9,158 matches
-
de echivoc artistic. Secerat de gloanțele chiaburilor (care nu apar în imagine decât în final, ca niște umbre fugitive și acestea de-abia observabile), flăcăul, care se întoarce fericit pe o noapte cu lună acasă, jucând de unul singur, se prăbușește dintr-o dată, ca și cum, epuizat de dans, s-ar fi împiedicat și ar fi căzut. De la lirism la satiră, de la legendă la cotidian, de la portretul individului la mișcările de masă, de la amănuntul aparent nesemnificativ la simbolul gigantic, Dovjenko explorează, cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
numește el. O străduța îngustă și pietruita. Pe ambele părți ale străduței sunt mici magazine cu tot felul de obiecte de cult religios. Zidurile clădirilor de pe marginea străduței sunt unite din loc în loc prin arcade pentru a nu se prăbuși și pentru susținere. Iar din loc în loc sunt opririle pe care le-a făcut Domnul când își ducea Crucea spre Golgota. Pe străduța aceste locuri sunt marcate cu pietrele așezate în semicerc, iar pe zid este indicată a câtă oprire
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
spune Să se-adune toți din lume în Valea lui Iosafat Unde vor fi judecați. Dar voi, iubiților frați, Nu sunteți întunecați Să vă prindă fără știre Acea ziua de venire, Dar mare frică va fi Când toate se vor prăbuși, Luna, stelele-or cădea, Soarele s-a-ntuneca Și toate vor fi-ntristate Pentru că-am făcut păcate. Dar atunci va fi târziu, Doamne, la Ține azi vin, Hai, creștini, să ne-nchinăm, Pe Fecioara s-o rugăm în genunchi, cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
tine. Știam asta în mod abstract; acum o știu în mod concret. Am condus toată noaptea, făcând un mare efort pentru a învinge oboseala din tristețe, și la ora patru dimineața m-am găsit la porțile Belgradului, unde m-am prăbușit într-un parking. După două ore m-am trezit, părându-mi-se că dormisem mulți ani. Curioasă impresie! Nu mâncasem de când ne-am despărțit și stomacul meu s-a îndreptat către un restaurant din centrul orașului. După ce am mâncat enorm
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
chiar de Karl Otto Bonnier, pe care-l întâlnisem din întâmplare la S.E. Banken) despre stilul locurilor și atmosfera „democratică” a festivalului. Totuși, m-am acomodat fără să am coșmaruri în care patul de fier de deasupra mea se va prăbuși peste mine. Singurul lucru ce m-a șocat a fost „festinul” în care ni s-au servit păsări mici, cântătoare, în farfurie! Am refuzat să mănânc, cerând o porție simplă de orez, mândră ca un samurai. Și acest „festin” mi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
alături, poate într-o întârziată încercare de a-i apăra, așa cum nu putuse s-o facă în fața bolii fetei. Patul de la sobă rămăsese liber. și iată că în noapte, când marele cutremur a desghiocat toate alcătuirile lumii colțarul s-a prăbușit peste patul unde de obicei dormeau băieții, acoperindu-l și fărâmițându-l sub zecile de kilograme de cărămidă și mortar. Înger sub palma lui Dumnezeu, Cezărica, cu plecarea ei în Cer și-a salvat frățiorii.. Poate că și acuma și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nu-mi permiteau să cred ceea ce era aproape evident: sfârșitul comunismului. Trăiam istoria! Timpul își urma cursul său firesc, curgea tumultuos, fără a ține cont de oameni, așa cum apele cad de pe stâncă și nu țin cont de pietrele care se prăbușesc și ele. Dacă va cădea comunismul, ce va urma? Ca și cum în seara aceea memoria mi s-ar fi activat în mod miraculos, mi-am amintit că pe vremea când eram în liceu, la ora de economie politică, am întrebat profesoara
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
plăcută! O PROPUNERE ȘOCANTĂ În toamnă, plopii uriași de pe marginea șoselei au fost tăiați, curățați de crengi și apoi fasonați. Tăierea plopilor ajunși la o anumită înălțime și vârstă era obligatorie. Aceștia, la o furtună puternică, se puteau rupe și prăbuși peste firele de curent electric sau peste firele de telefonie. Doar cât ținea casa în care locuiam, plopii nu au fost tăiați. Unul dintre arbori se afla lângă stâlpul de la care plecau firele de electricitate și de la telefonul din locuința
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe marfa și firma recomandate de ambasadă. Noroc de faptul că transportul fusese asigurat! Mi-am adus aminte de scena finală apocaliptică din "Zorba grecul", cu Zorba dansând sirtaki de braț cu patronul său în avalanșa de stâlpi ce se prăbușeau ca într-o "reacție domino". Mi-am mai adus aminte și de Murphy cu îndemnul său "Zâmbește! Mâine va fi și mai rău!" și am purces la următoarea "afacere". Chile e o țară muntoasă, cu numeroși oameni bogați și mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Timpanul". I-am zis cu ce treburi prin Madrid, că stăm la "Hotelul Melia" și că peste câteva zile vom pleca spre Geneva. Când a auzit de Melia și Geneva, aparatul său auditiv probabil s-a scurtcircuitat, trompele lui Eustache prăbușindu-se peste celelalte componente, respectiv scăriță, ciocănel și nicovală, ca într-un cataclism de sfârșit de lume. Când și-a revenit, mi-a spus că "neapărat trebuie să ne vedem la o bere" și am acceptat pentru după-amiaza aceleiași zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
tinichea și de șindrilă, când vântul bate mai tare, sunt smulse și zburătăcesc prin vâltoare ca niște păsări înnebunite. Casa are etaj, dar la încăperile de sus, mai multe la număr, nu se poate ajunge pentru că scara interioară s-a prăbușit de mult și numai câteva bârne mai vibrează, din când în când în bătaia vântului. În casă sunt șerpi și pânzele de păianjen sunt atât de groase încât se vede că nimeni nu le-a sfâșiat, nici un om, nici un copil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
petec vegetal, verdeață rahitică. Aproape nici un semn al primăverii; doar câțiva toporași pirpirii, răsăriți anapoda, între două pompe de benzină. Trecem pe lângă oameni puțini, cenușii, alcoolizați matinal, pe lângă grupuri bezmetice de copii în drum spre o școală care se va prăbușit astă-noapte, într-o auto-demolare sinucigașă. Niște femei cu sape pe umeri calcă apăsat, metodic, răbdător, să ajungă nu știu unde, poate în U.E. Ne întretăiem cu fulgerul unui Inter City grăbit. Și în tren se văd niște oameni, dar din categoria celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
îl va călca trenul; dar a trecut trenul, ei s-au refugiat pe terasament, într-o lungă îmbrățișare și pe el nu l-a călcat deloc trenul. Peisajul a devenit sumbru, am simțit curgându-mi pe obraz lacrimi, m-am prăbușit într-o durere grea, rușinat, încă nici bacalaureatul nu-l aveam și mi-am luat lumea în cap, cocoțându-mă pe niște prundiș, într-un vagon de metal. Am ajuns unde nu aveam ce să caut, la Caransebeș, acolo am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sunetul clopotelor, în preajma învierii. Se simte prin cartierele vechi (târzii rezervații ale unui timp demult dispărut), un duh care există și totodată nu există, se simte, ușoară ca o boare, răsuflarea lui Dumnezeu. Peste casele care încă nu s-au prăbușit și peste gardurile încă nerisipite de putreda lor senectute, stăruie o blândă lumină. Nu știu ce stare sufletească este această indecisă și ocultă înfiorare care mă cuprinde. Este o așteptare, de o "venire"; dar și ea indecisă; ca într-o gară, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care ne așteptam, s-a făcut liniște respectuoasă. Cineva a închis un radio, "să nu ne supere manelele". Tăcerea este de obicei tristă, acum exprimau un sentiment de bucurie reținută. La mânăstiri, întâlnire reală cu Dumnezeu. Au ascultat, aceste bătrâne prăbușite de vitregii, cuvintele unor călugări, s-au închinat, în ordine, la icoanele făcătoare sau nu de minuni, au mângâiat florile, abia înflorite, au făcut mici donații, cu mândria de a fi și ele donatori; dezlegau din batiste cu noduri multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
așa mai departe, putem continua cu meditațiile... putem spune că s-a stins viața "falnicei cărți"... cam odată cu viața falnicei Veneții. * Sigur, exagerez. Eventualul cititor al acestor însemnări, dacă a rezistat până aici, să știe că autorul nu este disperat, "prăbușit" de perspectiva dispariției cărții, în mod principal a cărții de literatură. Aceasta, pentru câteva motive pe care le semnalam într-o încercare de a atrage atenția că în istoria (milenară) a cărții, ca și în istoria (multiseculară) a "cărții tipărite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
întâlnindu-mă pe stradă cu subdirectorul C. Râureanu, tot de la Contabilitate și de asemenea fără nicio afinitate ideologică cu noi, mi-a spus: „Dacă Mișcarea Legionară ar fi avut zece oameni ca Dvs. în ad[ministra]ția publică, nu se prăbușea” - ceea ce nu era adevărat, deoarece erau firește destui mai buni ca mine, dar cuvintele acestea sunt mărturii obiective asupra felului cum miam făcut datoria. [206] Câte dosare n-au răscolit apoi cei ce au venit după noi, din ordinul generalul
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
din ce ne sortit? De ce atuncea mai vibrează-n noi iubirea, De ce atât clocotitir avânt, Dacă durerea noastră, ca și fericirea, Sortite toate dinainte sunt? De ce atâtea gânduri, năluciri, amarnic Ani lungi și grei m-au frământat, De ce m-am prăbușit în gol, tinzând zadarnic Spre adevărul vecinic căutat, Dacă puteam privi la tot fără durere Ca la o lume moartă din povești, Știind că, din a Soartei crudă vrere, O biată jucărie slabă ești? Dar nu! Destinul este numai amăgirea
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cetățenia în mod responsabil. Și cel mai mare grad de responsabilitate revine celor cu cel mai mare grad de putere sau de informație și influență. Pentru o parte a populației, încrederea publică în democrație și stat de drept s-a prăbușit din cauza disperării. Pentru cea mai mare parte a populației, încrederea mai pâlpâie. Problema noastră, a celor responsabili politic sau moral: politicieni, jurnaliști, lideri de sindicate, membri ai organizațiilor civice, profesori, persoane de influență publică, este să restaurăm încrederea, fiecare în
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
recunoașterea și aplicarea principiului: Plată egală pentru muncă de valoare comparabilă. La sfârșitul anilor ’80, în Vestul dezvoltat, bazat pe politici ale statului bunăstării generale, cele de mai sus erau achiziții ferme. În Estul postcomunist al primului deceniu s-a prăbușit egalitarismul de gen. Creșele și grădinițele de stat s-au împuținat dramatic, iar politicile „victimizării” au fost monopolizate de sindicatele bărbaților din industria grea. În România, bărbații au devenit clienții privilegiați ai privatizărilor și contractelor cu statul, precum și victime favorite
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
o ruină pe care foștii proprietari, mutați la București, o dădeau ieftin. Înghesuiți în cele două camere rămase în picioare, niște chiriași se străduiau să pună pe foc tot ce se vedea în rest: acoperișul, grinzile, plafoanele, dușumelele. Pereții se prăbușeau, pretutindeni împărățea molozul, dar ce o încântase pe mama era grădina. După război, mai toate casele erau în ruină. Mama a cumpărat un beci și, cu cărămizile scoase, timp de douăzeci de ani, a refăcut locuința până ce a adus-o
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
unui râu. Numele Suha - pe românește Uscata - arată că, ucisă de secetă, apa abia se strecoară pe prund. La capătul unor serpentine, de pe runcul de deasupra școlii din Poiana Mărului se vede, pe obcina Stânișoarei, Crucea Talienilor. Acolo a fost prăbușit cu capul crăpat de baltag Nechifor Lipan. În spatele unui gard sprijinit cu brâu de liliac înflorit se ițește acoperișul școlii. De sub bolta liliacului apare una din cele mai modeste construcții ale satului: joasă, albă și curată, cu acoperiș de șiță
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
salut”. Prin telefon mi-a dat de știre că lucrează la ministerul de externe, ca atașat cultural întro țară din America Latină. Pentru mine Gruia rămâne mereu omul surprizelor. CRISTI Dumnezeu să mă ierte dacă nu pot înțelege cum s-a prăbușit acest cap luminat, această minte robustă care este Cristian, în brațele unui sectarism religios. Nu m-a intrigat faptul că băiatul a devenit credincios. Dintre toate științele, religia e cea mai veche, mai morală și probabil mai profundă latură a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
suflet împodobit de fire cu alese însușiri morale și intelectuale [...]. În organismul debilitat de griji și osteneli s-a încuibat cu vremea și germenele unei crude boli care nu iartă, și astfel vedem astăzi pe înfăptuitorul autonomiei bisericii din Bucovina prăbușindu-se în mormânt. Moartea sa o deplâng toți fii și fiicele sufletești. Moartea sa o deplânge și Universitatea „Regele Carol II” [...]. De aceea, numele său se va pomeni totdeauna cu evlavie și recunoștință alăturea de marii ctitori și adăugători ai
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
îndeplinit-o, dacă este să ținem cont că în timpul Războiului Mondial, Bucovina a fost teatru de lupte crâncene. De trei ori au trecut peste ea încoace și în colo, valurile armatelor beligerante, pustiind țara. Multe lăcașuri dumnezeiești s-au prăbușit și multe case parohiale au fost distruse. „După ce groaznica furtună a trecut și toată viața s-a liniștit la adăpostul bravului ostaș român”, primul gând al conducătorilor Bisericii Ortodoxe din Bucovina a fost reclădirea bisericilor și a caselor parohiale, distruse
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]