satul meu natal - Bala de Sus"), să publice conținutul lui în una din aceste cărți, textul fiind: "„Noi, doisprezece boeri, ce suntem luați din porunca Mării sale lui Constantin Voevod, de Pătrașcu Cârșat ot gor Bala (Bala de Sus), J
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
al Cultelor și Instrucțiunii Publice (1882-1884) și Președinte al Consiliului de Miniștri (1896-1897). Tot el se numără printre cei care au pus bazele Ateneului Român, fiind primul său președinte. A publicat "Catehismul economiei politice" în 1869, "Terra nostra", în 1875 („monografie de curpinzătoare informație asupra României în pragul obținerii neatârnării, și totodată operă cu însușire programatică, prin care își prezintă concepția sa de dezvoltare și protecție a economiei naționale”), "Cum se poate fonda industria în România și industria română față de libertatea
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
P.B.Munteanu a început o campanie de atragere de tineri pasionați de istorie pentru a începe campania de cercetări arheologice. [[Fișier:DionisieFlorianu.jpg|150px|right|thumb|[[Dionisie Florianu|Dionisie Florianu von Oltrákovicza]]]] [[Fișier:EmblemăînfrățireRacovița.png|right|200px|thumb|Emblema asociației]] Monografii: Lucrări speciale și generale: Arhive: [[Categorie:Racovița, Sibiu| ]] [[Categorie:Comune în județul Sibiu|Racovitța]]
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
Remetea, este una din marile localități ale județului Harghita, situată la o altitudine de 750 de metri, în partea de nord-est a Depresiunii Gheorgheni (numită și Depresiunea Giurgeului), la poalele munților vulcanici ai Gurghiului. Scriitorul Balázs Orbán, autor al unei monografii monumentale din secolul al XIX-lea despre Ținutul Secuiesc, întitulată "„Descrierea Ținutului Secuiesc”" (Székelyföld leírása), descria poziția geografică a comunei astfel: "„Remetea, față în față cu Ditrău, pe partea stângă a Mureșului, se întinde romantic în valea pârâului Pietrii.”" Terenul
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
Putna și a primăriei Odobești. Localul nou construit avea 13 încăperi. Din 1902 vreme de circa treizeci de ani școală a fost condusă de un specialist de origine franceză, Joseph Dodun des Perrières, care a fost și autorul unei prime monografii despre Odobești. La începutul anului școlar 1945-1946, tot la data de 26 octombrie, sub denumirea de Școală Medie Tehnică de Viticultura, școala s-a mutat în localul în care se află și astăzi. În anul 1951 s-a construit pe
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
Felek . În anii 1770 , datorită nevoii mari de ajutor care o avea populația română din satul vecin Saschiz , datorită existenței unui număr masiv de animale, 20 de familii din Feleag pleacă în ajutorul conaționalilor din satul Saschiz, fapt evidențiat în monografia comunei Saschiz. În anul 1849 preotul Ioan Rus din Feleag a fost prins de către soldații unguri și a fost dus la Miercurea Ciuc unde nu a mai fost văzut. În trecut , în Feleag există o moară de apă pe cursul pârâului
Feleag, Mureș () [Corola-website/Science/300578_a_301907]
-
Petelea (în , în dialectul săsesc "Birk", în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Mureș, Transilvania, România. Monografia satului și datelor oferite de Repertoriul arheologic al județului Mureș ne indică localitatea ca fiind atestată arheologic din neolitic și că, pe teritoriul localitații au fost scoase la suprafață vestigii arheologice, monede și tezaure. Amintim fragmente ceramice din epoca bronzului
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
vechimii și continuității vieții omului pe teritoriul localitații. Se crede, că denumirea de Petelea provine de la mesteacăn - în latinește Betulia vulgaris. Înainte de venirea sașilor în localitate aceasta ar fi purtat numele Mesteceni, ne informează preotul Branea, într-o încercare de monografie. În sprijinul acestei afirmații ar sta și denumirea de Pădurea Mesteceni a unui colț din pădurea de azi, ce mărginește localitatea, precum și numele de BIRK mesteacăn în germană, dată de sași, la așezarea lor aici. Tradiția sașilor chiar spune că
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
formată din râul Mureș și cei doi afluenți, râul Beica și Râul Habic. Pe râul Mureș se făcea o intensă activitate de plutărit între Lunca Bradului și Arad, începând din 1780, în zonă trecând câte trei plute pe zi. Din monografia localității Petelea reținem interesante date consemnate sub aspect climatologic. Menționăm printre acestea puternica grindină din 20 iulie 1853, consemnată de cantorul bisericii din localitate pe una din cele 15 cărți de cult păstrate de biserică numită "Predici și învățături" de
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
de Jos. Începând cu 1950 a fost încadrată raionului Reghin, regiunea Autonomă - Maghiară, respectiv Mureș Autonomă-Maghiară, iar ca urmare reformei administrativ teritorială din 1968 se constituie comună, împreună cu satul Habic, în cadrul județului Mureș. [1] Mihail Borda, Andreiu Schertzer. PETELEA - Scurtă Monografie. Tipografia Micador. Reghin 1997
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
început să se ocupe și cu confecționarea de unelte agricole și gospodărești: sănii, care, furci, greble, războaie de țesut, lăzi de zestre și altele pe care le comercializau în zona de câmpie în schimbul cerealelor sau banilor, fapt menționat și în „Monografia județului Mureș”, ediția 1980, la pagina 238. Pe măsură ce s-a tăiat pădurea în scopul măririi vetrelor gospodărești a început să se formeze și teren agricol, pe care se cultiva porumb și cartofi și în măsură foarte redusă păioase. Dar și
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
aliniamentul dinspre Poiana Fântânelului, Dealul Nădăsoi și Sărăcin și Sălard, unde armata horthystă a construit după ocuparea Transilvaniei o linie de fortificație, de unde putea controle defileul. Din aceste adăposturi, armatele nemțești și maghiare au opus rezistență timp de șase săptămâni. MONOGRAFIA COMUNEI LUNCA BRADULUI. Aspecte preluate din lucrarea de licență relizată în anul 2003 de către Daniela Clinceag, prof. de istorie-geografie. Monografia este o scurtă prezentare istorică a comunei Lunca Bradului, comuna în care m-am născut. În ceea ce privește cadrul natural al localității
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
de fortificație, de unde putea controle defileul. Din aceste adăposturi, armatele nemțești și maghiare au opus rezistență timp de șase săptămâni. MONOGRAFIA COMUNEI LUNCA BRADULUI. Aspecte preluate din lucrarea de licență relizată în anul 2003 de către Daniela Clinceag, prof. de istorie-geografie. Monografia este o scurtă prezentare istorică a comunei Lunca Bradului, comuna în care m-am născut. În ceea ce privește cadrul natural al localității, pot sublinia faptul ca localitatea este așezată într-o frumoasă vale depresionară din interiorul Defileului Deda-Toplița, „Defileul Mureșului”, și este
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
Găvanu - Burdea , zonă în care urmele vieții materiale au vechi rădăcini în istoria poporului român. Acoperită de păduri , străbătută de valea Dâmbovnicului , câmpia a oferit de-a lungul timpului prilej pentru dezvoltarea așezărilor umane. Așa cum se arată într-o veche monografie istorică a localității , apariția și dezvoltarea așezărilor omenești a fost facilitată și de existența sursei de apă , a peștelui , a vânatului pădurilor ,a pășunilor întinse și a ogoarelor mănoase. În același timp, cadrul natural îi ferea pe locuitori de privirile
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
2. Atlasul climatologic al României; 3. Biroul statistic al judetului Argeș- comuna Slobozia; 4. Date hidrologice de la stația Slobozia; 5. Enciclopedia Geografică a României,( 1980 ), Editura Științifică și Enciclopedică, București; 6. Geografia României, vol.5, ( 1997 ), Editura Academiei Române, București; 7. Monografia geografică a comunei Slobozia, ( 1977 ), Nițu Alexandru; 8. Monografia geografică a comunei Ștefan cel Mare, județul Argeș, ( 1999), Zărnoianu Viorel-Liviu; 9. Studiul geografic al comunei Slobozia, județul Argeș, ( 2004 ), Zărnoianu Viorel-Liviu.
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
judetului Argeș- comuna Slobozia; 4. Date hidrologice de la stația Slobozia; 5. Enciclopedia Geografică a României,( 1980 ), Editura Științifică și Enciclopedică, București; 6. Geografia României, vol.5, ( 1997 ), Editura Academiei Române, București; 7. Monografia geografică a comunei Slobozia, ( 1977 ), Nițu Alexandru; 8. Monografia geografică a comunei Ștefan cel Mare, județul Argeș, ( 1999), Zărnoianu Viorel-Liviu; 9. Studiul geografic al comunei Slobozia, județul Argeș, ( 2004 ), Zărnoianu Viorel-Liviu.
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
rezultă că oamenii se ocupau și cu olăritul , pe lângă dogărit. Studiul „ Olăritul meșteșug de tradiție în Județul Bacău ,„ este o lucrare amplă , rod a trei decenii de cercetări întreprinse de cei doi autori: - Teodosie Rotaru și Dorinel Ichim . El cuprinde monografii închinate localităților în care meșteșugul se mai practica. : Oituz, Frumoasa(Balcani) și Lilieci- Hemeiuși , dar și celor în care olăritul a supraviețuit până în pragul mileniului trei : Schitul Frumoasa (Balcani) , Băhnășeni(Pârjol) , Solonț, Cucueți(Solonț) și Răchitoasa. După 1990, câțiva meșteri
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
anexate istoria Composesoratului Livadia și traducerea din limba latină a textului Diplomei Guvernatorului Transilvaniei din 1670, pentru locuitorii satului Livadia, în cadrul capitolului II Istoria. 17 Mai 2002 Dr. Turcu Petru din Livadia Cităm din bibliografia acesteia lucrări care privesc tema monografiei: a)Radu Popa în BML,XLI 1 • Începuturile Evului Mediu românesc-Țara Hațegului, București, pag. 6-7 și 152. • Cetățile din Țara Hațegului, 1972. b)Hristache Radu, Octavian Popa, Zoia Colear, Contribuții la repertoriul arheologic în Sargetia, 1988-91, pag. 33-44 și 104
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
228. perioada 1912-18, în care procesele verbale erau consemnate în limba maghiară, fiind stăpânirea austro-ungară, perioada 1922-30, dupa marea unire din 1918, când au fost consemnate în limba română. În lucrarea Arta populară din Valea Jiului se fac referiri la subiectul monografiei satului Livadia cuprinse în două lucrări, pe care nu le-am avut la dispoziție, care sunt: Țara Hațegului și regiunea pădurenilor, Radu Vuia, Institutul de Geologie al Universității Babeș din Cluj, 1926, lucrarea se ocupă de prerogativele regelui Vladislav II
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]