8,590 matches
-
fost păstrat așa cum, în prealabil, ai dat doar de bănuit că ai fi: mai bun decât ești. El îți e custodele celor mai înalte așteptări pe care le ai de la tine însuți, de care de unul singur te poți strașnic rătăci. Nu că n-ar fi încercat ei și în cortul nomazilor aceeași strategie amicală; acolo însă neîncrederea prevalase. Acel "noi vrem să trăim ca voi" fusese clar trântit ca baricadă în calea întâlnirii, și tocmai pentru a împiedica imprevizibilul du-te-vino
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
într-o resemnată tăcere relativă, căci de-acum chemările din minte deveniseră cu atât mai audibile cu cât cele din afară slăbiseră; pe cât de audibile însă, pe-atât de idiosincratice. Foamea și setea vegheau eficace ca ei să nu se rătăcească de centru, așa încât, într-o anumită măsură, zidurile bizarei construcții prezentau totuși forma de convergență a nevoilor primare. Apărură și primele intuiții că piatra, în elanul ei, căuta mai mult să se piardă de sinele său ponderabil decât să se
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
poarta în permanență deschisă avea să sfârșească prin a le adormi temerile, ispitindu-i să revină din ce în ce mai încrezători în sine. Și totuși, sinele la care reveneau încrezători nu mai era același cu cel de la care plecaseră; de el s-au rătăcit lent, dar sigur, până la pierzania totală. Umbra străină a zidăriei aciuiate pe lângă ei le-a asistat, răbdătoare, pașii în acest proces îndelungat. Așadar, gustul pentru răsuflarea aspră a stepei le rămăsese întipărit în trup nomazilor și după ce dependența obiectivă de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
arhitecturală, locul irigat intens, până la reanimare, cu resursele celui mai mare imperiu cunoscut croit dintr-o singură bucată - bineînțeles, dragat în prealabil eroic de trupurile în care spațiul său vital se găsea împotmolit, ca un mare fluviu leneș ce-și rătăcise drumul. Războinicii retezau neobosiți legăturile acestui spațiu vital cu originile sale trupești, fluidizându-l, iar artizanii aduși de pretutindeni îl canalizau și îndiguiau cu priceperea lor tehnică. "O formă exotică de grădinărit", își zise în sine arhitectul căzut în meditație
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
tip încuiat în mijlocul unei adunări joviale stânjenește, iar lui tare-i displăcea să compromită astfel spiritul de echipă ce-l cultivase în micul lor grup. Așa că sparse degrabă tăcerea cu o necerută explicație pentru absența-i din conversație: − Dacă ne rătăcim pe-aici, precis cădem în Dunăre! − Heeeei, Ian! Ce faci, omule? Te-ai dat la fund? Credeam că te-a luat apa, îl întâmpinară ceilalți. − Chiar că păreai recrutat pe corabia-fantomă. Steuermann, lass die Wacht!/ Steuermann, hier zu uns!3
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
iar să se depene melodia tânguitoare, compusă de el pentru el, ce-i punea ordonator pe note sufletul din împrăștierea-i cea de toate zilele: "Umblu noaptea prin Milano/ auiliu-u-u fă-ă-ă/ portofele să șutesc/ viața să-mi agonisesc". De câte ori se rătăcea de sine, refrenul ăsta de nimic îl aduna grijuliu de pe drumuri, repunându-l înapoi în matcă. Blondei nu-i găsea portofelul, cum ar veni, și asta în ciuda percheziției asidui. Fiecare om își dosește pe unde poate sclipătul trezoreriei - câți bani
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de speculația autorului că nevoiașul cel mai mizer dinlăuntrul nostru ar fi respins mai nemilos decât orice aproape și ascuns sistematic privirii publice din rușine; după Jung, am tăgădui vehement până și simpla întâlnire cu el. Astfel, Ian începuse să rătăcească întrebător prin cotloanele întortocheate ale propriei conștiințe în încercarea de a restabili contactul cu un eventual dezmoștenit exilat în străfundurile ei și, poate, desfigurat de neiubire. Se face mult caz de felul imprevizibil cum survin evenimentele în sens restrâns - acela
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
vreme s-a apucat de fumat și de băut. Nu-l mai interesează religia. Exclus din parohie, dar reprimit la cererea familiei pe motiv de senilitate. E o pacoste să-l ții pe Gotland, umblă razna noaptea și uneori se rătăcește. B.-A. s-a gândit să-l dea la un azil, dar el nici să n-audă. Regretabil să trebuiască să-l ia cu forța. E de acord totuși că taică-său are darul povestirii. Familia n-are pic de
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
-su "mănâncă rahat" despre Bertram ca să-l poată băga la azil. N-a auzit niciodată că moș B.-A. n-ar fi în stare să ajungă acasă singur. Johan zice că-i o tâmpenie, că "până acum nu s-a rătăcit niciodată". Moș B.-A. e în relații excelente cu adolescenții din partea locului. "Cu ăsta se poate discuta". În plus e "un as al motocicletei", mai ales în teren deschis! Încerc să-i explic lui Johan că bătrânul B.-A. e
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
fost prelucrate în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, desigur după un mai vechi letopiseț moldovenesc. Aici, se află notat că în timpul lui Ladislau Cumanul (1272-1290) „s-au ridicat tătarii împotriva ungurilor, de la cneazul lui Neimet, din locurile sale în care rătăceau, de la râul Prut și de la râul Moldova și au trecut peste munții înalți și de-a curmezișul Ardealului și au ajuns la râul Mureș și au stat acolo”. Împotriva acestora, Ladislau Cumanul cheamă la arme și adună în Ungaria pe
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
făcut mai întâi până la Carpați de către întreaga oaste. Mai târziu, românii ortodocși așezați în Maramureș de către rege au trecut și munții în urmărirea unui bour cu un bărbat viteaz dintre ei anume Dragoș. Acesta - ajungând „la marginea ținuturilor în care rătăceau tătarii”, unde a ucis și bourul, „plăcându-i locurile a întemeiat orașe pe Moldova la Baia și în alte părți, și făcându-se pecetie voievodală în toată țara a domnit doi ani, cu aprobarea lui Ladislau Cumanul. Pentru a le
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Poziționarea educației moderne pe pregătirea tinerilor pentru intrarea în lumea informației informatizate și a economiei bazată pe cunoștințe nu este greșită, ci doar fără consistență teleologică. Fără inițierea tinerilor în fundamentele axiologice sunt șanse mari ca viitorii experți să-și rătăcească cunoștințele în problematizări false sau, și mai grav, dăunătoare umanității. Iată unde ne poate duce lipsa de congruență cu valorile generic umane. Un sondaj realizat de Muzeul de Știință din Londra arată că britanicii ierarhizează cele 50 de lucruri fără de
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
se va umili, va fi înălțat” (Mt. 23, 12). Regina Sărăcie este mireasa lui Francisc, „Tu închei cu noi Pacea și noi ne mântuim prin tine”. Nimic nu este mai Sfânt decât sărăcia. Noi nu suntem decât niște călători care rătăcesc pe acest pământ; numai dacă renunțăm la proprietăți vom fi răscumpărați de Isus Cristos. Răscumpărarea este un act salvator care privește numai trecutul, pe când mântuirea se va face „Dincolo” și privește viitorul. 3. Misiunile, devotament și vocație franciscană Nici o altă
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
i-a oferit toate cele necesare traiului, și, plin de entuziasm, fratele Celestino a început să repare mănăstirea anexată bisericii Sfântul Francisc. Celestino era foarte iubit de către credincioșii din Târgoviște, care erau oameni simpli și săraci (cizmari, coșari, măturători), „toți rătăcind amarnic din cauza ereziilor, a ignoranței și a lipsei de preoți catolici” (E. Fermendziu). Părintele Celestino, deși locuia șase luni la Târgoviște și șase luni la Silistra, a fost printre acei mulți misionari franciscani, care într-adevăr au sfințit locul; el
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
al treilea este menit să fie o armată de apărare a credinței și a bunelor moravuri, s-a recomandat mult terțiarilor din București ca să ajute mult pe P. Parohi și pe ceilalți preoți întru a conduce la biserică pe atâția rătăciți, mai ales căutând să se reguleze atâtea căsătorii în neregulă ce se află între catolicii din oraș. S-a recomandat de asemenea într-un chip deosebit ca terțiarele să se îngrijească de plasarea servitoarelor catolice în familii bune unde să
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
cea mai de căpetenie următoarea: În București sunt foarte mulți catolici care nu știu de sfânta Biserică și care nu se apropie de sfintele sacramente; terțiarii și-au propus ca să lucreze din răsputeri ca să conducă cât mai mulți din acești rătăciți la practicarea datoriilor lor de creștini. De asemenea sunt foarte mulți care mor fără sfintele sacramente. Terțiarii și-au propus ca să viziteze cât mai des spitalele și să se intereseze dacă se află bolnavi catolici și aflându-i să înștiințeze
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
salt înalt de la neîncredere și izolare, la iubire și solidaritate, salt ce aduce pacea interioară și eliberează. Numai „Adevărul vă va face liberi” (In. 8,42). Între predicațiile fundamentale ale existenței A FI și A AVEA se zbat atâtea destine, rătăcindu-se de identitatea lor autentică. Preoția este însăși iubirea Inimii lui Isus și convertește la misiune. Invoc în aceste rânduri și sentința rostită de Isus, în aprecierea asupra aproapelui: „orice pom se cunoaște după fructele sale, doar nu se culeg
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
rezultat pierderea cetățeniei de către 225.222 evrei români. În multe cazuri, cetățenia a fost pierdută nu pentru că procedurile stipulate nu fuseseră urmate când s-a acordat cetățenia, ci pur și simplu deoarece documentele avute atunci la dispoziție fuseseră pierdute sau rătăcite sau pentru că unele familii nu au avut resursele financiare pentru a aduna probele necesare. Legea a fost aplicată de către autoritățile locale care au fost mai indulgente cu petiționarii în unele regiuni, și mai severe în altele, creând astfel multă neliniște
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
din întâmplare în vestiar o scrisoare de iubire arzătoare pierdută de mama sa și găsită de ea. Înflăcărata misivă circulă din mână în mână înainte de a ateriza pe pupitrul Sophiei. Aceasta o recuperează cu un aer neglijent, spunând că o rătăcise prin vestiar. Stratagema reușește. Pline de admirație, colegele se îmbulzesc în jurul ei și o bombardează cu întrebări. Fără a renunța la aerul firesc, Sophie confirmă că "da, are un amant, unul "pe bune"". Și privind-o disprețuitoare peste umăr pe
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pierdut de mult, dar pe care, ne spune, îi vede și ea aievea în visele ei, așa cum o văd și eu astăzi, vie și încrustată în inima mea, deși, știu, simt parcă prin somn, timpul când și ea s a rătăcit în negura și uitarea care face bine sau rău, se pă strează... O văd mereu aici și acolo, acum, atunci și mereu, o aud și o simt cuprinsă în visurile mele, pentru că ea sălășluiește în sufletul meu care o conservă
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
vreodată, iată că junimiștii noștri de la editura ieșeană m-au convins să adun lalolaltă gîndurile și impresiile datorate pe/trecerii mele pe diversele petice ale pămîntului lui Dumnezeu... Așa se face că baza a rămas acel caiet uitat, pierdut, regăsit, rătăcit din nou și pînă la urmă pus parțial în circulație. El reflectă primele mele minunări în fața unor orizonturi pe care niciodată nu mi-aș fi închipuit că le voi zări, nici măcar din depărtare. Și aici vreau să precizez micile amănunte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
nu l-aș putea avea decît după ora 19, cînd Bătrîna Doamnă se va fi odihnit. Nu vreau să vă las nici o clipă iluzia că aș fi avut un asemenea noroc. Vă pot spune că, la ora aceea, aveam să rătăcesc pe undeva, departe, printre canalele strîmte dinspre Stazione Maritima fără să regăsesc nicicum drumul spre San Gregorio unde, printr-o binevoitoare întîmplare, Doamna Peggy ar fi acceptat să primească un vagabond prăfuit în palatul ei. Pentru moment, mă aflu la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
în văzduhul din jurul nostru. Cînd ni s-au înmînat cheile, m-am trezit cu un obiect medieval, adevărată operă de artă, de vreun kilogram, după zile întregi de cărți magnetice. Dar pentru a găsi ușa pe care o deschidea, am rătăcit prin lungi alei înflorite, pe sub bolți de frunze tropicale, pînă la o vilă cu o superbă terasă cu un bazin în mijloc și cu două aprtamente. Unul din ele era al nostru. Uriașa cheie a deschis o ușă de stejar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
acei blonzi moldoveni se pare că ar fi fost oameni din altă lume, vie și reală îmi apare lumea poveștilor auzite acolo. Jocurile mele, mai mult de unul singur, și cerul, iepurii, păsările cerului, scăldatul la iaz cu puținii copii rătăciți pe acolo, cu vitele și peste toate, imensa fantezie a copilăriei. Din singurătățile acelea, a pădurilor, a iazurilor, a lanurilor și poveștilor, copilăria mea a tras sevă și a căpătat o nemărginită dragoste pentru natură care îmi ține loc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
fi trebuit să merg. Și mai din plăcerea mea, mai din îndemnul celor știuți atunci ca "pictori moderni", încep și eu a mă căuta, a voi să fiu expresiv, să fiu cum nu trebuie și vreme de câțiva ani să rătăcesc pe meleaguri străine de simțirea mea. Am făcut atunci și unele lucruri interesante, dar am credința că mai bine ar fi fost să nu mă fi lăsat tentat de șubreda dorință de a fi ceea ce nu-mi era scris să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]