8,531 matches
-
Van Damme nu era încă o valoare consacrată) s-au dovedit a fi la mare preț în cartier și în curtea școlii. L-am abandonat pe Bogart. Am dat la schimb toate pozele mele cu staruri din alte vremuri pe poze cu Schwarzenegger și Stallone și am fost deosebit de mîndru de felul în care am negociat obținerea unei piese de mare frumusețe și raritate (Schwarzie în ipostaza lui Conan Barbarul) în schimbul a trei sau patru nimicuri o Anita Ekberg, o Sarita
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
vînzătoarea de la care cumpără haine pentru Doly-Indira. (Hainele respective par să fie doar desuuri.) Nici Doly-Indira nu se lasă mai prejos : intră numaidecît în jocurile lui voyeuriste (pretextul lui e că vrea să-i facă pașaport și are nevoie de poză) și, în cursul ședinței foto care urmează, ia tot felul de atitudini lascive. Dar imediat după aceea revine la vechea ei atitudine cuminte-speriată, întrebîndu-l cu sfială : Would you like some oral love ? Colac peste pupăză, reapare obsedatul de Vanușa, mai
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
le fac galerie dacă măcar în luptă s-ar fi mișcat entuziasmant de bine, dar spectaculosul mișcărilor (și al musculaturilor) ne e băgat în ochi cu atîta insistență (prin stop-cadre, ralantiuri și accelerări nonstop), încît impresia finală e una de poză adică de static. S-a spus despre Stăpînul inelelor că e mai mult un joc video decît un film, dar era film toată ziua : avea nu numai simțul hiperbolei, ci și simțul detaliului modest, cazual, necontrolabil tehnologic, care lasă să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
era film toată ziua : avea nu numai simțul hiperbolei, ci și simțul detaliului modest, cazual, necontrolabil tehnologic, care lasă să intre puțin aer într-o lume sută la sută inventată ; eroismul lui Frodo și al lui Sam nu era o poză, ci (în limitele literaturii pentru copii) un lucru viu și imprevizibil, iar Legolas în mișcare era un spectacol la fel de cinematografic ca Fred Astaire. Dar despre 300 nu prea știu să vă spun ce e. Puteți să-l întrebați personal, deși
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
unor corpuri pictate și mai bine îmbrăcate decît ale lor, o femeie elegantă venise și se postase ca din întîmplare într-un colț de cadru. în tot filmul nu există ceva mai frumos decît intrarea acelei femei (Charlotte Gainsbourg) în poza și în viața lui Salvatore. O cheamă Lucy, e englezoaică (sau poate nu) și pentru a fi acceptată în America are nevoie de un soț. Un individ dubios îi propune o lipeală, dar Lucy preferă să stea pe lîngă văduvul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ideală. Chiar asta-i una dintre bube. Monstruozitatea personajelor lui Burton, oricît ar fi de sîngeroasă, e întotdeauna fundamental benignă. Faimoasa lui apetență pentru macabru n-are mai multă greutate decît a unui adolescent care colecționează coropișnițe și-și pune poze cu monștri pe toți pereții. Pe ecranele noastre, Sweeney Todd e interzis sub 18 ani, dar tocmai adolescenții (cel puțin cei neliniștiți) se regăsesc de obicei în lumea lui Burton : le place să creadă că și ei sînt așa monstruoși
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
occidentalii ăia care nu știu nici să sufere, nici să se bucure ca noi, dar care, desigur, erau și ei invitați să se lăfăie în exotismul întregii chestii. Se vede după lookul lui de barbar sexy un look întreținut, o poză că nu i se pare deloc sub demnitatea lui să se vîndă pe sine însuși ca pe un animal exotic. Masca lui ursuză, care exprimă în permanență ceva între țara mea, izvor de lacrimi și grrr, nu dă deloc bine
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de prânz. După masă, unii plecau la odihnă, alții plecau la vizitat. Am luat microbuzul împreună cu persoanele care au acceptat invitația și ,,du-te nene!” Am călătorit și am vizitat tot ce s-a putut vizita în Țara Sfântă! - (vezi poze la sfârșit). De la nord la sud (de la Dan la Elat - la Marea Roșie), de la est la vest (de la Haifa la Marea Moartă), am vizitat majoritatea localităților identificate în Biblie. Aici mi-am făcut un foarte bun prieten, era prezbiter în Labirint
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
impresionată de ceea ce face Biserica Adventistă și chiar înțelegea misiunea noastră și era chiar hotărâtă să o practice. Imnul grupei noastre, pe melodia ,,Românașului îi place...” compus de dânsa (pe care îl veți putea găsi la sfârșit, la ,,Anexe”) și poza grupului o veți găsi în cartea de onoare din acea vreme. O altă familie cu care ne-am împrietenit a fost familia dr. Dan Nicolae, oameni deosebiți, devotați lucrării lui Dumnezeu, care au făcut o lucrare deosebită, și nu s-
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
33: “Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra!” Articol scris de pastorul Danubian Modoran La acest botez au participat peste 250 de persoane, așa cum ați putut observa și din poze sau articolele apărute la acea vreme. Un motiv în plus de a-i invita, așa cum era obiceiul la noi, la seminarii Biblice. Au participat în prima seară 71 de persoane, media fiind de 52 de persoane (în total au venit
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
evanghelizarea să se țină la Sala Sporturilor. Dar sala a fost aproape goală; doar pe centrul Sălii erau câteva sute de scaune ocupate și acestea în special în Sabat, dar în timpul săptămânii fiind prezente un număr foarte mic de persoane (pozele sunt elocvente în acest sens). Frigul din sală i-a făcut pe mulți să nu mai vină, sonorizarea a creat și ea probleme (în anumite zone nu se auzea aproape nimic!). De atunci toate acțiunile în comun ale pastorilor din
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ni le pregătească.El să fie lăudat pentru o veșnicie întreagă, Amin!” CAPITOLUL 53 ZAMBIA Dragă frate Turturică, După aproape o luna de Zambia, avem vești din nou despre copiii noștri și proiectul acesta cu orfanii. Mai jos veți vedea poze care explică foarte bine ce facem noi aici. Veți vedea "casuța" noastră unde stăm acum pentru următoarele câteva luni, animalele cu care ne împărțim zilele și nopțile (și bune și rele), căci elefanții ne dau probleme mari (ne-au distrus
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
adâncime, și am săpat până la 39 de metri, deci avem acum, în sezonul uscat, 12 m de apă. Puțul ne dă acum 150 de l de apă pe minut, ceea ce este suficient pentru nevoile noastre. Va atașăm în continuare niște poze cu săpatul și cu copiii noștri care ne-au ținut de urât tot timpul și au făcut această experiență mai frumoasă.Acum suntem ocupați cu instalarea turnului de apă și săptămâna viitoare începem cu gardul. Cu drag Carmen și Sebastian
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Titus Corlățean..............................328 Capitolul 51 - Centrul Medico-Social Viziru..................................333 Capitolul 52 - Serghei și Aliona.....................................................339 Capitolul 53 - Zambia....................................................................345 Capitolul 54 - Experiență Zambia..................................................349 Capitolul 55 - Concertul de Crăciun 2013.....................................355 Capitolul 56 - Emanuel-,,Dumnezeu este cu noi”.........................365 Anexe + poze................................................................................373 </contents>
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pentru toți membrii familiei. În toamna următoare trebuia să merg la școală. În acea iarnă, tata a vrut să-mi arate tainele abecedarului rămas de la frații mai mari. Încet, încet mă plimbă prin abecedar în legea lui, asociind literele cu pozele frumos colorate și astfel am reușit să citesc și să explic pozele abecedarului. Repetând mereu, m-am pomenit că știu tot abecedarul. Cu două luni înainte de a merge la școală, băiatul unui vecin, ce-și făcea stagiul militar, sosește în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
În acea iarnă, tata a vrut să-mi arate tainele abecedarului rămas de la frații mai mari. Încet, încet mă plimbă prin abecedar în legea lui, asociind literele cu pozele frumos colorate și astfel am reușit să citesc și să explic pozele abecedarului. Repetând mereu, m-am pomenit că știu tot abecedarul. Cu două luni înainte de a merge la școală, băiatul unui vecin, ce-și făcea stagiul militar, sosește în concediu la părinții lui și a venit să ne viziteze și pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lung. Am rămas două zile, la Buzău, apoi m-am îndreptat îngrijorat spre ai mei. Ajung acasă înarmat doar cu o fotografie a celei care-și legase soarta de a mea. Părinții se uită la fotografie, mama sărută chipul din poză al viitoarei ei nurori și ne urează tot ce se poate mai bun. Cât de nesigure și de grele erau acele vremi atât de potrivnice! În Europa Hitler înghenunchiase Marea Franță, aliata noastră tradițională și asedia Anglia pentru a avea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
culorile, care-și etalau cu nonșalanță mărfurile tot mai atractive. Nu poți trece fără să nu cumperi un cât de mic suvenir... Acest lucru îl făcea cu prisosință fiica mea care, din timp în timp mai face și câte o poză, când observă ceva deosebit. Ne-am despărțit de marele oraș târziu, pe întuneric urmând să ne găsim un popas pe timpul nopții. Către miezul nopții abia am găsit o cameră la un hotel, părându-mi-se că am fost norocoșii-norocoșilor pentru că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
anumit loc, e vorba de o celebră piață ce e luminată de soare de la răsăritul și până la apusul lui, fără să se vadă măcar o mică umbră a clădirilor învecinate. E un fapt unic și l-am reținut grație unei poze la fața locului. De aici mergem drum lung spre Florența, vechiul Firenze. Am poposit la un hotel situat pe o colină, am văzut ce se putea vedea din fugă, am admirat strălucirea unui oraș în plină lumină solară a unei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
un bogat trecut istoric, dar și cu unul și mai bogat privind arta construcției, arta frumosului - frumos cu adevărat - frumos pe care oricât l ai admira, nu te mai saturi privindu-l și ai dori mereu să-l revezi. Am poze făcute la fața locului în care stăruie etalându-și în soare înălțimea celebra „Campanela din Giotto”, precum și marea și monumentala biserică San Marco, unde se păstrează cu pioșenie moaștele sfântului aduse de la Constantinopol cu mari peripeții. Vizitând această biserică, mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
neliniștindu-mi fiica și tovarășele noastre de drum. Din Florența revenim în toate aceste trei zile de mai la Veneția, marea și nemăsurata dragoste a fiicei mele! Până la această dată fusese de câteva ori în orașul lagunelor, trimițându-mi numeroase poze cu diverse obiective turistice văzute și imortalizate de ea pe peliculă. În toate aceste trei zile mi-a arătat ceea ce cunoștea de parcă ar fi fost în Bucureștii pe care-i părăsise cu șapte ani în urmă. Ne plimbăm cu trăsura
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Craiova, cu generalul Cioflină. M. M.: Știți cum e? Cum ați făcut dumneavoastră, Divizionul, că ați tras după elicoptere, dar elicoptere nu erau, așa se zice și că pe lângă cazărmi s-a văzut nu știu ce. Cine a văzut? Arată-mi o poză. Dă-mi numele unuia, identificat. S. B.: Ăia au fost identificați. M. M.: Se poate. Orice faptă trebuie probată, să fie clar. Așa, păreri putem avea toți. Eu nu am avut asemenea informații. S. B.: Vom reveni asupra acestor semne
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
nu știu ce fac!" S. B.: Dar, ei arătau o gaură în zid și spuneau că ar fi luat foc de la un proiectil tras. M. M.: N-avea cum, pentru că toate tancurile erau cu spatele la Bibliotecă și cu fața la Palat. Toți cei care văd pozele, că au fost poze date în ziarele de atunci, își dau seama. Ce a fost acolo? Nu-mi explic. Cert este că am luat și eu apoi niște date, niște declarații. Nici nu mă cunoștea directorul Bibliotecii, în fine. Și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Dar, ei arătau o gaură în zid și spuneau că ar fi luat foc de la un proiectil tras. M. M.: N-avea cum, pentru că toate tancurile erau cu spatele la Bibliotecă și cu fața la Palat. Toți cei care văd pozele, că au fost poze date în ziarele de atunci, își dau seama. Ce a fost acolo? Nu-mi explic. Cert este că am luat și eu apoi niște date, niște declarații. Nici nu mă cunoștea directorul Bibliotecii, în fine. Și acesta, Ștefan al meu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ei în ianuarie 1945. Cornel Regman identifică un stil, „o desinvoltură persiflantă”, un fel monden de a fi al membrilor „dinastiei” Caragiale, pe care-l apropie dandysmului în care deslușește și un reflex patologic în latura bastardului Mateiu. „E o poză acesta, un soiu de „dandysm” al Caragialeștilor, sau mai degrabă un maniacalism care poate fi întâlnit în forme felurite chiar la scriitorul mare de mai târziu, cât și - într’o mixtură mai complicată - la fiul acestuia, Matei Caragiale.” Dis- cuția
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]