8,125 matches
-
devine mai nuanțat. „E - îmi spune - un scriitor, dar nu-i o conștiință cristalizată”. Și-atunci, ce valoare mai are prima judecată critică? *Eu nepoetul încerc să înstrunez: „Cerul dacă e înnorat, ochii mei cum să strălucească? / Cîmpul dacă-i pustiu, inima cum să nu-mi tresară? / Prietenii dacă-s rari, neliniștea cum să nu mă-mpresoare? / Anii dacă-s tîrzii, nostalgia cum s-o alung?...” *Care-i „lumea mea”? Cui îi sînt util și cu cine mă simt pe deplin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
știe orice poet care participă la „întîlniri cu cititorii”. Invitat la Cambridge, T.S. Eliot a fost întrebat de un student ce înseamnă versul: „Doamnă, trei leoparzi albi stau sub o tufă de ienupăr”. După un moment de reflecție, autorul Tărîmului pustiu a răspuns: înseamnă „Doamnă, trei leoparzi albi stau sub o tufă de ienupăr”. Astfel, ar putea renunța la efortul, nu o dată penibil, de a și justifica obscuritățile din propriile texte. Și criticii (mai ales cei deprinși să lungească „pelteaua”) ar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o „șezătoare literară” la Casa de Copii școlari din Tîrgu Ocna, care a împlinit 20 de ani de la înființare. Sub această denumire inocentă funcționează, de fapt, unul din penitenciarele pentru minori. Cînd am intrat, curtea era dezolant de curată și pustie. Am fost conduși imediat la club, unde, în rumoarea specifică unor atari momente, se aștepta începerea serbării. Prezența noastră a fost receptată ca un semn că ea nu mai poate să întîrzie. Cu răbdare (dublată de jenă), am ascultat formațiile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se Înființa Muzeul „Ion Irimescu” din Fălticeni. Am să-l ajut pe primar, care mi-a fost elev În clasa 754 VII-a când eram profesor suplinitor acolo (În anul 1957). În Încheiere, ce pot zice? Să se ducă pe pustii nerușinații care distrug cultura și casele memoriale În Fălticeni! Tot binele, Dv. și familiei, Radu Orac 9 Fălticeni, 8.VIII.2001 Stimate Domnule Dimitriu, Vă trimit, așa cum ați dorit, fotografiile În cauză. Vă trimit și casa (care a fost refăcută
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
până-n Constanța, de la Satu Mare la Craiova se aude guițatul unanim al turmelor sacrificate pe altarul muzicii tinere, al cărei lider este! Plâng hotelierii neplătiți, plâng șefii de sală rămăși fără salarii pe câteva luni, pentru că Bărăictarul, cu banda lui, face pustiu prin magazii, pivnițe și frigidere. Și mai ia și acasă După trecerea lui ce uraganul Flora, ce cutremur de la San Francisco! Iar tăticu e un fel de Berilă al găinilor, gâștelor și al altor orătănii. El culege roadele folkului: jumătate
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
plecare, m-au rugat să vă înmânez următorul mesaj: Suntem bătrâne, după ce am argățit pe unde am fost primite. Și ne-am gândit oare cui să ne adresăm ca mânăstirea zidită cu mâinile și cu bunurile noastre care acum stă pustie să ni-o dăruiască în chip de azil de bătrâne, în care să ne sfârșim zilele? Mulți din țara noastră care au fost duși la canal s au întors și și-au primit casele și grădinile înapoi. Noi de ce să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Bălcescu cu strada Biserica Ene dispăruse puțin după cutremurul care nici măcar nu-i zdruncinase zidurile sau temelia. Continuându-mi plimbarea prin seara bucureșteană, am ajuns pe Splai, în dreptul Domniței Bălașa. Și ea fusese, și poate mai e periclitată. Alături, largul pustiu pe care se întindea Spitalul Brâncovenesc. Cât de bine se potriveau venerabilul lăcaș și bătrânul așezământ spitalicesc. Acum, biserica a rămas singură, izolată într-un vast câmp, în care nu peste mult se vor înălța blocurile. Dacă o vor cruța
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
după casă, în scopul de a șterge de pe suprafața pământului zone întregi, cu rețeaua lor de străzi și cu tot ce ar putea să mai aducă aminte de vechiul oraș. Odată acest lucru dus la bun sfârșit, pe suprafața rămasă pustie se clădește din nou, de data aceasta însă blocuri de diferite mărimi. Imaginați-vă o țară în care acest procedeu se aplică în fiecare centru urban mai însemnat. Nu, toate acestea nu sunt o simplă ficțiune. O asemenea țară există
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
calități” ale lui Blecher, Într-o realizare romanescă mai limpede decât În volumul precedent, datorată „unei mai sigure conștiințe de artă”. Sebastian era sensibil la modul cum autorul mută accentul de la suferința fizică la „tortura morală a singurătății”, la „spectacolul pustiu al vieții” scrutat de cineva „care a fost scos din ea”. Pompiliu Constantinescu a considerat „impresionantă”, În acest roman, „siguranța de caracterizare, durerea aproape rece de a divulga cele mai grozave suferinți și umiliri, de a sugera situațiile cele mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fie primăvară. Despre criza omului este vorba, până la urmă, În toate, oriunde și oricând. Omul care a creat utopiile și le-a suportat dezastrele, cel care a dinamizat pragmatic realitatea, pentru a se trezi În kitschul prezentului abundent și adesea pustiu, căutându-se, În mereu altceva, tot pe sine. Fără această mereu actualizată premisă a aventurii umane, strania existență a micii noastre planete și a marii ei istorii ar fi Încă mai greu de deslușit decât ni se pare, oricum, adesea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
au fost solare și stenice. Nu altfel a fost dimineața când o studentă În literatura americană a universității din localitate ne-a Însoțit În vaporetto-ul care făcea cursa spre Lido, să-l revedem pe Gustav von Aschenbach. Dimineață rece, plaja pustie, celebrul Hotel des Bains Închis. Doar țuguiatele bizare capanne de lemn Înșirate pe țărm pentru vilegiaturiștii somptuosului stabiliment evocau vara altui timp și altor timpuri. Nu era imposibil de imaginat zumzetul convorbirilor amicale ale turiștilor de altădată, pe veranda acestor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și În Întreaga lume arabă, În Kashmir și Filipine, În Turcia, Indonezia, Tanzania. Peste tot, avertismentul apocaliptic al noului mileniu Își infiltra otrăvurile. Tremurul apei cenușii și plaja hibernală aminteau secvența dinaintea subitei expieri a pelerinului altui veac... În scenografia pustie a țărmului vinețiu Încercam să regăsesc trepiedul și năframa neagră a vechiului aparat fotografic, abandonate neantului care Închisese, brusc, ochii lui Aschenbach, Încă plini de lumina juvenilă a clipei Întrupate de Tadzio. Am avut surpriza de a descoperi, nu departe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Căpitanului și prin procesul, care a trebuit să ne țină în acest oraș. Prin noaptea pe care o puteai tăia cu cuțitul, nu se vedea nimic. Orașul dormea întins pe șesul bătut de ploaie. Am văzut numai gara sărăcăcioasă și pustie. Ne apropiam de Mărășești. În tren un domn între două vârste, fost ofițer în război, ne povestea de luptele la care a luat parte, pomenind cu evlavie de camarazii morți. Mi-a făcut o impresie așa de plăcută acel om
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
spre casă. Cum mergeam în mașină am observat cum copilul adormise în brațele mamei sale. Eu încercam să mă odihnesc. Simțeam însă ceva gol și uscat în suflet. Tot conținutul acestuia parcă a rămas în casa de la Vurpăr, în curtea pustie și lipsită de viață, ca și în grădina în care pomii își așteaptă rodul greu șl îmbelșugat al verii. întorcându-ne spre casă, am ajuns iar în dealul de la Perii Dăii. Înainte, drumul cobora spre Sibiu. Privind la vale se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să mai râd, nici să mai plâng Și nu mai calc nici cu cel drept, nici cu cel stâng. Dar rătăcind pe drumul de lumină Nu fac popas nici pentru prânz, nici pentru cină Mă rup astfel din lumea mea pustie Și mă gândesc la ce-ar fi fost să fie. De-o fi să mor în temnița haină Măicuță. , haine negre să nu porți Să nu mă plângi cu jale ca pe morți Și nici să rupi bujorii din grădină
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Până și păsările se retrăseseră undeva. „Dacă ai pornit în căutare de liniște...“ N-am cum să fiu sigur de asta. Întunericul s-a așternut în jurul meu. Când s-au aprins luminile de-a lungul râului, am pornit prin orașul pustiu spre dealul de vest. 5 În țara aspră a minunilor Calcule, evoluție, libido Mi-am continuat, tăcut, calculele în timp ce îmi beam cafeaua. Bătrânul plecase la suprafață să-i redea vocea nepoatei sale. Nu știu cât a lipsit. Îmi pusesem ceasul electronic să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
era învelit de o pătură albă de nea. Priveliștea era minunată. Turnul cu ceas se înălța, negru, peste lumea albă. Sub el, râul curgea ca o bandă întunecată. Mi-am pus paltonul și mănușile și am luat-o pe străzile pustii. Probabil că începuse să ningă după ce-am adormit și s-a oprit înainte de a mă trezi. Fără nici un sunet. Fără nici un avertisment. Zăpada afânată era neatinsă. Nici urmă de picior de om. Râul înghețase aproape de mal și se așternuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Conduceam mașina și fredonam, alături de trombonul lui Lawrence Brown, Do Nothin’ Till You Hear from Me, apoi Sophisticated Lady - un solo pentru saxofon interpretat de Johnny Hodges. Am oprit mașina lângă parcul Hibiya și ne-am așezat pe iarbă. Era pustiu lunea dimineața, ca puntea unui portavion după ce și-au luat zborul toate avioanele. Stoluri de porumbei se învârteau pe ici-colo, vrând parcă să se încălzească la soare. — Nici un nor pe cer. — Uite unul acolo, zise ea arătând cu degetul spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Matei?) De această dată am fost introdus prin curtea interioară și băgat într-o celulă la parter. A apărut șeful securității , colonelul Ciurlău , îmbrăcat la două ace , și a început să urle la mine . (Ca un coiot , ca un câine pustiu ?), . Apoi am fost transferat într-o încăpere cu o masă lungă , masivă , două scaune , un cuier pom cu un baston de cauciuc atârnat, o ușă puternică și geamul acoperit cu tablă perforată, (inox sau decapată?) . A intrat un tip masiv
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
totul și pe toți, după bunul ei plac și poftele ei. A doua fotografie e a unei femei trecute de patruzeci de ani, colțuroasă, slabă, cu gura suptă și ochii încercănați: pare încăpățânată, uscată și dură, iar privirea ei e pustie, plină de deznădejdea ostenită a unui om care nu înțelege, n-a înțeles și nu va înțelege niciodată.” În această manieră sunt executate și celelalte portrete. Stil de realist iscoditor și rece, scene reușite (ca aceea în care Elena, fiica
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
vii din vase stau să salte / Împotrivite, aspre, solitare, / Prin rumeni aburi, luna se arată / În peșteri și firizi, nerăbdătoare. Furiș ascult în noaptea sunătoare / O noapte care întârzie, / Când liniștea mă împresoară / Ca luna, ca o stea, ca o pustie.” O altă ipostază a lui D., cea de stilistician-semiotician, nu face decât să aducă o mărturie în plus că cele două componente ale scrisului său nu se pot despărți. Dialectica limbajului poetic (1986) investighează raportul limbă-limbaj-poezie, constatând că textul poetic
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
un ecou real în sensibilitatea rafinată, ascuțită de boală și adesea ultragiată a visătorului, idealistului D. Poezia concentrează în mici tablouri o atmosferă de disperare mută, de teamă și pustiu lăuntric. Confesiunea capătă tonul unei romanțe monotone, sfâșietoare. Peisajul - satul pustiu înecat într-o ninsoare-lințoliu, cimitirul cu corbi „în pâlc de doliu” - devine metafora unor stări depresive. Obsesia morții, sentimentalismul lugubru, filosofia deprimantă, unele imagini (plânsul nebunului, iubita cântând la clavir din Wagner, vedeniile descompunerii) vor reveni prin Bacovia. Atmosfera de
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
tranziție” (anii ’90 ai secolului al XX-lea), prezentând o largă deschidere spre cele mai acute probleme ale actualității. Într-un oarecare bloc din Bacăul postdecembrist, un locatar se claustrează în lift, ca schimnicii din vechime care se izolau în pustie sau în peșteri („stiliții” sau „stâlpnicii”, de unde termenul burlesc de „liftnic”), pentru a se dedica meditației spirituale și apropierii de Dumnezeu, oripilat fiind de lumea decăzută în care trăiește. În economia narativă a scrierii, schimnicul din lift este mai degrabă
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
numeroaselor date de istorie literară, nu rareori contradictorii, pe care le interpretează într-un acuzat spirit polemic. Anii copilăriei lui Eminescu la Ipotești și anii studenției vieneze sunt cercetați prin versurile poetului, pribegia în Transilvania printr-o pagină din Geniu pustiu. Peisaje, tablouri de epocă, dialoguri sunt atestate documentar. C. se relevă de pe acum ca un excelent portretist, mai toate figurile celor apropiați lui Eminescu devenind memorabile: Gheorghe Eminovici, Raluca, Henriette, Titu Maiorescu, Ion Creangă. Sigur, în prim-plan se situează
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
un Fiziolog târziu, redactat de către Damaschin Studitul în secolul al XVI-lea și care a cunoscut o traducere în limba română către finele secolul al XVIII-lea, apare acest element: "Are încă și alt obicei inorogul, că înlăuntru în adâncimea pustiei nu să află râuri sau izvoară, ci numai din ploaie să adună câtă puțină apă prin gropile pământului și aceeași de soare să face amară. Deci să adună toate hiarăle ca să bea și nu pot, că este amară. Pentru aceasta
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]