8,125 matches
-
așa ceva, vreau să găsesc și sprijinul matale, psihic. Directorul Casei de Cultură de aici, mi-a spus că Ustencu, totuși, i-a transmis că Încă mai vrea să facă expoziția. Pipăie, dacă ești drăguț, situația și scrie-mi. Nu te obosi, când te plimbi. Sărutări de mâini mamei matale, soției. Cu sentimente de prietenie și afecțiune, Todirel Tatos 2 C.P. (Fălticeni, 26.4.1967) Dragă Domnule Eugen, Îți mulțumesc foarte mult pentru scrisoarea ce am primit. Când scrii unui om deștept
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
răspuns: „Tov. profesor, era Într-adevăr vorba, dar tov. Dimitriu este bolnav și eu voiam să facem această temă, Împreună. Așa că a rămas baltă. Dar iată că prietenul meu a revenit. Numai dacă mata ești de acord, dacă nu te obosește (e vorba de ceva foarte ușor, fără concept și fără bătăi de cap), voi da un răspuns afirmativ. Ai autoritatea să o faci, pentru că nu mă pot adresa altcuiva, care desigur nu mă va Înțelege. Este o subtilitate (este un
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
primăvara lui 1978, la Fondul memorial-documentar „S.Fl. Marian”. 1030 amărui În urma vizitei tale clujene din cauza grabei tale (de la un tren la altul) și a „colocviului” cu Teohar Mihădaș, În care niciunul n-a oferit ce-ar fi putut, fiind obosiți și pe fugă. Dară , dară , ne vom răzbuna pe viitor și când te mai prind prin Cluj, te sechestrez pur și simplu. Apropò, cum se mai simte soția? Cred cu convingere că până la urmă medicina va Învinge! și sănătatea se
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
voi face totul În orice caz; și chiar dacă distanța ne Împiedică și e nevoie să ne așteptăm părerile scrise, vom reuși totuși să Învingem. Lucrul e prea frumos pentru a nu reuși. De la Roma, nimic! Așteptăm. Socotind că V-am obosit prea mult cu „vorba mea lungă”, cer scuze 1049 și vreau să Închei. Nu Înainte Însă de a Vă transmite din partea mamei mele mulțumiri pentru gândurile D-stră frumoase pentru ea și nu Înainte de a Vă ruga să primiți și din partea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
-i pe cei doi, deoarece sportivii aveau de întrebuințat mâinile în alte scopuri, i-am văzut pe oamenii de ordine care au asigurat buna desfășurare a paradei pe tot traseul. Oameni de tot felul, în pantaloni bleumarin și cămăși albe, obosiți de atâtea zile și nopți de nesomn. Pe aceștia, soții Ceaușescu i-au aplaudat. Ei sunt cei care, la o adică, ar urma să-i apere. Numai că respectivii aveau mâinile goale Poate și inimile! Ceaușescu a mai schimbat, în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
anumită sensibilitate, dintr-o anumită modalitate de a simți existența umană și din dorința de a pune În lucrare această modalitate de a o simți, nu e vorba de nici un fel de formalism), Însă trebuie să mă opresc, sunt prea obosit, eu Însumi nu mai Înțeleg nimic și ce Îmi părea Înainte ca foarte important acum mi se prezintă confuz, străin, fără sens. Nu mă simt Însă atât de rău, nu sunt atât de obosit Încât să nu mai fiu În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
trebuie să mă opresc, sunt prea obosit, eu Însumi nu mai Înțeleg nimic și ce Îmi părea Înainte ca foarte important acum mi se prezintă confuz, străin, fără sens. Nu mă simt Însă atât de rău, nu sunt atât de obosit Încât să nu mai fiu În stare de sentimente și vă rog, iubite Domnule Norman Manea, să primiți asigurarea adâncii mele afecțiuni recunoscătoare. Aș vrea să vă rog să transmiteți aceleași mulțumiri prietenului nostru, Domnul Virgil Duda. Eu nu Îi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
devastarea apartamentului continuă cu o furie sporită. Lucrătorii miliției revin, apelează din nou la liniște, se retrag. Furibunda agresiune continuă. Reprezentanții ordinii revin pentru a treia (și ultima) oară, propovăduind din nou blândețea. Banda părăsește terenul când se plictisește, când obosește. Incredibil, dar lucrurile chiar așa s-au petrecut! În plin București, În plină zi, sub ochii unui Întreg cartier și ai celor Însărcinați să-i păzească liniștea, să-i păzească oamenii, să le păzească avutul! La ora când scriem aceste
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
seama că nu mai sunt deloc obișnuit cu acest gen de festivități și că nu sunt, de fapt, pregătit nici pentru această alternativă, flagrant opusă injuriilor și suspiciunii cu care mă obișnuisem. Excesiv flatantă, cum se arăta, fastuoasa Întâmpinare mă obosise mai repede chiar decât reușeau obositoarele invective de rutină. Mi-aș fi dorit o convorbire simplă, directă, onestă, atât. Am tăiat, nepoliticos, frișca vorbelor spuse din inimă, nu mă Îndoiesc, deși atât de ceremonioase. Momentele acide nu au lipsit, până la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cetățeanului” știutor de istorie și cobai al ei, care urmărește atent spectacolul mutațiilor sociale, ciclica revenire a tabuurilor, clișeelor, a excitantelor de joasă și mai puțin joasă factură, melancolica zădărnicie a oricăror alte naivități decât cele ale creației, compasiunea ușor obosită față de frenezia sloganurilor zilei. * Anatol Vieru către Norman Manea Roosvelt Island New York, 16.11.1992 Main Street 555 - # 502 NY 10044 - New York Dragă Domnule Norman Manea, A fost o surpriză la sfârșitul concertului New American Orchestra (În jurul expoziției Magritte), atunci când
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pachet. - Când l-ați primit? - L-am găsit ieri seară, În cutia poștală. - Înseamnă că n-ați fost acasă, ați fost anunțat să ridicați pachetul de la poștă. - Am fost toată ziua acasă. - A, atunci leneșul ăla nu vrea să se obosească până la etajul trei. E mai comod să arunci avizul În cutie! N-are decât omul să se ducă la poștă, să-și ia pachetul... O rezolv eu. Trimit avizul la poștă și ei vă retrimit pachetul. Completează, În locul meu, datele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Koestler, Kundera, Danilo Ki½, Ionesco. Încercam să mă depărtez, și În acest fel, de mahmureala degenerării oriental-comuniste (căreia nu-i prevedeam, de altfel, o iminentă implozie), rămânând totuși conectat la drama depărtatelor locuri. Asediatul evadase, până la urmă, din Colonia Rino. Obosise, În cele din urmă, să strige, de unul singur, ghemuit În celula camerei sale și asurzit de tropăitul santinelelor străzii: voi rezista, voi sta până la capăt, orice-ar fi, până la capăt. Fugise, până la urmă, de vântul negru al urgiei, nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Nonino de la Percoto, din iarna 2002, ce Înseamnă coșmarul „mediatic” din jurul Marelui Premiu, un soi de asalt canibalic de oarbă devorare a bietei celebrități. La câteva luni după eveniment, cuplul abia Își revenea, cu greutate, din cataclism. Nu doar „munca obosește”, cum spunea Pavese, ci și gloria, nu doar truda creației, cu deosebire năruitoare, ci și gloria ei, fie și Într-o vreme care pare să fi anulat Însăși noțiunea de posteritate, instaurând absoluta supremație a efemerității, a succesului imediat, a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
înalt și slab. Hainele europene pe care le purta, păreau prea mari pentru corpul lui. Avea o față lungă și frumoasă de copil. Cum sta cu capul puțin aplecat înainte părul îi atârna despărțit în două peste frunte. Părea obosit, obosit de drum și de luptă. Ne-a privit pe rând cum am intrat în cameră. A întrebat apoi pe toți pe care îi văzuse pentru întâia dată, de când au intrat în Legiune, de unde sunt și cu ce se ocupă. Mai
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
București A doua zi la amiază, ajuns la București este condus de maiorul Cătană la Corpul jandarmilor din șoseaua Bonaparte. A fost introdus într-o cameră de la etajul I, unde doi ofițeri superiori l-au primit cu multă amabilitate. Fiind obosit, după ce abia ameliorat în urma accidentului suferit, venise pe drum aproape 24 de ore, se întinse pe o sofa. În acest timp a apărut generalul Bengliu, unul din marii ucigași de legionari, ca să-l vadă. L-a salutat și i-a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
binelea. Soarele scăpătase de mult după dealuri și printre pomii bătrâni dln grădină cobora furișându-se noaptea. Singur m-am urcat atunci pânâ în vârful dealului din fundul grădinii. Jos rămânea la picioare satul, cu zgomotul oamenilor care se întorceau obosiți de la lucru și cu mirosul fumului de la căminurile pregătitoare de cină. Erau doi ani trecuți de când mă găsise aici începuturile de prigoană. Era vacanța Paștilor și venisem să stau două săptămâni în liniște, departe de grijile școlii și ale necazurilor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mai multe planuri. Cea mai iscusită metodă a fost folosită chiar împotriva însuși profesorului. Un frate al doctorului Noveanu a legat prietenie cu Horia Codreanu, fiul profesorului, și împreună au început să ducă o acțiune de a influența pe profesorul obosit de lupte și doborât de grele lovituri primite. Rezultatul a fost că profesorul a început să aprobe pe Horia Codreanu, cu care până atunci nu se găsea în relații prea apropiate. Față de cei excluși nu s-a putut apropia niciodată
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cu mine, dacă mă ridic îl trântesc la pământ ca pe un buștean cât o fi el de grozav și îi rup beregata cu dinții și cu mâinile”. Dar îndată alungă acest gând și răbdă în continuare loviturile, până când Ștefan obosi și ieși din cameră înjurând. Se întoarse după câteva minute, căutându-l cu lanterna prin cameră. Tavi se ridicase după plecarea lui și făcând câțiva pași, leșinase în alt colț al camerei de tortură. L-a prins cu mâna lui
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
servicii, dar eram prea istovit după toate exercițiile pe care le am făcut în după amiaza asta.” Am simțit că mi se rupe inima: „ Vă rog să mă iertați, Domnule Profesor!” „Popicule (așa îmi spunea când mă alinta), te-am obosit și pe tine prea mult, dar nu port nici o vină.” După o pauză începu să ne spună: „Să știți că ce suferim noi acum se aseamănă cu ce a suferit în Evul Mediu o mișcare asemănătoare cu a noastră, în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
întregul plai Un plâns de nai Snop de vis încins de nimb în orice bob un nume de foc Mânia vor s-așeze-n loc Ș-apoi să dea în schimb Ce rămâne Din tăciune Ș-acela să fie stins Munte Au obosit de când tot bat Duși mii și mii, zeci de mii La foc de veci Rămași tot cresc cu-adevărat Cât va fi noapte și zi Și ierni reci Pe tine zid și poartă, munte Nemai putând să te înfrunte Mișelește
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
școlară, apoi arhivele diverselor instituții din Făgăraș și Sibiu, făcând copii ale unor acte care demonstrează persecuția continuă, la care a fost supusă familia sa, dar mai ales tatăl, Nicolae. Această activitate neîntreruptă .de doi ani jumătate, nu l-a obosit, făcându-l tot mai activ, cu trecerea pe rând a etapelor elaborării. Acum, la finalul acestei munci, primește desigur, pe cale nevăzută, de dincolo de lume, mulțumirea bravului său părinte și din lume, mulțumirea tuturor acelora care l-au cunoscut și iubit
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de somnul veșnic. Am impresia că am ajuns să înțeleg de ce faraonii Egiptului își doreau să fie închiși în piramide după moarte. Am terminat cu spălatul în câteva ore. Nu m-am uitat la ceas, dar după cât mă simțeam de obosit, presupun că lucrasem vreo opt-nouă ore. Recunosc că făcusem ceva treabă. M-am ridicat de pe canapea, m-am întins și mi-am pus în mișcare câțiva mușchi. În manualul Computatorilor sunt prezentate niște metode grozave de destindere a douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
semnificația. Nu puteam decât să le confirm existența. Până la urmă am reușit să citesc două vise. Trecuse deja de ora zece. I-am înapoiat bibliotecarei craniul, mi-am scos ochelarii și m-am frecat la ochi. Mă înțepau îngrozitor. — Ai obosit? mă întrebă ea. — Puțin. Ochii mei nu sunt obișnuiți cu așa ceva. Cât am stat cu privirile pironite pe craniu, lumina viselor m-a orbit pur și simplu. Simt o durere ascuțită în ceafă. O să-mi treacă, dar nu m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-l pot face. După ce-a stocat visul, bibliotecara a început să se pregătească de plecare. A deschis ușa sobei, a scos cărbunii încinși cu o lopățică și i-a îngropat într-o găleată cu nisip. — Ai grijă să nu obosești și psihic. Mama îmi spunea mereu lucrul ăsta. Oboseala n-are decât să cuprindă trupul, dar nu și sufletul. — Grozav sfat! Să fiu cinstită, nu prea știu cum stau lucrurile cu sufletul, ce înseamnă să-l păzești de oboseală, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai auzit de Computatori răpiți și duși mai știu eu unde. S-ar putea să fie doar zvonuri, nu știu nici un caz concret, dar puțină prudență nu strică. De obicei iau metroul sau autobuzul, dar de data asta eram prea obosit și somnoros și nu mă simțeam capabil să mă întorc acasă, la o oră de vârf, cu mijloace de transport în comun. Mai și ploua. Chiar dacă trebuie să aștept, mai bine iau taxiul, mi-am zis. Am ațipit de câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]