8,185 matches
-
1982: „După cum știi, refuz să trăiesc peste 80 de ani, când vă voi părăsi”. Decembrie, 1982: „Nu este vorba de nici un curaj din partea mea, ci pur și simplu Îmi dau seama de realitatea lucrurilor și nu doresc să fiu nici povara mea, nici a celorlalți. În plus, vreau să am mintea complet limpede În ceasul hotărâtor. Dar ce poți ști? Imponderabilele menționate pot o altă Întorsătură și atunci adio toate pregătirile mele În fața eternității. Raymond, care este cu doi ani mai
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Însă teamă că nu voi mai schimba nimic din hotărârea mea, luată deja de mai mulți ani. Într-un cuvânt, am credința că ai mei nu mă vor Împiedica și nu doresc să fiu, după vârsta de 80 de ani, povara nimănui, nici chiar mie Însumi. Prin urmare, voi lăsa totul În cea mai perfectă ordine. Totul va fi timbrat, Împachetat și dăruit Înainte de sfârșit. Pilulele obișnuite Își vor face datoria, Într-o oră, două. Îmi voi explica gestul În trei
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care acum o vom considera ultimul și supremul proces de conștiință, Îmi va arăta cum am fost, cine am fost și ce am făcut. Dar acest proces nu face În fond altceva decât să mă descarce, să mă elibereze de povara pe care o poartă În sine destinul meu. În felul acesta, Judecata de apoi va reprezenta suprema și ultima formă de catarsis a Întregii mele existențe. Ea nu urmărește pedeapsa ci purificarea, Întrucât Îmi va arăta ceea ce eu nu am
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
datorii serioase față de cel ce a scris Plumb și Scîntei galbene. Cartea de acum nu-i (dacă e să ajung la motivele cele mai intime care m-au determinat s-o compun) decît o încercare de a mai reduce din povara lor. Pur și simplu, n-aș vrea să mai fiu întrebat o vreme: „Cînd scoți volumul a treilea al Dosarului?”, să-l mai las în revizie, să-l rășluiesc pe anumite părți, să-l fețuiesc pe altele. Alcătuirea cărții mi-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Amanții Prezent de cîteva ori, cuvîntul „amant” apare, la Bacovia, doar ca plural: amanți/ amante și înseamnă (nu-i chiar inutil să precizez) „îndrăgostiți”, acesta din urmă lipsind din poezia sa1). Ce fel de îndrăgostiți însă? Dintre cei chinuiți de povara sentimentului, atinși de disperare. Siluetele lor se desenează, prima dată, în „Nervi de toamnă”: „E toamnă, e foșnet, e somn.../ Copacii, pe stradă, oftează;/ E tuse, e plînset, e gol.../ Și-i frig, și burează.// Amanții, mai bolnavi, mai triști
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Eric, un prusac care luptă cu rușii albi împotriva bolșevicilor; Conrad, cel mai bun prieten al lui Eric din copilărie, față de care este atras emoțional și sexual; și sora lui Eric, Sophie, a cărei dragoste neîmpărtășită pentru Eric devine o povară insuportabilă pentru toate personajele pe măsură ce povestea evoluează. Nu era oare aceasta situația lui Yourcenar? Își trăise viața într-o serie de locuri îndepărtate (în Europa și mai târziu pe insula ei din Maine), iar descoperirea că Fraigneau era veșnic indisponibil
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
astfel, familii cu principii extrem de severe de educație, unde li se impun copiilor forme de conduită rigide, a căror nerespectare aduce după sine pedepse drastice. Acestui ultim aspect, trebuie să i se acorde toată atenția, deoarece observațiile curente arată că povara sentimentului exagerat de vinovăție este resimțit mai ales de acei copii și elevi care au fost puși în situația de a-și supraevalua consecințele negative ale greșelilor sau abaterilor comise la un moment dat. În astfel de familii cresc acei
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mai ales de acei copii și elevi care au fost puși în situația de a-și supraevalua consecințele negative ale greșelilor sau abaterilor comise la un moment dat. În astfel de familii cresc acei copii timorați care, pierzându-și, sub povara unor repetate etichetări negative venite din partea părinților sau a educatorilor, încredere în ei înșiși, ajung, atunci când comit o greșeală sau abatere de la regula impusă, să-și supraevalueze abaterea și să trăiască puternice sentimente de inferioritate și, legat de el, o
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
dintre centru și periferie, altfel spus, măsura în care deciziile publice trebuie luate la anumite niveluri și care trebuie prin urmare descentralizate. Descentralizarea este uneori înaintată de cei care elaborează constituțiile în numele libertăților cetățenilor; este adesea și o necesitate, deoarece povara luării deciziilor la centru ar fi altfel foarte apăsătoare. Experiența din statele comuniste din Europa de Est a arătat că un grad de descentralizare trebuia să apară, indiferent de ce ar fi susținut principiile comuniste. Fiecare stat (și în consecință, fiecare constituție) ar
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în diverse momente în istorie de exemplu, Roma republicană era condusă în principal de doi consuli. Dezvoltarea modernă a acestei forme de conducere a rezultat într-o primă fază din dorința (sau nevoia) regilor de a plasa o parte a poverii lor pe umerii prim-ministrului. Aceasta nu s-a datorat numai presiunii populare, așa cum s-a întâmplat de obicei în vestul Europei în secolul al XIX-lea, după exemplul britanic; fenomenul a avut loc și în state puternic autoritare, la
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de amplitudinea și prestigiul memoriei culturale, revitalizate în buna tradiție a poeziei postmoderne, dar și de detenta gândirii (deopotrivă critice și creatoare) a celui ce o posedă. O luciditate care îl îndeamnă, uneori, să resimtă greutatea livrescului ca o teribilă povară ori ca simptom al vreunei maladii geriatrice încă din ușa din spate (Editura Cronica, Iași, 1994) apărea această conștiință a îmbătrânirii psihologice, firește anterioare celei biologice, determinate de o multitudine de cauze, între care regăsim mai întâi chiar imposibilitatea de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
neantul interior. Un neant care este sugerat, aproape fără excepție, de toate însemnele existenței sale de hârtie. Vidul este transmis, bunăoară, de recuzita sa definitorie, de solemnitatea aspră a gesticii sale ori de pauperitatea decorului în care își duce teribila povară a existenței. Dar mai ales de marea singurătate a acestor figuri schematice, descărnate, torturate atât de nonsensul și lipsa de finalitate a propriei vieți, cât mai ales de ineficiența raportării la alteritatea umană. Căci omul lui Aruștei "chiar și mort
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poemul acesta/ n-ar fi trebuit să existe/ numai umbra sa/ aroma neînchipuită a vocalelor/ veșnicia dintre sunete/ gestul irepetabil al buzelor mele// acest poem/ se zbate printre/ cuvinte/ (oh crede-l crede-mă/ ne iubim imens)// memoria/ insuportabila mea povară/ îl copleșește/ simt abia mai respiră/ se încovoaie se stinge/ acest poem/ risipit/ printre bietele mele cuvinte". Sunt convinsă că Nicolae Manea, cel aflat mereu, în viață, la hotarul țării bursucilor, va fi aflat, măcar după trecerea dincolo, taina acestei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
act poetic, cât răul să îi spunem poietic. Altfel spus, suferința cuvintelor, chiar și a celor în stare embrionară, abrutizate, torturate de utilizatorii incapabili a le percepe esența sacră și de a le metamorfoza în poezie: "carele cerului/ scârțâie/ sub povara cuvintelor/ cu mâinile legate/ cuvintelor/ trăgând la galere/ cuvintelor/ nerostite încă de oameni/ purtate pe brațe/ de necunoscutele puteri/ ale îngerilor" (Invazia lăcustelor). Nici agonia regnurilor din lumea naturală (Taina prefacerii în amintire), nici "golul dintre mine și tine", inutil
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cer/ prin întuneric și sânge/ văd verbe cum ies/ din gramatici pe cruce" (Văd verbe). Poetul Nicolae Panaite se descrie, finalmente, ca un homo viator printre verbele și substantivele alături de care se visează un Noe postmodern: "într-un imperiu al poverii și al verbelor/ întins până la pârâul mongol/ călătoresc într-o arcă de substantive/ ieșind din arșiță clorofilă alcool ... // (...)// în călătoria mea din amurg,/ mă opresc deasupra unde au fost "Trei salcâmi",/ și cad în genunchi pentru rugăciunea de-nviere,/ în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de o dominantă tematică, și anume predilecția pentru un exotism văzut, ca la Segalen, drept o ingenuă, eternă oscilație între alteritatea pitorească și identitatea în formare: "Vezi, puteam fi beduin sau poate o caravană/ ducând pe umerii mei de aramă poveri de lămâie,/ cu trupu-n nisip, presărat pe sahare întinse/ și cu ochii înnebuniți de sete după fiecare lămâie.// Aș fi adăpat cămilele cocoșate și hâde/ undeva într-o oază mai mică decât o banană,/ sau între dune, tâlhar, aș fi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în imensa literatură de denunțare "a complotului iudeomasonic". Evrei și francmasoni vor reprezenta, la rîndul lor, "partidul străinătății", încarnarea a ceea ce în mod obișnuit va fi desemnat prin termenul "Anti-Franța". Formula trebuie înțeleasă ui acest caz ca fiind încărcată de povara spaimelor ancestrale. Iezuiți, evrei și francmasoni nu sînt considerați doar agenți executivi privilegiați ai intereselor ostile ale anumitor state rivale. Amenințarea pe care o reprezintă ei n-a încetat niciodată să tulbure visele cetăților pașnice. E vorba de amenințarea vagabondului
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fundamentări obiective. Fără îndoială, nici unul dintre mituri nu se dezvoltă numai pe planul fabulosului, într-o lume a purei gratuități, a abstracțiunii transparente, eliberată de orice contact cu realitatea istoriei. Dar în ceea ce privește mitologia Complotului, trebuie să acceptăm de bunăvoie că povara istoriei se arată a fi extrem de mare: într-adevăr, nici una sau aproape nici una dintre manifestările sau modalitățile sale de exprimare nu poate să nu fie asociată direct sau indirect unor fapte relativ precise, oricînd lesne de verificat și sesizabile în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în măsura în care pune în lumină tocmai deplinul contrast între cele două imagini, putem spune, dintre cele două figuri simbolice. Personajul Pinay aparține, fără cel mai mic dubiu, unei familii, unei stări civile, unui mediu. Posedă bunuri, desfășoară o activitate profesională, suportă povara responsabilităților familiale. Urmare remarcabilă a unui proces lent de ascensiune socială, păstrînd legăturile cu provincia, cariera sa politică a trecut cu o regularitate exemplară prin toate etapele acelui cursus honorum al statului republican. Ascensiunea sa la putere nu s-a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
încerca? În ce mă voi arunca mai întîi?..." Cucerește puterea supremă prin forță, prin crimă, ucigînd împăratul, simbol al vechii ordini, e cel care dresează nemilos mulțimea, "această josnică adunătură de cîini": "Voi, oameni ignoranți, mă voi ridica în ciuda imensei poveri care-mi sînteți! Vă veți pleca în fața mea sau voi muri și nu voi suporta mult timp legile voastre care abrutizează..." în ce privește acea expediție smintită pînă la capătul lumii, unde se va sfîrși viața sa, ea nu are, bineînțeles, nici o
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nou la putere după tulburările din 6 februarie. "Vîrsta mă făcea să-mi doresc odihna pe care, probabil, o meritam", declară, la rînduî său, mareșalul Pétain în 1945 în fața comisiei de anchetă a înaltei Curți. De fapt, referința la istorie, povara amintirilor joacă aici un rol esențial: numai trecutul un trecut al ordinii și al gloriei este chemat să ajute prezentul, un prezent al confuziei și al înfrîngerii. De aici și faptul că în legendarul de acest fel locul principal îl
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
trei categorii de povestiri în Întâlnirea din Pământuri, în funcție de tema dominantă (și viziunea asupra ei). Prima este aceea a narațiunilor scrise în modul unui realism dur (Calul, La câmp, Înainte de moarte). Un țăran hotărăște să ucidă calul bătrân devenit o povară în curte. În drum spre locul de sacrificiu, dialoghează omenește cu el, apoi îl omoară și-l jupoaie de piele, supunându-se, astfel, pragmatismului lumii rurale. Nota lirică este totalmente absentă. E doar prezentarea rece, concentrată, a faptelor (Calul). Doi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
puteți merge?»”. Schimbarea glasului („tulbure și însingurat”) anunță o modificare interioară profundă. Lumina pe care Moromete o descoperea în întâmplările și în faptele vieții se stinge, liniștea îl părăsește, iar fără liniște existența nu mai este o încântare, ci o povară: „Cum să trăiești, dacă nu ești liniștit?”. Moromete și Dumitru lui Nae, prieteni vechi, nu se mai văd, ei, care se vedeau de departe și totdeauna cu o mare bucurie. Ideea romanului este că omul creator e învins de circumstanțele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
părerea mea, a-mi asigura o viață bună acolo, a-mi găsi o situație potrivită cu mine. Nu mai aveam nici o grijă în privința mea; alții se însărcinaseră să-mi poarte de grijă. Mergeam astfel cu inima ușoară, liberă de această povară. Tot ceea ce vedeam în cale mi se părea chezășia viitoarei mele fericiri. În case îmi închipuiam ospețe rustice; pe cîmpuri, jocuri nebunatice; de-a lungul apelor scăldări, plimbări, pescuit; în pomi, roadele cele mai gustoase; la umbra lor voluptoase îmbrățișări
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
plăteau decît șaptezeci și doi de franci pe lună. Acest preț de nimic, care nu se întîlnește decît în cartierul Saint-Marcel, între Bourbe și Salpêtrière, și de la care numai doamna Couture era exceptată, arată că acești clienți trebuiau să se afle sub povara unor suferințe mai mult sau mai puțin vădite. Priveliștea tristă pe care o înfățișa interiorul acestei case se repeta în îmbrăcămintea obișnuiților ei, deopotrivă de zdrențăroasă. Bărbații purtau redingote a căror culoare ajunsese cu totul îndoielnică, ghete care în cartierele
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]