14,286 matches
-
ești! Ars și murdar și abia stai În picioare... ah și of și uf... Și așa mai departe. De unde rezultă că nu are o cunoaștere adecvată a vieții de soldat. De unde rezultă că nici măcar nu are urechi să asculte un pic ce-i spun... Ce mare căcat, fac o baie (asta e, lucrurile au stat de-așa fel că n-am apucat să mă spăl cum trebuie, că doar nu-s dilimache să mă omor după jeg!), arsura se vindecă pînă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am apucat să mă spăl cum trebuie, că doar nu-s dilimache să mă omor după jeg!), arsura se vindecă pînă joi... nu, pînă miercuri (a fost un accident, o Întîmplare nefericită - chiar nu poate să Înțeleagă ?), o să dorm un pic și-mi revin (așa arată toate santinelele, palide și lente)... Și, oricum, ce mai contează toate astea, față de lucrurile care se Întîmplă În țara asta... În orașul ăsta, afară, dincolo de fereastra aia... Mă bucur că se bucură că am venit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Dăm o tură prin centru să luăm niște țigări și niște cutii de Coca Cola și poate ne mai oprim pe undeva să bem o bere, Îmi zice În timp ce sărim Într-un tramvai În ultima clipă. Toată Piața Buzești, un pic mai jos de teatru, la capătul Lipscaniului, s-a transformat Într-un talcioc uriaș. Printre stive de haine țipătoare și munții de ambalaje de diverse electronice lucioase, pline de leduri și beculețe verzi sau oranj, se plimbă o mulțime de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
eee, ăsta minte cum mințeau și ăia de la Partid dinainte. Ăștia de protestează asta zic. Că fără foști comuniști. Și fără minciuni. Că destul le-am Înghițit căcaturile pînă la Revoluție. Io le dau dreptate. Să discutăm domn’e un pic cu argumente... Și el zice de ei că... i-auzi, sînt golani... Ce tupeu are! Domn’e, io cînd Îl văd dînd din mînă ca Ceaușescu cînd vorbește minciuni... mie Îmi vine așa un chip de nebunie... Ce caută, domnule
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ciocul increduli: Rică le execută foarte abil scamatoria cu degetul arătător rupt și dezlipit (de fapt, e degetul mare mascat), strîngînd țigara Între buze. Mă vede pe deasupra capetelor plecate și Îmi face semn rîzÎnd. Cu vorbirea clară, puternică și un pic tărăgănată, părul foarte blond și ochii lichizi, albaștri, Rică e personificarea verii Într-un film pentru copii. La toate astea se adaugă un soi de Încredere pe care o emană firesc, pe chipul lui n-ai să vezi vreodată altă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o Încălzește cu nimic dacă Îi spun că evadarea s-a produs organizat, În grup, Împreună cu Rică și Laur (recunoașterea s-a produs urgent, la fumat, În grădină: Ești din Brazdă? Înseamnă că-l cunoști pe Cristian. Un tip un pic mai scund ca tine, cu... Aha, și plin texte. Îl cunosc, un bandit, sîntem prieteni. Păi și zici că e cu tine În unitate? Na, că vă găsirăți și rude, a consfințit Rică noua Împrietenire). Sau că există undeva În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trupă de exterminare, ca niște călăi. Stăteau și Își admirau capodopera, mijindu-și privirea ca un șablon prin care se scurgea o inundație umilă de uniforme regulamentare. Și hop și eu printre ei, stricînd armonia! Aveam 12 ani, eram un pic mai mare decît o capră. M-a pescuit din mulțime și m-a pocnit fără să aștepte o explicație, Înainte să casc ciocul să mă salvez. Am crezut că m-a lovit o mașină, dacă-mi amintesc bine, cred că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
M-a pescuit din mulțime și m-a pocnit fără să aștepte o explicație, Înainte să casc ciocul să mă salvez. Am crezut că m-a lovit o mașină, dacă-mi amintesc bine, cred că mi-am și murdărit un pic chiloții. Ca să nu mai zic că părea o glumă... Cum să bați În halul ăla un copil că nu are șapcă? Rică rîde. — Aha, și eu tot pentru șapcă mi-am luat-o. Și iată că, fiind luni, apare Fenomenul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ferestre, care probabil că arată ca niște abțibilduri lipite pe geam. Grădina e plină de lume, au venit părinții să ne hrănească, ca pe niște animale de zoo. Stau cu taică-meu la una din mesele de ciment. E un pic supărat, Îmi povestește aspecte ale vieții În democrație. S-a certat cu frate-său, pe chestii politice. Taică-meu privește cu prudență toată desfășurarea asta de noi politici, În timp ce fratele lui, cu cîțiva ani mai mic, e un liberal avîntat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aude pierit o voce: Daaaa. Mă Petculeee, dar-ar dracii În capu’ tău! se aude femeia de afară, Înnebunită. Daaa, vine iar răspunsul stins, de undeva din salon, ăștia din fereastră Încep să rîdă și mai tare, deși sînt un pic confuzi, pentru că nu Înțeleg de unde vine vocea, se animă și trag de gratiile de fier. Măăî Petcule, unde dracu’ ești? Daaa, Îi răspunde vocea. Ne ridicăm și noi rîzÎnd, căutăm vocea care Îi răspunde sorei. Rică se duce la tipul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de părul lui trei babete. Zicea că s-a jenat de ei, că-i cunoștea din cartier și nu-i venea să-i bruscheze... cert e că ceata de pensionari a dat cu el pe jos. L-au șifonat un pic. Era zgîriat pe față. — Ce naiba tot spui, mă Rică, că l-au bătut niște babete? Nu putea să fugă? Le dădea un brînci de nu se vedeau și apoi o lua Încet la vale... Tu faci mișto de mine? — Nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
treaba asta Înseamnă Încă o săptămînă de spitalizare (cel puțin!!!), cu atît mai bine. Atîta vreme cît nu trebuie să mă Întorc În unitate, Îi dau voie să-mi scoată și apendicele prin nas. — Dacă vrei, Îți poate aranja un pic nasul, face și chirurgie estetică. Mă uit la ea stupefiat. Despre ce dracu’ tot vorbește? Face ce? Am senzația că n-am Înțeles bine și derulez Înregistrarea. — Ce e? Tu nu știi că doctorul Cheie i-a făcut Mirelei nasul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
senzația că n-am Înțeles bine și derulez Înregistrarea. — Ce e? Tu nu știi că doctorul Cheie i-a făcut Mirelei nasul? Ai fi zis că a avut odată nasul ca al tău? Uite, poate să ți-l ia un pic aici, unde e coroiat... — Ia mîna, țip electrocutat de nervi. Ce dracu’ ai? Cum poate să-ți treacă prin cap așa ceva? Ce te face să crezi că ai...? Adică... Cum? Coroiat? Stăm pe o bancă În grădină. În jurul nostru sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Împotriva nenorociților. Pe la prînz, apare urna mobilă, Însoțită de un grup de civili și de o patrulă de miliție. Votăm, toată operațiunea se desfășoară cît se poate de legal, fără incidente, deși există un soi de stînjeneală care Întîrzie un pic lucrurile. Dar e de Înțeles, e stînjeneala născută de acest lucru pe care Îl facem pentru prima dată În viața noastră, care naște efuziune și gesturi pripite - una dintre asistente, Înainte de a lăsa buletinul de vot În urnă, Îl sărută
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
colțuri, părăsește pavilionul ORL. Același lucru Îl fac și eu, cît se poate de ilegal, pe o ușă de serviciu, parcurgînd În viteză aleile pustii; un zumzet tonic, punctat de acute care vin din diverse radiouri sau din minți un pic Înfierbîntate, se aude din toate clădirile spitalului; dar, altfel, e liniște. Mă duc glonț În salonul lui Rică, unde de asemenea s-a Încheiat procesul de votare. Comentăm momentul și ne amuzăm de episoadele comice pe care le-am remarcat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bancă, se așază pe un colț al ei, așa, mai mult cu o bucă. CÎnd cutia trosnește, sare În picioare, ceilalți comentează, nu se aude ce, deși afară e liniște și toată lumea rîde. Privim de sus toată scena, tăcuți, un pic sumbri. După o clipă, Îmi vine o idee, pentru că e cît se poate de limpede că trebuie să le sabotăm indolența. Auzi, Petcule, Îi zic, fă-te om și urmărește-mă un pic... Poți să strigi cît poți tu de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
indolența. Auzi, Petcule, Îi zic, fă-te om și urmărește-mă un pic... Poți să strigi cît poți tu de tare: Ai grijă ce faci cu cutia aia, nu sta cu curu’ pe viitorul copiilor mei? RÎdem, ne animăm un pic. Petcu pare să Înțeleagă ce vreau, Își rotește ochii, amuzat. — Mă, ai ținut minte? Încuviințează clipind și balansîndu-și destul de imprecis țeasta tunsă. — Ești sigur? Păi atunci dă-i bătaie. — Măi! Îl auzim că strigă (și, deși vocea lui e pițigăiată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e Întrecută decît de aceea de a se minți singur, de a se autoamăgi. Că e bun și că, negreșit, are dreptate În numele binelui. Nu zic, o fi și bun omul ăsta, dar... Auzi, ia hai s-o luăm un pic altfel... cînd n-a fost el gelos, invidios? CÎnd n-a ieșit fudul prin tîrg să-l vadă lumea ce important e, că ce-are pe el și ce are acasă și ce deștept și frumos e? CÎnd s-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
puțin ca altele? Eu cred că de aici i se trag toate mizeriile, pentru că de fapt ăsta e omul. Și războiul tot de-aici Îi vine... Da, bă, ăsta e omul și abia după aia toarnă peste neterminarea asta un pic de filozofie de stat, de ideologie, de crezuri, de politică... și ce să vezi, Îți ies la războaie de nu le mai termini... Omul se naște, așa, un pic defect și abia după aia devine, În funcție de timpul lui, ce crede
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e omul și abia după aia toarnă peste neterminarea asta un pic de filozofie de stat, de ideologie, de crezuri, de politică... și ce să vezi, Îți ies la războaie de nu le mai termini... Omul se naște, așa, un pic defect și abia după aia devine, În funcție de timpul lui, ce crede el că devine. Sau ce crede că vrea el să devină... Și pînă la urmă, războiul e și o mare afacere. Ăștia care-l fac știu mai bine ca
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Se apără de crepuscul, disciplinat, meticulos. Nu e puțin lucru, nu e deloc puțin lucru... de fapt, asta e salvarea, mă gîndesc. Mă transpun pentru o clipă, urmărindu-i mîinile pe care pielea are o elasticitate specială, pentru că e un pic mai multă decît ar trebui să fie, face pe monturi un fel de flori fleșcăite, cafenii; și o angoasă Îmi țipă În cap. Cum o fi să te trezești prins Într-o mașinărie care s-a consumat, i se lăbărțează
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Căruntu. — N-am auzit de el. — Păi... probabil că nu, dar asta nu l-a Împiedicat să scrie o carte extraordinară. E un tratat de istorie despre raptul Bucovinei... Te-ai uitat pe ea? O ia și o răsfoiește un pic, se uită la copertă. — Bucovina În al doilea război mondial, zice trecîndu-și degetul peste titlu. Cu ce crezi că mă mai ajută? Asta e cartea ta, eu am... Păi și de ce e așa bună? — Pentru că... hmmm... pentru că e o lucrare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Dragă Rambo, Dragă cap de cauciuc, Dragă Românie, Dragă trecut/prezent/viitor, Dragă eroule anonim, Dragi nenumărați (și dragi care mai vreți voi), Dragă... Dragă... Adri—— Fără dragă, mai bine fără dragă... O să-ți povestesc niște faze, dacă ai un pic răbdare. Dar mai Întîi dă-mi voie să te Întreb ceva... tu nu vezi poarta aia de-acolo, nu? Eu o văd și noaptea. Pentru că e de aur. Și fac pariu că nici nu o auzi? Scoate un sunet de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îți vine să crezi? Uneori mă gîndesc la povestea asta și nu-mi vine să cred, mi se pare ireal... Am scăpat de Ceaușescu, de comunism. Revoluția, apoi alegerile... Pur și simplu mă ia amețeala... Și acum mai e un pic și trecem prin Poarta de aur... Poți să Înțelegi ce-i dincolo de poarta aia? Paradisul. Un fel de. Nu știu... totul e așa, Într-un mare fel... Și poate că te Întrebi cum e posibil. CÎnd s-au Întîmplat toate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să știe adresele partidelor istorice, au fost coordonați, asta e limpede ca lumina zilei. SÎnt oameni care spun că aveau la ei hărți ale Bucureștiului desenate de mînă. Au atacat casa lui Rațiu, se pare că l-au tăvălit un pic. Minerii l- au bătut pe Rațiu? Așa se pare, tu n-ai citit În presă? Și sora lui Ștefan? Ea ce-a pățit? Nu se știe clar, au fost prinși mai mulți Într-o sală În Arhitectură, Ștefan nu prea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]