9,387 matches
-
regele Sobieski din 1691 este prezentată în mai multe lucrări literare. Costache Negruzzi a descris această luptă în nuvela ""Sobieski și românii"", publicată prima dată în "Calendar pentru poporul românesc pe anul 1845" (Iași, 1845). După cum susține criticul Nicolae Ciobanu, nuvela este fidelă textului din ""Istoria imperiului otoman"" a lui Dimitrie Cantemir (paragrafele CXLIX-CLXIII). În această nuvelă, acțiunea se petrece ""pe la sfârșitul lui septemvrie 1686"", când o oaste poloneză în frunte cu Ion Sobiețki, regele Poloniei, și hatmanii Iablonovski și Potoțki
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
luptă în nuvela ""Sobieski și românii"", publicată prima dată în "Calendar pentru poporul românesc pe anul 1845" (Iași, 1845). După cum susține criticul Nicolae Ciobanu, nuvela este fidelă textului din ""Istoria imperiului otoman"" a lui Dimitrie Cantemir (paragrafele CXLIX-CLXIII). În această nuvelă, acțiunea se petrece ""pe la sfârșitul lui septemvrie 1686"", când o oaste poloneză în frunte cu Ion Sobiețki, regele Poloniei, și hatmanii Iablonovski și Potoțki, ajung în fața cetății. În fortăreață se aflau în acel moment 19 plăieși trimiși de ispravnicul de
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
din urmă este să ferească ceaunul din calea bombelor. După o săptămână de asediu, lihnit de foame, regele polonez îi imploră pe străjeri să le deschidă cetatea că mor de foame. Bătălia dintre români și polonezi a fost descrisă în nuvela „Sobieski și românii” scrisă de Costache Negruzzi și a fost ecranizată în 1914 de către Leon Popescu, în regia lui Emil Gârleanu. În lucrarea sa monografică, ""Descriptio Moldaviae"", scrisă în limba latină în perioada 1714-1716, omul de cultură Dimitrie Cantemir a
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
căsătorită Lișcan. A fost fiica preotului Ioan Chita din Leșu. S.a căsătorit cu Nechita Lișcan, absolvent al Școlii normale din Năsăud, repartizat învățător în Cizer, decedat în 14 august 1932. Veronica, o femeie extrem de inteligentă a scris romane și nuvele și a publicat o mulțime de poezii, astfel primind supranumele poeta "Veronica din Sălaj". Biserica de lemn din Cizer este una dintre cele mai cunoscute construcții de lemn din Transilvania, datorită meșterului ei, Vasile Nicula Ursu, zis Horea, conducătorul răscoalei
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
data de 12 iunie 1850, când Jules Verne avea douăzeci și doi de ani. În 1851 îl întâlnește pe Pierre-Michel-François Chevalier, zis Pitre-Chevalier (1812-1863), breton și nantez, care este redactor-șef al revistei "Musée des familles". Scriitorul îi înmânează o nuvelă, "Les Premiers Navires de la marine mexicaine". Pitre-Chevalier o acceptă și, în același an, îi publică și o a doua nuvelă, "Un voyage en ballon", care va deveni la Hetzel, în 1874, "O dramă în văzduh". Pitre-Chevalier nu cenzurează deloc operele
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
Chevalier, zis Pitre-Chevalier (1812-1863), breton și nantez, care este redactor-șef al revistei "Musée des familles". Scriitorul îi înmânează o nuvelă, "Les Premiers Navires de la marine mexicaine". Pitre-Chevalier o acceptă și, în același an, îi publică și o a doua nuvelă, "Un voyage en ballon", care va deveni la Hetzel, în 1874, "O dramă în văzduh". Pitre-Chevalier nu cenzurează deloc operele lui Jules Verne, acesta fiind liber să strecoare orice aluzii. Nu la fel se va întâmpla cu Pierre-Jules Hetzel, iar
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
de primele sale lecturi. Jacques Arago îi deschide noi orizonturi și îl atrage spre un nou gen de literatură, aflat în plină expansiune, poveștile despre călătorii. În 1852, alte două texte verniene apar în "Musée des familles" : "Martin Paz", o nuvelă lungă și o comedie proverb într-un act, "Les Châteaux en Californie", plină de aluzii licențioase. În luna august a anului 1853, părăsește pentru o vreme Parisul pentru a reveni la "La Guerche" unde unchiul Prudent îl găzduiește până la sosirea
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
clădirea guvernului. Ce s-ar fi întâmplat?". Este o perioadă de intensă activitate creatoare, în care apar tot mai multe piese de teatru, dintre care "Les Heureux du jour" pare să fie foarte apropiată de sufletul lui. Scrie și noi nuvele, printre care se numără "Le mariage de M. Anselme des Tilleuls" și "O iarnă printre ghețari", ultima fiind publicată în 1855 în "Musée". Dintre toate manuscrisele verniene anterioare întâlnirii cu Hetzel, acesta se apropie cel mai mult de "Călătoriile extraordinare
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
Verne, sfârșind prin a-l deranja și a-l determina să-și caute amante. Este un părinte distant, neglijând educația copiilor. Când nu e la Bursă, se închide între pereții cabinetului său și scrie toată ziua. În această perioadă scrie nuvela "San Carlos", iar în 1857 editorul Heu îi publică prima culegere de cântece, "Rimes et mélodies", pe muzica lui Hignard. În 1858, Verne are parte de a treia criză de paralizie facială. Pe 17 februarie se joacă premiera operetei într-
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
angajează să-i furnizeze lui Hetzel romane pentru revista adresată tineretului "Magasin d'éducation et de récréation". Până la urmă, Verne avea să lucreze timp de patruzeci de ani la "Călătoriile sale extraordinare", adunând în cadrul lor 62 de romane și 18 nuvele. În 1863 Jules Verne scrie "Parisul în secolul XX", care avea să apară abia peste mai bine de un secol, în 1994. Pe 27 februarie 1863 este admis ca membru al "Societății autorilor și compozitorilor dramatici", iar pe 26 decembrie
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
abia în 1978, iar în Marea Britanie în 1980. Preocupat de ideea exprimării filmice a timpului subiectiv, a memoriei, cineastul își înscrie printre proiecte o adoptare după opera lui Proust; dar până la urmă atenția sa este captată de către literatura de anticipație, nuvela " Picnic la marginea drumului" a fraților Strugațki. În povestirea inițială, personajul Călăuzei are o alură de aventurier, iar miracolelor zonei li se acordă o pondere importantă. Ca în orice producție SF, povestirea își rezervă o coda filozofică: indiferența și cinismul
Andrei Tarkovski () [Corola-website/Science/298576_a_299905]
-
pătimașa, tot mai temeinic de lumea artelor. În 1914 se înrolează, iar în 1916 este rănit grav la cap de o schija de obuz și este supus unei trepanații craniene. În același an apare "Le poète assassiné", o culegere de nuvele și povestiri "mythiques et autobiographiques". În 1917 pune în scenă piesă "Leș mamelles de Tirésias", pe care o definește, vizionar, "dramă suprarealista", piesa care va face subiectul unei opere a compozitorului Francis Poulenc (1947). Continuă să colaboreze la revistele de
Guillaume Apollinaire () [Corola-website/Science/298588_a_299917]
-
expunerii și atenției publice („"Sentimentele de anonimat-obsuritate ale unui scriitor sunt (...) bunul cel mai de preț pe care îl primește cu împrumut"”, spunea el). După "De veghe..." a urmat volumul "Nouă povestiri" (1953), apoi "Franny și Zooey" (1961, conținând o nuvelă și o povestire) și "" (1963, două nuvele). Ultima sa lucrare publicată este nuvela „Hapworth 16, 1924”, apărută în "The New Yorker" în data de 19 iunie 1965. Mai târziu, Salinger a avut parte de o atenție publică nedorită în mai
J. D. Salinger () [Corola-website/Science/298610_a_299939]
-
ale unui scriitor sunt (...) bunul cel mai de preț pe care îl primește cu împrumut"”, spunea el). După "De veghe..." a urmat volumul "Nouă povestiri" (1953), apoi "Franny și Zooey" (1961, conținând o nuvelă și o povestire) și "" (1963, două nuvele). Ultima sa lucrare publicată este nuvela „Hapworth 16, 1924”, apărută în "The New Yorker" în data de 19 iunie 1965. Mai târziu, Salinger a avut parte de o atenție publică nedorită în mai multe momente, între care o acționare în
J. D. Salinger () [Corola-website/Science/298610_a_299939]
-
mai de preț pe care îl primește cu împrumut"”, spunea el). După "De veghe..." a urmat volumul "Nouă povestiri" (1953), apoi "Franny și Zooey" (1961, conținând o nuvelă și o povestire) și "" (1963, două nuvele). Ultima sa lucrare publicată este nuvela „Hapworth 16, 1924”, apărută în "The New Yorker" în data de 19 iunie 1965. Mai târziu, Salinger a avut parte de o atenție publică nedorită în mai multe momente, între care o acționare în judecată a biografului britanic Ian Hamilton
J. D. Salinger () [Corola-website/Science/298610_a_299939]
-
ul se referă la acele mișcări sau stiluri în diverse forme de artă și design, în special arte vizuale și muzica, unde lucrarea de artă este redusă la părțile fundamentale. În alte domenii ale artelor, minimalismul caracterizează nuvelele lui Ernest Hemingway, arta aranjării florale japoneze, Sogetsu Ikebana, piesele de teatru ale lui Samuel Beckett, filmele lui Jean-Pierre Melville și Robert Bresson, poveștile lui Raymond Carver și chiar planurile de automobile ale lui Colin Chapman. Mies van der Rohe
Minimalism () [Corola-website/Science/298682_a_300011]
-
antrenori de echipe de cartier sau persoane care vând cărți, decat persoane faimoase, excepționale sau foarte bogate. Precursor al minimalismului literar în Statele Unite ale Americii poate fi considerat Ernest Hemingway. Printre cele mai bune exemple a lucrărilor lui minimaliste este nuvelă "Dealuri că elefanți albi" ("Hills Like White Elephants" în engleză). Una dintre caracteristicele importante ale scrierilor lui Hemingway este faptul că el niciodată nu descrie tonul unui personaj când vorbește - cititorul este obligat să interpreteze tonul bazat pe răspunsul celorlalte
Minimalism () [Corola-website/Science/298682_a_300011]
-
1897 călătorește împreună cu fratele mai mare Heinrich în Italia, iar în 1905 se căsătorește cu Katia Pringsheim, fiica unui profesor universitar cu care va avea șase copii (patru vor deveni, la rândul lor, scriitori). Debutează în 1898 cu volumul de nuvele "Micul domn Friedmann" pentru ca, în 1901, publicând romanul "Buddenbrooks" să obțină un imens succes public și în critică. În 1919 este ales "Doctor Honoris Causa" al Universității din Bonn iar în 1926 devine membru al Academiei prusace de literatură. După
Thomas Mann () [Corola-website/Science/298678_a_300007]
-
ianuarie 1868, Târgoviște - d. 14 decembrie 1946, București) a fost un prozator român, faimos pentru povestirile sale, scrise inițial pentru copiii săi. s-a născut la Târgoviște, pe 1 ianuarie 1868, ca descendent al unei familii de boieri. Eroul din nuvela „Neamul Udreștilor” e un strămoș al scriitorului. A făcut Liceul și Universitatea la București. A fost judecător în București, Ploiești, Pitești, Craiova și Târgoviște, unde în anul 1896 s-a stabilit definitiv. Intră în viața politică și este prezent până în
Ioan Alexandru Brătescu-Voinești () [Corola-website/Science/298687_a_300016]
-
În anul 1945 a câștigat Premiul Național Pentru Proză. După 1937 alunecă în atitudini profasciste, teoretizate în opuscule programatice: "Huliganism" (1938), "Germanofobie" (1940). În literatură a debutat sub îndrumarea lui Titu Maiorescu, care i-a fost profesor. Primul volum, culegerea „Nuvele și schițe” i-a apărut în 1903. A urmat în 1906 „În lumea dreptății”, iar în 1912, „Întuneric și lumină”. În anii primului război mondial a scris, în colaborare cu A. de Herz (1887-1936), o piesă de teatru numită „Sorana
Ioan Alexandru Brătescu-Voinești () [Corola-website/Science/298687_a_300016]
-
(n. 1313 — d. 21 decembrie 1375, Certaldo/Florența) a fost un poet și umanist italian. Cu povestirile sale reunite în "Il Decamerone" („Decameronul”, 1470) a influențat nu numai dezvoltarea literaturii italiene, dar a și creat modelul genului de nuvelă, reluat în creația multor scriitori europeni. Boccaccio se naște în anul 1313 (iunie sau iulie), probabil în Certaldo/Toscana, posibil însă și în Florența, ca fiu natural al negustorului Florentin Boccaccio di Chellino și al unei femei de origine modestă
Giovanni Boccaccio () [Corola-website/Science/298681_a_300010]
-
temă prestabilită, propusă de fiecare dată de "regele" sau "regina" grupului, aleși prin rotație. La sfârșitul zilei, cele zece povestiri sunt urmate de un ""canzone"" (un recitativ în formă poetică) și de dans. A rezultat astfel un număr de 100 nuvele care alcătuiesc "Decameronul", prima și în același timp cea mai bună operă în proză a literaturii italiene din epoca Umanismului, etapă care precedă Renașterea. Nuvelele se caracterizează prin tematica foarte variată, plină de umor și galanterie, adesea foarte îndrăzneață, din
Giovanni Boccaccio () [Corola-website/Science/298681_a_300010]
-
un recitativ în formă poetică) și de dans. A rezultat astfel un număr de 100 nuvele care alcătuiesc "Decameronul", prima și în același timp cea mai bună operă în proză a literaturii italiene din epoca Umanismului, etapă care precedă Renașterea. Nuvelele se caracterizează prin tematica foarte variată, plină de umor și galanterie, adesea foarte îndrăzneață, din care nu lipsesc picanteriile spre deliciul cititorului, cu o compoziție în formă magistrală și descrierea pregnantă a caracterelor. În unele cercuri puritane ale timpului, cartea
Giovanni Boccaccio () [Corola-website/Science/298681_a_300010]
-
și diversitatea, protejarea lumii înconjurătoare etc. Tema iubirii este destul de prezentă, iar personajele sunt caracterizate mai ales din perspectiva sentimentelor." Fantezia de dragoste" (en. "Love Fantasy") este sub-genul în care doar sentimentele și exprimarea lor contează fiind însăși acțiunea romanului (nuvelei). Asta pentru că cineva trebuie să și iubească, sau să fie iubit, nu să se afle mereu în razboiul permanent dintre bine și rău, întuneric și lumină. Anumiți scriitori de fantezie și-au îndreptat atenția și spre genul științifico-fantastic, rezultând ceea ce
Fantezie (gen artistic) () [Corola-website/Science/298713_a_300042]
-
cultural: promovarea raționalismului, caracter laic, antireligios, anticlerical, combaterea fanatismului și a dogmelor, răspândirea culturii în popor, literatura preocupată de problemele sociale și morale; Teme și motive: «monarhul luminat», «contractul social», emanciparea poporului prin cultură; Genuri și specii: liric, epic (povestire, nuvelă, roman), dramatic (tragedie, comedie); Opere reprezentative: Iluminismul românesc se identifică în mare măsură cu Școala Ardeleană și cu reverberațiile ei transcarpatine. Acest iluminism a stat în serviciul idealului național, la a cărui fundamentare a contribuit hotărâtor, prin demersul la istorie
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]